ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2702/2021

HOTĂRÂRE

09.12.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2702/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 9 decembrie 2021

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Prin cererea înregistrată la data de 26 august 2020 pe rolul Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2020, reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău a solicitat obligarea acesteia la plata sumei de 1.987.214 RON, cu titlu de prejudiciu material cauzat reclamantei prin emiterea, în mod nelegal și netemeinic, a raportului de inspecție fiscală nr. x/26.04.2016 și, ulterior, a deciziei de impunere nr. x/26.06.2016.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1357 din C. civ.

Pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău a formulat întâmpinare, prin care a solicitat respingerea acțiunii, întrucât reclamanta nu a indicat, în concret, fapta ilicită imputată instituției, necesară pentru a se stabili inclusiv legea aplicabilă prin raportare la data săvârșirii, iar instanța de judecată nu se poate substitui părții pentru determinarea unei eventuale fapte prejudiciabile.

La data de 19 februarie 2021 reclamanta a solicitat, prin răspunsul la întâmpinare, lărgirea cadrului procesual pasiv prin introducerea în cauză a DIRECȚIEI GENERALE A FINANȚELOR PUBLICE IAȘI.

Prin sentința civilă nr. 228/2021 din 24 martie 2021, pronunțată de Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020, s-a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bacău și s-a declinat competența de soluționare a cauzei privind pe reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, având ca obiect acțiune în răspundere civilă delictuală, în favoarea Tribunalului Iași.

Tribunalul Bacău a analizat, cu prioritate excepția necompetenței sale teritoriale și a reținut că aceasta este întemeiată pentru următoarele considerente:

Obiectul cauzei derivă din pretenții civile întemeiate pe răspunderea civilă delictuală.

Competența de soluționare a cauzei având ca obiect cereri izvorâte dintr-o asemenea faptă este reglementată de art. 113 pct. 9 din C. proc. civ., potrivit cărora cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul, instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Toate aceste instanțe sunt deopotrivă competente să judece pricina.

De asemenea, s-a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 116 din C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Așadar, în toate cazurile de competență teritorială alternativă, reclamantul este cel care face alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

În speță, sediul pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău este în Bacău, iar sediul reclamantei este în str. x, județul Iași.

Față de motivele de fapt invocate în cuprinsul cererii de chemare în judecată, locul producerii prejudiciului nu poate fi decât la sediul societății reclamante care se află în raza de competență a Tribunalului Iași.

Prin înaintarea acțiunii la data de 24 august 2020, prin email, către Tribunalul Iași reclamanta și-a exprimat opțiunea pentru această instanță, conform art. 116 din C. proc. civ., nefiind posibil ca alegerea competenței de soluționare efectuată de către reclamantă să fie eludată prin viza președintelui secției a II-a civile a Tribunalului Iași care a redirecționat cererea de chemare în judecată către Tribunalul Bacău.

Competența teritorială relativă aparține Tribunalului Iași, față de ipotezele arătate de art. 113 pct. 9 din C. proc. civ. și față de manifestarea de voință a reclamantei, astfel că această instanță a devenit competentă să judece litigiul cu care a fost învestită, în conformitate cu prevederile art. 116 din C. proc. civ.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Iași, secția a II-a civilă - contencios administrativ și fiscal, sub nr. x/2021, la data de 14 aprilie 2021.

Tribunalul Iași, secția a II-a civilă - contencios administrativ și fiscal, prin sentința nr. 505/2021/CA din 10 iunie 2021, a admis excepția necompetenței sale teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău; a constatat ivit conflictul negativ de competență și a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, în vederea soluționării acestuia.

În argumentarea acestei soluții, Tribunalul Iași a reținut, la rândul său, că litigiul dedus judecății are ca obiect o cerere al cărei temei rezidă în răspunderea civilă delictuală reglementată de art. 1357 din C. civ., însă a considerat că, din perspectiva identificării instanței competente teritorial, modul în care reclamanta a înțeles să facă aplicarea art. 116 din C. proc. civ., privind alegerea instanței, rezultă din antetul cererii de chemare în judecată, în cuprinsul căruia este menționat drept destinatar al acțiunii Tribunalul Bacău.

Tribunalul Iași a mai învederat că simpla înaintare a acțiunii pe adresa de e-mail a Tribunalului Iași nu echivalează cu o alegere efectivă, asumată, a competenței acestei instanțe, cu atât mai mult cu cât de la data înregistrării acțiunii pe rolul Tribunalului Bacău și până la termenul de judecată la care s-a invocat excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Bacău, reclamanta nu a formulat nicio precizare privind intenția sa reală de a sesiza o altă instanță decât cea care era învestită la momentul respectiv, formulând în fața Tribunalul Bacău, inclusiv o cerere de acordare a facilităților la plata taxei judiciare de timbru.

Pentru aceste considerente, Tribunalul Iași a apreciat că manifestarea de voință a reclamantei a fost aceea de a alege competența Tribunalului Bacău, instanța în a cărei circumscripție se află sediul pârâtei.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție la data de 26 iulie 2021.

Prin decizia nr. 4670 din 13 octombrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2021, s-a admis excepția necompetenței materiale a secției de contencios administrativ și fiscal a Înaltei Curți de Casație și Justiție, invocată din oficiu, competența de soluționare a conflictului de competență ivit între Tribunalul Iași, secția a II-a civilă - contencios administrativ și fiscal și Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal fiind declinată în favoarea secției a II-a civile a Înaltei Curți de Casație și Justiție, pe rolul căreia cauza a fost înregistrată, sub nr. x/2021*, la data de 10 noiembrie 2021.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a observat poziția convergentă a celor două instanțe asupra obiectului și cauzei cererii de chemare în judecată, atât Tribunalul Iași, secția a II-a civilă, cât și Tribunalul Bacău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal reținând că obiectul cauzei derivă din pretenții civile întemeiate pe răspunderea civilă delictuală, reglementată de art. 1357 din C. civ., iar normele procedurale aplicabile în materia determinării instanței competente teritorial sunt cele reglementate de C. proc. civ. (fără ca vreuna dintre instanțele aflate în conflict să evoce prevederile Legii nr. 554/2004 sau vreun caracter al cauzei de litigiu ce ar intra în sfera contenciosului administrativ).

S-a arătat că potrivit art. 135 alin. (1) din C. proc. civ., "conflictul de competență ivit între două instanțe judecătorești se soluționează de instanța imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict".

De asemenea, Înalta Curte a avut în vedere aspectele reținute la punctele 17-19 ale Deciziei nr. 17 din 17 septembrie 2018, pronunțate de Completul competent să judece recursul în interesul legii, referitoare la maniera de reglementare a competenței materiale procesuale specializate, astfel cum este aceasta tratată în cuprinsul Legii nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, respectiv faptul că dacă la nivelul unei instanțe există secții sau completuri specializate, o cauză de o anumită natură trebuie repartizată la secția sau completul specializat corespunzătoare naturii litigiului dedus judecății.

Astfel, competența de soluționare a conflictului negativ revine secției din cadrul instanței superioare și comune, având aceeași specializare cu cea aparținând secției sau completului instanței în fața căreia a fost sesizat conflictul.

În raport de dispozițiile legale indicate mai sus, precum și de cele ale art. 19 alin. (2), raportat la art. 23 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 304/2004 privind organizarea judiciară, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal a constatat că, în raport de natura litigiului, instanța imediat superioară și comună instanțelor aflate în conflict este secția a II-a civilă a Înaltei Curți de Casație și Justiție, iar nu secția de contencios administrativ și fiscal, ambele astfel de instanțe reținând caracterul civil al cauzei ce are drept părți profesioniști, respectiv autorități publice.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară reciproc necompetente a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) și (4) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență și va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, instanța supremă reține că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost introdusă la 26 august 2020, ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

Potrivit art. 129 alin. (1) și (2) pct. 3 din C. proc. civ. "necompetența este de ordine publică sau privată. Necompetența este de ordine publică: […] în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura".

Conform dispozițiilor art. 130 alin. (2) din C. proc. civ., "necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii".

Acțiunea introductivă este întemeiată pe dispozițiile art. 1357 din C. civ., având ca obiect obligarea pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău la plata sumei de 1.987.214 RON, cu titlu de prejudiciu material cauzat reclamantei A. S.R.L. prin emiterea, în mod nelegal și netemeinic, a raportului de inspecție fiscală nr. x/26.04.2016 și, ulterior, a deciziei de impunere nr. x/26.06.2016.

Instanța supremă reține că regula de drept comun în materia competenței teritoriale este înscrisă în art. 107 din C. proc. civ., potrivit căruia cererea de chemare în judecată se introduce la instanța în a cărei circumscripție domiciliază sau își are sediul pârâtul.

În conformitate cu dispozițiile art. 111 din același act normativ, "cererile îndreptate împotriva statului, autorităților și instituțiilor centrale sau locale, precum și a altor persoane juridice de drept public pot fi introduse la instanța de la domiciliul sau sediul reclamantului ori la instanța de la sediul pârâtului".

Având în vedere că în cauza de față competența teritorială este una alternativă și de ordine privată, normele incidente sunt cele prevăzute de art. 107 coroborate cu cele ale art. 111 și art. 113 alin. (1) pct. 9 din C. proc. civ.

Prin art. 113 din C. proc. civ. este stabilită o competență teritorială alternativă, deoarece în alin. (1) pct. 9 se stipulează că, în afară de instanțele prevăzute la art. 107-112, mai este competentă instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă.

Potrivit art. 116 din C. proc. civ., reclamantul are alegerea între mai multe instanțe deopotrivă competente.

Odată sesizată în mod legal de către reclamant una dintre instanțele competente alternativ, în temeiul dispozițiilor art. 116 din C. proc. civ., nici pârâta din cauză, nici instanța de judecată nu pot contesta opțiunea acestuia și nu pot invoca competența teritorială alternativă drept temei pentru declinarea competenței de soluționare a cauzei, cu consecința încălcării voinței reclamantului.

Reclamanta A. S.R.L. a înțeles să sesizeze Tribunalul Bacău, instanța în a cărei circumscripție se află sediul pârâtei Administrația Județeană a Finanțelor Publice Bacău, aspect care rezultă, fără echivoc, din conținutul cererii de chemare în judecată.

Împrejurarea că apărătorul ales al reclamantei a transmis cererea de chemare în judecată pe adresa de e-mail a Tribunalului Iași nu prezintă relevanță, atâta timp cât Tribunalul Iași nu a procedat la înregistrarea ei, ci a înaintat-o, pe cale administrativă, Tribunalului Bacău.

Față de cele arătate, în aplicarea dispozițiilor art. 107, art. 111 și art. 116 din C. proc. civ., raportat la art. 135 alin. (4) din același cod, Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Bacău, secția a II-a civilă și de contencios administrativ și fiscal, căruia i se va trimite dosarul pentru continuarea judecății.