ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2645/2021

Ședința publică din data de 7 decembrie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

- constatarea nulității absolute parțiale a contractului de cesiune încheiat la 22 septembrie 2008, între pârâtele B. S.A. și C. și repunerea părților în situația anterioară;

- constatarea faptului că modalitatea de calcul a prescripției extinctive a dreptului de a cere executarea silită a ratelor scadente, aferente contractului încheiat cu pârâta B. S.A., la 10 ianuarie 2008, este eronată;

- constatarea faptului că pârâții S.C.A. Ene și Asociații, E. și pârâta Biroul Executorului Judecătoresc F. au pus în executare un contract comercial și nu unul bancar;

- obligarea pârâților, în solidar, S.C.A. Ene și Asociații, S.C.A. E., Biroul Executorului Judecătoresc F., B. S.A. și C., la plata sumei de 500.000 Euro, cu titlu de daune morale, ca urmare a scoaterii abuzive a reclamantului de sub protecția legislației financiar-bancare;

- constatarea faptului că începerea executării silite a liniei de credit, aferente contractului de împrumut nr. x din 3 octombrie 2007, s-a făcut de către o persoană fără calitate procesuală activă, astfel cum rezultă din adresa B. S.A. din 29 iulie 2014.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1349 și urm. și art. 1568 și urm. C. civ.

La 28 februarie 2018 reclamantul a formulat o cerere completatoare, prin care a solicitat obligarea pârâților B. S.A. și C. la plata sumei în cuantum total de 4.382.536,40 RON și a precizat contravaloarea capătului nr. 4 de cerere.

Prin sentința civilă nr. 613 din 11 martie 2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2017, s-a admis excepția inadmisibilității privind capetele nr. 2 și 3 din cererea introductivă, fiind respinse ca inadmisibile, s-a admis excepția inadmisibilității cererii, în contradictoriu cu pârâtele G. și H. și, totodată, s-a respins capătul nr. 4 din cererea de chemare în judecată, formulat în contradictoriu cu aceste părți, ca inadmisibil.

De asemenea, s-au respins ca neîntemeiate capetele din cererea introductivă nr. 1, 4 și 5, ca neîntemeiate.

În argumentarea motivului de recurs întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. recurentul arată că au fost încălcate normele procedurale, întrucât instanța de apel a introdus în cauză un terț, respectiv C., care nu are calitate procesuală pasivă, sens în care solicită instanței de recurs să pună în vedere acestei părți să depună la dosar dovada sediului din România sau dovada rezidenței fiscale, precum și a altor acte care să dovedească calitatea procesuală pasivă a C..

Recurentul solicită, de asemenea, ca avocatul prezent la dezbateri la termenul din 28.09.2020 pentru intimata C. să prezinte contractul de asistență juridică și reprezentare din 22.10.2011.

Tot în cadrul aceluiași motiv de recurs se contestă modul de stabilire a taxei judiciare de timbru în urma formulării cererii de scutire care a fost admisă doar pe jumătate, deși s-a făcut dovada veniturilor foarte mici, fiind încălcat astfel art. 6 din CEDO.

Din perspectiva motivului de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurentul susține că decizia pronunțată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a legii, deoarece instanța de apel, în motivarea respingerii apelului a reținut că nu a fost invocată decât o cauză de nulitate absolută și anume lipsa notificării cesiunii și încălcarea caracterului intuitu personae al contractului.

Recurentul susține că, prin cesiune, creanța de natură financiar-bancară este transformată arbitrar într-o creanță de tip comercial, schimbându-se fundamental natura raportului juridic.

În continuare, recurenta precizează că, lipsind notificarea cesiunii și a notificării declarării scadente a creditului, debitorul a fost grav prejudiciat, consecința fiind nulitatea contractului.

Potrivit recurentului, instanța de apel, în mod greșit și cu încălcarea RIL nr. 28 din 21.09.2015, a considerat că este inadmisibilă invocarea direct în apel a lipsei calității procesuale active a societății din Olanda.

La 12 februarie 2021, intimatul Tribunalul Brașov a formulat întâmpinare, prin care solicită, în esență, respingerea recursului.

La 20 aprilie 2021, recurentul a formulat răspuns la întâmpinarea formulată, prin care a solicitat înlăturarea apărărilor invocate de intimat.

La 10 iulie 2021, recurentul a depus o cerere prin care și-a restrâns pretențiile la suma de 225.000 Euro.

La 27 septembrie 2021, intimata C. a depus întâmpinare prin care a invocat excepțiile inadmisibilității și nulității recursului, iar, pe fondul recursului, a solicitat respingerea acestuia.

La 20 octombrie 2021 recurentul a formulat răspuns la întâmpinarea formulată de intimata C., prin care a solicitat, în esență, înlăturarea apărărilor invocate.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 28 septembrie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, cu mențiunea că pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare. Părțile nu au depus punct de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 7 decembrie 2021.

La termenul din 7 decembrie 2021, în completul de filtru, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția nulității recursului asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., a reținut următoarele:

Art. 483 alin. (3) C. proc. civ. prevede că "recursul urmărește să supună Înaltei Curți de Casație și Justiție examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile".

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde "motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat" iar, potrivit art. 486 alin. (3) din același cod, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege. Astfel, recursul este o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond, în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., rezultă că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) din același cod, iar dacă această cerință nu este îndeplinită și recursul declarat în cauză este inform din punct de vedere procedural, astfel încât nu satisface exigențele pentru validarea sa, în cadrul procedurii de filtru operează sancțiunea nulității.

Prin urmare, controlul judiciar exercitat pe calea recursului nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată săvârșite de instanță, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., de strictă interpretare, criticile formulate neputând fi completate deductiv de instanța de casare.

În cauză, Înalta Curte constată că deși motivele de casare formulate de recurent sunt întemeiate formal pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 din C. proc. civ., dar nu corespund exigențelor prevăzute la art. 488 alin. (1) din același cod, nefiind cazul unor critici ale neconformității hotărârii recurate, în măsura în care nu se indică regulile de drept încălcate.

Motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când sunt încălcate norme de procedură a căror nerespectare atrage nulitatea hotărârii atacate.

Înalta Curte constată că deși recurentul face referire la măsura procesuală a introducerii în cauză a unui terț, la calitatea de reprezentant în proces și la Decizia nr. 28/2015, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în complet pentru dezlegarea unor chestiuni de drept, privind explicitarea pretențiilor implicite în apel, invocând necesitatea administrării unor probe pentru lămurirea unor situații de fapt, în dezvoltarea motivului de casare nu explică în ce constă greșeala de judecată a instanței de apel și nu indică nicio normă de procedură încălcată de instanța de prim control judiciar, a cărei nerespectare ar putea atrage nulitatea hotărârii recurate, pentru a se putea reține spre analiză motivele circumscrise art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Totodată, criticile recurentului privind cuantumul taxei judiciare de timbru în urma formulării cererii de scutire, nu pot fi analizate, întrucât taxa judiciară de timbru a fost stabilit în mod definitiv, într-o procedură specială a ajutorului public judiciar reglementată de O.U.G. nr. 51/2008, care prevede o altă cale de atac, respectiv reexaminarea.

Motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când hotărârea atacată a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Înalta Curte constată că recurentul, în susținerea motivului de casare, nu a indicat nicio normă de drept material încălcată sau aplicată greșit de către instanța de apel, ci s-a limitat la reiterarea susținerilor de la instanțele de fond privind lipsa acordului pentru cesionarea contractului, raportat la caracterul intuitu personae al acestuia, respectiv la transformarea lui în contract comercial, fără însă a se identifica dispoziția legală care să fie criticată sub aspectul încălcării sau a greșitei aplicări de către instanța de apel.

Prin urmare, întrucât din motivele de casare invocate de recurent nu este identificată nicio critică aptă să poată fi încadrată în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, intervine sancțiunea nulității recursului pentru motivarea necorespunzatoare, care de asemenea nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului.

În considerarea celor ce preced, constatând că prin cererea de recurs nu au fost formulate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute strict și limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ. și nici nu au fost identificate motive de ordine publică care ar putea fi invocate conform art. 489 alin. (3) din același cod, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul declarat de reclamantul Cabinet de Avocat A. împotriva deciziei civile nr. 1162 din 28 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Referitor la cererea intimatei-pârâte C. privind obligarea recurentului la plata cheltuielilor de judecată, Înalta Curte reține că în conformitate cu art. 452 C. proc. civ., "partea care pretinde cheltuieli de judecată trebuie să facă, în condițiile legii, dovada existenței și întinderii lor, cel mai târziu la data închiderii dezbaterilor asupra fondului cauzei".

Prin raportare la acest text de lege, aplicabil și în recurs potrivit art. 494 C. proc. civ., Înalta Curte constată că intimata-pârâtă nu a depus la dosarul cauzei dovezi privind efectuarea cheltuielilor de judecată.

Prin urmare, Înalta Curte va respinge cererea intimatei-pârâte privind obligarea recurentului-reclamant la plata cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamantul Cabinet de Avocat A. împotriva deciziei civile nr. 1162 din 28 septembrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Respinge cererea privind cheltuielile de judecată formulată de intimata-pârâtă C..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 decembrie 2021.