ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2643/2021

Ședința publică din data de 7 decembrie 2021 Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele: 1. Prin cererea înregistrată la 24 februarie 2016, pe rolul Tribunalului Vâlcea, secția a II-a civilă, sub nr. x/2016, precizată ulterior, reclamanții A. și B. au solicitat obligarea pârâtei C. S.R.L. Rm. Vâlcea la plata sumei de câte 378.229 RON precum și la plata cheltuielilor de judecată. În drept, reclamanții au indicat dispozițiile art. 202 alin. (2) și (3) din Legea nr. 31/1990. Prin sentința civilă nr. 908 din 24 mai 2018, pronunțată de Tribunalul Vâlcea, secția a II-a civilă, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanți și în consecință a fost obligată pârâta la plata sumei de 378.229 RON către cei doi reclamanți și la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 10.657 RON.

2. Împotriva sentinței, la 5 iulie 2018, pârâta C. S.R.L. a declarat apel, prin care a solicitat schimbarea în parte a hotărârii atacate, în sensul admiterii în parte a cererii de chemare în judecată, respectiv a obligării pârâtei la plata sumei de 165.814 RON. Prin decizia civilă nr. 288/A-C din 2 iulie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2016, s-a admis apelul formulat de pârâtă, a fost schimbată sentința, în sensul că a fost obligată pârâta la plata către reclamanți a sumei de 34.530 RON brut, câte 17.265 RON pentru fiecare dintre reclamanți și, totodată, au fost obligați intimații la plata către apelantă a sumei de 9.177 RON, cheltuieli de judecată, câte 4.588,50 RON fiecare reclamant, din care suma de 3.000 RON reprezintă onorariu avocat redus conform art. 451 alin. (2) C. proc.

civ. 3. Împotriva acestei decizii, la 29 iulie 2020, au formulat recurs reclamanții A. și B., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., prin care au solicitat casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, cu obligarea intimatei la plata cheltuielilor de judecată. În susținerea motivului de casare recurenții arată că instanța de apel a aplicat greșit normele de drept material, întrucât în suma finală ce s-a acordat nu s-a inclus contravaloarea dividendelor și a contractelor de finanțare nerambursabile societății.

Potrivit recurenților deși instanța a considerat că dividendele constituie pasiv și nu trebuie avute în vedere la calcularea sumei globale, nu se indică nimic cu privire la contravaloarea dividendelor din intervalul 1 ianuarie 2015-2 iulie 2015. Totodată, recurenții au menționat că prin neluarea în considerare a sumelor aferente contractelor de finanțare nerambursabile societății au fost încălcate dispozițiile Ordinului Ministerului Finanțelor Publice nr. 1376/2004, întrucât împrumuturile nerambursabile nu reprezintă datorie a societății, prin urmare nu trebuiau incluse în calculul datoriilor pârâtei. La data de 13 noiembrie 2020 intimata-pârâtă a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului, întrucât criticile invocate de recurenți nu se încadrează în motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc.

civ., iar pe fond a solicitat respingerea recursului. Prin rezoluția din 14 octombrie 2020 s-a fixat în sarcina recurenților taxa judiciară de timbru în cuantum de 3.521 RON potrivit art. 24 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 și s-a dispus emiterea unei comunicări către aceștia cu mențiunea de a depune în termen de cel mult 10 zile de la primire, dovada achitării taxei judiciare de timbru. Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. Prin încheierea din 28 septembrie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului către părți, cu mențiunea că pot depune punct de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Părțile nu au depus punct de vedere la raportul asupra admisibilității în principiu a recursului. În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 7 decembrie 2021. La termenul din 7 decembrie 2021, în completul de filtru, Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția nulității recursului pentru neîndeplinirea obligației de timbrare, invocată din oficiu, asupra căreia, în conformitate cu prevederile art. 248 alin. (2) C. proc. civ., a reținut următoarele: Instanța a stabilit în sarcina recurenților taxa judiciară de timbru aferentă soluționării recursului pendinte, în cuantum de 3.521 RON, conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) din O.U.G.

nr. 80/2013, iar aceștia au fost înștiințați cu privire la obligația de achitare a taxei, potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs, filele x, însă nu s-au conformat în acest sens. De asemenea, recurenții nu au folosit nici mijlocul procesual reglementat de art. 39 din O.U.G. nr. 80/2013 privind cererea de reexaminare, pentru a contesta această taxă judiciară de timbru. Prin art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, s-a statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de acest act normativ, taxe datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, care se plătesc anticipat sau, în mod excepțional, până la termenul stabilit de instanță.

În conformitate cu prevederile art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se datorează și se plătesc anticipat, iar alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013 stabilește că, în măsura în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, părții i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite la dosar dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării. Totodată, potrivit art. 486 alin. (2) C. proc. civ., la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii, iar potrivit alin. (3) al aceluiași articol, cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității.

Constatând că recursul nu a fost timbrat anticipat și până la termenul de 7 decembrie 2021 recurenții nu s-au conformat obligației de timbrare în temeiul art. 177 alin. (3) C. proc. civ., potrivit mențiunilor din adresă și raportului prin care s-a consemnat potrivit art. 493 alin. (3) C. proc. civ. această neregularitate procedurală a căii de atac, care atrage sancțiunea nulității, acte de procedură comunicate la 19 octombrie 2020, respectiv la 09 august 2021, Înalta Curte urmează a da eficiență dispozițiilor art. 486 alin. (3) și art. 493 alin. (5) din același cod și va dispune anularea recursului declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei nr. 288/A-C din 2 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Anulează recursul declarat de reclamanții A. și B. împotriva deciziei nr. 288/A-C din 2 iulie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Fără nicio cale de atac. Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 decembrie 2021.