ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 263/2022

HOTĂRÂRE

08.02.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 263/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 8 februarie 2022

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Bacău la 16.04.2021, sub nr. x/2021, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună:

- obligarea pârâtei la refacerea instalației LEA 20 KV de medie tensiune ce îi traversează proprietatea prin înălțarea/mutarea stâlpilor de energie electrică astfel încât să se respecte prevederile legale și normele tehnice în vigoare în ceea ce privește distanța minimă pe verticală față de sol,

- obligarea pârâtei la înlocuirea cablurilor electrice cu unele izolate,

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În susținerea cererii, reclamanta a arătat, în esență, că este proprietara imobilului, curți și construcții, situat în Bacău, str. x, jud. Bacău. La 05.09.2011 a obținut avizul de amplasament favorabil prin care s-a admis obiectivul Modernizare unitate panificație, obiectiv realizat cu respectarea condițiilor cuprinse în avizul de amplasament. Din măsurătorile efectuate a constatat că stâlpii de energie electrică amplasați pe acest teren nu respectă regimul de înălțime și prevederile legale în vigoare, astfel încât să fie respectate normele tehnice de siguranță. S-a mai arătat că, în realitate, urmare a aluviunilor depuse în zonă, în urma inundațiilor ce s-au succedat în timp în anii 2010, 2011, forma reliefului s-a modificat prin înălțarea acestuia astfel încât întreaga rețea de energie electrică nu mai respectă regimul de înălțime avut în vedere inițial. Mai mult, liniile electrice de tensiune medie nu sunt izolate și este în sarcina pârâtei să își refacă instalația electrică.

În drept, a invocat Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și gazelor naturale.

Pârâta, legal citată, a depus întâmpinare prin care a invocat excepția necompetenței teritoriale a Judecătoriei Bacău, iar pe fondul cauzei a solicitat respingerea cererii, ca neîntemeiată.

Prin sentința civilă nr. 4757/2021 din 20.10.2021, pronunțată de Judecătoria Bacău, secția Civilă, s-a admis excepția necompetenței teritoriale în soluționarea cauzei și s-a declinat competența în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, secția Civilă.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că obiectul cauzei îl constituie o obligația de a face, respectiv un drept de creanță al reclamantei împotriva pârâtei.

Totodată a reținut că, în cauză, sunt aplicabile dispozițiile art. 107 alin. (1) C. proc. civ., iar nu art. 117 C. proc. civ., care se aplică doar drepturilor reale privitoare la imobile. De asemenea, faptul că societatea pârâtă are dezmembrăminte pe raza Municipiului Bacău nu poate constitui motiv pentru păstrarea competenței de către Judecătoria Bacău, cât timp reclamanta nu a înțeles să indice denumirea acestui dezmembrământ sau unde are pârâta acest dezmembrământ și nici să îndrepte acțiunea împotriva acestui dezmembrământ, în baza art. 109 C. proc. civ.. Mai mult, reclamanta a purtat corespondența anterioară introducerii acestui dosar tot cu structura centrală a pârâtei (din Târgu Mureș), neexistând probe în sensul existenței unui dezmembrământ al pârâtei în Bacău, în sensul art. 109 C. proc. civ.

Ca urmare a declinării de competență, dosarul a fost înregistrat pe rolul Judecătoriei Târgu Mureș, secția Civilă, care, prin sentința civilă nr. 165/2022 din 13 ianuarie 2022, a admis excepția necompetenței teritoriale invocată din oficiu, a declinat competența de soluționare a cererii în favoarea Judecătoriei Bacău, secția Civilă, a constatat ivit conflictul negativ de competență și, în consecință, a dispus înaintarea dosarului Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Pentru a pronunța această soluție, instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura. Potrivit prevederilor art. 130 alin. (2) C. proc. civ., necompetența teritorială de ordine publică trebuie invocată la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

În argumentarea soluției de declinare a competenței în favoarea Judecătoriei Târgu Mureș, instanța Judecătoriei Bacău a reținut incidența prevederilor art. 107 C. proc. civ.. Într-adevăr sediul pârâtei, de care aparține rețeaua de energie electrică, este situat în Târgu Mureș, localitate aflată în circumscripția Judecătoriei Târgu Mureș.

Cu toate acestea, instanța a reținut că, potrivit prevederilor art. 113 alin. (1) pct. 9 C. proc. civ.: "În afară de instanțele prevăzute la art. 107 - 112, mai sunt competente: instanța în a cărei circumscripție s-a săvârșit fapta ilicită sau s-a produs prejudiciul, pentru cererile privind obligațiile izvorâte dintr-o asemenea faptă". Instanța a reținut că prevederea legală enunțată instituie un caz de competență teritorială alternativă.

În speță, prin cererea introductivă, reclamanta invocă săvârșirea unor fapte ilicite constând în amplasarea unor stâlpi aferenți rețelei de alimentare cu energie electrică cu nerespectarea regimului de înălțime, respectiv în montarea unor cabluri electrice neizolate. Solicitările reclamantei vizează tocmai înlăturarea efectelor rezultând din aceste pretinse fapte ilicite, terenul pe care este amplasată rețeaua de energie electrică fiind amplasat în intravilanul localității Bacău. Prin urmare, reclamanta avea dreptul de a alege instanța pe care o va sesiza între instanța de la locul săvârșirii faptei și instanța în circumscripția căreia se situează sediul pârâtei. Cum reclamanta și-a exercitat dreptul de alegere între instanțele competente teritorial sesizând Judecătoria Bacău, competența acestei instanțe a fost câștigată fără a putea fi pronunțată ulterior o soluție de declinare a competenței.

Înalta Curte, asupra conflictului negativ de competență, reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 133 pct. 2 C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces, condiție îndeplinită în cauză.

Prin cererea de chemare în judecată, reclamanta A. S.R.L. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., pronunțarea unei hotărâri judecătorești prin care să se dispună: obligarea pârâtei la refacerea instalației LEA 20 KV de medie tensiune ce îi traversează proprietatea prin înălțarea/mutarea stâlpilor de energie electrică astfel încât să se respecte prevederile legale și normele tehnice în vigoare în ceea ce privește distanța minimă pe verticală față de sol; obligarea pârâtei la înlocuirea cablurilor electrice cu unele izolate; obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

Motivând în fapt acțiunea, reclamanta a arătat că este proprietara imobilului, curți și construcții, situat în Bacău, str. x jud. Bacău. La 05.09.2011 a obținut avizul de amplasament favorabil prin care s-a admis obiectivul Modernizare unitate panificație, obiectiv realizat cu respectarea condițiilor cuprinse în avizul de amplasament. Din măsurătorile efectuate a constatat că stâlpii de energie electrică amplasați pe acest teren nu respectă regimul de înălțime și prevederile legale în vigoare, astfel încât să fie respectate normele tehnice de siguranță. S-a mai arătat că, în realitate, urmare a aluviunilor depuse în zonă, în urma inundațiilor ce s-au succedat în timp în anii 2010, 2011, forma reliefului s-a modificat prin înălțarea acestuia, astfel încât întreaga rețea de energie electrică nu mai respectă regimul de înălțime avut în vedere inițial. Mai mult, liniile electrice de tensiune medie nu sunt izolate și este în sarcina pârâtei să își refacă instalația electrică, potrivit art. 44 alin. (9) din Legea nr. 123/2012.

Prin întâmpinarea depusă, intimata B. S.A. a invocat excepția necompetenței teritoriale, apreciind că, raportat la dispozițiile art. 107 C. proc. civ., competența de soluționare a cauzei aparține instanței de la sediul pârâtei, respectiv Judecătoriei Târgu Mureș.

Pe fondul cauzei, a arătat că, potrivit art. 12 din Legea nr. 123/2012 a energiei electrice și gazelor naturale, titularii licențelor de distribuție, proprietari ai instalațiilor, au drepturi legale de uz, servitute și acces, care se exercită gratuit și erga omnes, fără alte formalități, iar potrivit art. 44 din aceeași lege, terenurile pe care se situează rețelele electrice de distribuție existente la intrarea în vigoare a Legii nr. 123/2012 (situația din speță), sunt și rămân proprietatea publică a statului. Prin urmare, a arătat că rețeaua electrică este o investiție de utilitate publică și, având în vedere faptul că profită tuturor, nu există nicio încălcare a dreptului de proprietate al reclamantului, conținutul dreptului de proprietate și anume, dreptul de folosință, fiind limitat în condițiile legii. Totodată, a arătat că, potrivit aceleiași legi, mutarea instalațiilor se poate face exclusiv pe cheltuiala persoanelor care solicită modificarea rețelei de distribuție a energiei electrice, iar instalațiile de distribuție existau la data când reclamanta a devenit proprietar, ceea ce înseamnă că știa sau trebuia să cunoască faptul că terenul este afectat de sarcini.

Instanța supremă reține că, potrivit art. 621 alin. (1) din noul C. civ., "proprietarul este obligat să permită trecerea prin fondul său a rețelelor edilitare ce deservesc fonduri învecinate sau din aceeași zonă, de natura [...] canalelor și a cablurilor electrice, subterane ori aeriene, după caz, precum și a oricăror alte instalații sau materiale cu același scop", iar conform art. 625 din același cod, "îngrădirile cuprinse în prezenta secțiune se completează cu dispozițiile legilor speciale privind regimul juridic al anumitor bunuri, cum ar fi terenurile și construcțiile de orice fel, pădurile, bunurile din patrimoniul național-cultural, bunurile sacre ale cultelor religioase, precum și altele asemenea".

Totodată, potrivit art. 12 alin. (2) din Legea nr. 123/2012, asupra terenurilor și bunurilor proprietate publică sau privată a altor persoane fizice ori juridice și asupra activităților desfășurate de persoane fizice sau juridice în vecinătatea capacității energetice se instituie limitări ale dreptului de proprietate în favoarea titularilor autorizațiilor de înființare și de licențe, iar potrivit alin. (3), drepturile de uz și servitute au ca obiect utilitatea publică, au caracter legal, iar conținutul acestora este prevăzut la art. 14 și se exercită fără înscriere în Cartea funciară pe toată durata existenței capacității energetice sau, temporar, cu ocazia retehnologizării unei capacități în funcțiune, reparației, reviziei, lucrărilor de intervenție în caz de avarie.

Nu în ultimul rând, conform dispozițiilor art. 755 alin. (1) din C. civ., "servitutea este sarcina care grevează un imobil, pentru uzul sau utilitatea imobilului unui alt proprietar".

Având în vedere considerentele anterior expuse, Înalta Curte constată că obiectul cererii de chemare în judecată privește limitele exercitării dreptului de proprietate de către reclamant asupra terenului și, în același timp, față de apărările din întâmpinare, limitele exercitării dreptului de servitute legală de către pârâta proprietar al instalației electrice, fiind dedus judecății un litigiu privind un drept real imobiliar.

Conform dispozițiilor art. 117 alin. (1) C. proc. civ., "cererile privitoare la drepturile reale imobiliare se introduc numai la instanța în a cărei circumscripție este situat imobilul". Alin. (3) al aceluiași text de lege prevede că, "dispozițiile alin. (1) și alin. (2) se aplică, prin asemănare, și în cazul acțiunilor posesorii, acțiunilor în grănițuire, acțiunilor privitoare la îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, precum și în cazul celor de împărțeală judiciară a unui imobil, când indiviziunea nu rezultă din succesiune.

Dispozițiile art. 117 alin. (1) și (3) C. proc. civ. instituie o competență teritorială exclusivă în favoarea instanței în a cărei circumscripție teritorială se află imobilul.

Practica judiciară și doctrina sunt unanime în acest sens, fiind cuprinse în sfera de aplicare a dispozițiilor enunțate mai sus cereri, precum: cererea în revendicarea imobilului, acțiunile confesorii și negatorii, cererea în constatarea existenței ori a inexistenței unui drept real, cererile posesorii, cele referitoare la grănițuire și îngrădirile dreptului de proprietate imobiliară, cereri în materie de ipotecă, gaj, drept de preferință, drept de retenție, cererile de împărțeală judiciară a unui imobil, în condițiile legii.

În consecință, având în vedere că dispozițiile art. 117 C. proc. civ., incidente în speță, reglementează un caz de competență teritorială exclusivă de la care nu sunt permise derogări, în temeiul art. 135 alin. (2) și (4) C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Bacău, instanță în a cărei circumscripție este situat imobilul.