ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2622/2021

Ședința publică din data de 7 decembrie 2021

Asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele:

În drept, reclamantul a invocat dispozițiile art. 330 din O.G. nr. 57 din 3 iulie 2019 privind Codul administrativ, art. 2 alin. (1) lit. c) ind. l, art. 2 alin. (2), art. 8 și art. 14 din Legea 554/2004 privind contenciosului administrativ.

La termenul de judecată din data de 18.09.2020, instanța de contencios administrativ și fiscal a dispus introducerea în cauză, în calitate de intervenient forțat, a Consiliului de Administrație al Școlii Gimnaziale "B." Vaslui.

Prin sentința civilă nr. 358/CA din 23.09.2020, pronunțată de Tribunalul Vaslui, secția Civilă s-a respins cererea de suspendare formulată de reclamantul Liceul "A." Vaslui, ca neîntemeiată.

Prin încheierea de ședință din 29.10.2020, pronunțată de Tribunalul Vaslui, secția Civilă, s-a admis excepția necompetenței funcționale și, în consecință, s-a declinat competența de soluționare a cauzei la complete de litigii cu profesioniștii.

La data de 29.10.2020 cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Vaslui, secția Civilă, complet specializat în litigii cu profesioniști, care prin sentința civilă nr. 1139/2020 din 19 noiembrie 2020, a admis în parte cererea formulată, a anulat Hotărârea Consiliului de Administrație al Școlii Gimnaziale "B." din 13.08.2020 și a respins capătul de cerere având ca obiect anularea adresei nr. x din 01.09.2020.

Prin decizia civilă nr. 119/2021 din 4 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în dosarul nr. x/2020, s-a respins apelul formulat de pârâtă.

În susținerea motivului de casare, recurenta reiterează criticile din apel privind motivele pentru care Consiliul de administrație a hotărât rezilierea contractului de închiriere, respectiv faptul că locațiunea era încheiată pe o perioadă determinată, cu posibilitatea prelungirii potrivit art. 8 lit. b) din H.C.L. nr. 72/14.08.2014, iar încetarea contractului de închiriere a fost urmarea neplății chiriei și a necesității folosirii spațiului pentru siguranța elevilor pe durata pandemiei.

Cauza a fost înregistrată inițial pe rolul secției I a Înaltei Curți de Casație și Justiție, care prin încheierea nr. 1111 din 19 mai 2021 a scos cauza de pe rol și a trimis-o cauza spre soluționare secției a II-a Civilă din cadrul aceleiași instanțe.

Cauza a fost înregistrată la 3 iunie 2021, pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă iar, prin rezoluția din 18 octombrie 2021, s-a fixat termen de judecată la 7 decembrie 2021.

La 4 august 2021, intimatul-reclamant Liceul "A." Vaslui a formulat întâmpinare, prin care a invocat lipsa calității de reprezentant a semnatarului cererii de recurs, iar, pe fondul căii de atac, a solicitat respingerea acesteia.

Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (2) C. proc. civ., a luat în examinare, cu prioritate, excepția nulității prezentei căi extraordinare de atac, invocată din oficiu, urmând a anula recursul, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat".

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", iar potrivit art. 489 alin. (2) din același cod, "sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Prin urmare, încadrarea motivelor de recurs în cele enumerate de lege este o cerință care consacră legislativ o practică îndelungată și stabilă a instanțelor judecătorești, în condițiile în care și sub imperiul vechii legi de procedură civilă sancțiunea nulității exista și era reglementată atunci când criticile din recurs nu puteau fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 304 C. proc. civ. de la 1865.

Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488 din același cod, iar dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond, în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

În cauză, Înalta Curte constată că recursul declarat conține o reluare integrală a criticilor din calea de atac devolutivă, motivul de casare invocat de reclamantă fiind întemeiat doar formal pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât nu relevă greșita aplicare a normelor de drept material, nefiind dezvoltate critici privind modul concret în care, prin decizia atacată, ar fi fost încălcate normele de drept material incidente în cauză.

Instanța de prim control judiciar a reținut ca argumente pentru respingerea apelului formulat de pârâtă lipsa motivării Hotărârii Consiliului de administrație al Școlii Gimnaziale B. Vaslui din 13 august 2020 și faptul că pârâta nu putea dispune rezilierea contractului de închiriere în mod unilateral.

Astfel, reiterarea situației de fapt pe care s-a întemeiat soluția primei instanțe privind derularea raporturilor contractuale, imposibilitatea încheierii contractului de închiriere pe o durată de 5 ani, neplata chiriei și necesitatea utilizării spațiului de către pârâtă, critici pe care instanța de apel le-a analizat într-un prim control judiciar, nu reprezintă o motivare a recursului în sensul prevăzut de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., întrucât nu sunt relevate criticile de nelegalitate punctuale ale hotărârii atacate, prin evocarea greșelilor de judecată săvârșite de instanța de apel, cu referire la motivele de nelegalitate expres prevăzute de art. 488 din același cod, de strictă interpretare.

Mai mult, toate aceste critici nu reprezintă altceva decât trimiteri la elementele de fapt, care au fost deja analizate de instanțele de fond, prin prisma probatoriului administrat, în legătură cu aprecierea culpei contractuale și a intervenirii cauzei de ineficacitate a contractului.

În calea extraordinară de atac a recursului, trebuie subliniat că nu are loc o devoluare a fondului cauzei, ceea ce constituie obiect al judecății fiind exclusiv legalitatea hotărârii pronunțate în apel, sub aspectul nerespectării regulilor de drept.

Înalta Curte constată că recurenta nu a indicat în ce constă nelegalitatea hotărârii recurate din perspectiva dispozițiilor art. 488 pct. 8 C. proc. civ., respectiv ce dispoziții legale de drept material au fost încălcate de către instanța de apel prin respingerea apelului formulat și nici nu au fost identificate motive de casare de ordine publică, pentru a putea fi invocate în temeiul art. 489 alin. (3) din același cod, impunându-se, astfel, a fi aplicată sancțiunea nulității recursului.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. raportat la art. 489 alin. (2) din același cod, Înalta Curte va anula recursul declarat pârâta Școala Gimnazială "B." Vaslui împotriva deciziei civile nr. 119/2021 din 4 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în dosarul nr. x/2020.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de pârâta Școala Gimnazială "B." Vaslui împotriva deciziei civile nr. 119/2021 din 4 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Iași, secția Civilă, în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 decembrie 2021.