ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 2419/2022

Circumstanțele cauzei Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 4 aprilie 2019, sub numărul x/2019, reclamantul A., prin mandatar A., a solicitat revizuirea sentinței nr. 6684 din data de 28.11.2018 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații Inspectoratul Școlar al Municipiului București și B.. Prin încheierea de ședință din data de 5 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Hotărârea atacată Prin încheierea de ședință din data de 14 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal a admis excepția netimbrării și a anulat cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de revizuentul A., prin mandatar A., ca netimbrată, menținând dispoziția de suspendare a judecării cauzei.

Calea de atac exercitată în cauză Împotriva încheierii de ședință din data de 14 noiembrie 2019, a formulat recurs reclamantul A., prin mandatar A.. Sub un prim motiv de nelegalitate, încheierea a fost criticată în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., întrucât președintele completului de judecată era dator să se abțină, conform prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ., în condițiile în care în alte cauze a luat măsuri ilegale, deși abuzul de drept este prohibit de art. 17 din Convenția europeană a drepturilor omului. Totodată, recurentul a susținut și cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., apreciind incidentă autoritatea de lucru judecat, în condițiile în care un alt complet de judecată, într-o situație identică, a acordat un nou termen de judecată pentru imposibilitatea de prezentare, fără să dispună suspendarea dosarului. A arătat recurentul că, deși era obligat, completul de judecată din data de 5 septembrie 2019 a refuzat să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate a art. 83 din C. proc. civ., asupra cererii prin care s-a solicitat suspendarea cauzei, precum și asupra cererii de constatare a lipsei dosarului de fond, împrejurări care atrag nulitatea încheierii și a încheierii subsecvente din data de 14.11.2019. Pentru aceste motive, a considerat să este incident și cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ. În ceea ce privește refuzul justificat al reclamantului a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 de RON, aferent cererii de repunere a cauzei pe rol, a arătat că art. 9 lit. g) al O.U.G. nr. 80/2013 nu îi este opozabil, deoarece acesta se referă strict la cazurile în care vinovăția aparține părții procesuale, or în cazul de față aceasta aparține instanței. În condițiile în care a demonstrat că încheierea din data de 5 septembrie 2019 este nulă de drept, pretențiile ulterioare de timbrare nu au suport legal. A mai susținut recurentul - reclamant că la data pronunțării suspendării cauzei cererea de revizuire fusese legal timbrată cu 100 de RON, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (2) al O.U.G. nr. 80/2013, cererea trebuia soluționată în limita sumei de 50 de RON pe fond, iar restul de 50 de RON să fie afectat judecării cererii de repunere pe rol. Au fost invocate și dispozițiile art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, care ar fi aplicabile și situației în speță, părțile procesuale trebuind a beneficia de suma deja achitată, care să fie "relocată" cererii de repunere pe rol. Recursul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal cu numărul de dosar x/2020

Soluția instanței de recurs Prin Decizia nr. 6246 din 24 noiembrie 2020, Înalta Curte a respins recursul formulat de recurentul-reclamant A., prin mandatar A., împotriva încheierii din data de 14 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.

Cererea de completare a hotărârii pronunțate de instanța de recurs. Prin cererea înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal la data de 10.11.2021 sub numărul x/2021 recurentul - reclamant a formulat contestație în anulare împotriva Deciziei nr. 6246 din 24 noiembrie 2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2020. În susținerea contestației s-a arătat că instanța a omis să se pronunțe pe toate motivele de admisibilitate ce impuneau soluționarea favorabilă a recursului, privind incompatibilitatea judecătorului C., autoritatea de lucru judecat al altui complet de judecată, precum și omisiunea de a transmite Curții Constituționale excepția de neconstituționalitate a dispozițiilor art. 83 din C. proc. civ. În drept, contestația în anulare a fost întemeiată pe dispozițiile art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ. La data de 19 noiembrie 2021 reclamantul - contestator a depus precizări în cuprinsul cărora a susținut că, întrucât obiectul hotărârii atacate cuprinde exclusiv omisiuni, instanța ar fi trebuit să se sesizeze din oficiu în conformitate cu dispozițiile art. 22 alin. (4) din C. proc. civ. și să recalifice cererea în sensul unei cereri de completare a deciziei nr. 6246/24.11.2020 a Înaltei Curți de Casație și Justiție. Ca urmare, în virtutea principiului de drept al disponibilității părților, a solicitat recalificarea cererii în sensul arătat. Urmare acestei împrejurăei, prin încheierea din data de 24 februarie 2022, pronunțată în dosarul nr. x/2021, completul învestit cu cererea astfel recalificată a trimis dosarul completului care a pronunțat decizia nr. 6246 din 24 noiembrie 2020 (Completul nr. 1), în vederea soluționării cererii de completare a dispozitivului.

Soluția Înaltei Curți asupra cererii de completare a dispozitivului Astfel sesizată cu soluționarea cererii de completare a dispozitivului deciziei menționate, Înalta Curte, analizând cererea în raport cu conținutul hotărârii, o va respinge, pentru considerentele ce urmează: Potrivit. 444 alin. (1) C. proc. civ. "Dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare." În speță, cererea de completare a dispozitivului este lipsită de temei dintr-o dublă perspectivă: - pe de o parte, se constată identitatea dintre motivele invocate în cadrul cererii de completare a hotărârii cu cele de recurs, în realitate cererea de completare a dispozitivului reprezentând o reiterare a argumentelor prezentate de recurent împotriva încheierii din data de 14 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, împrejurare care nu se încadrează în procedura prevăzută de art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. - pe de altă parte, Înalta Curte constată că nu există o omisiune a instanței de a se pronunța asupra cererii formulate de recurentul - reclamant, soluția și motivele pentru care au fost respinse criticile de nelegalitate ale sentinței, pentru fiecare caz de casare invocat, regăsindu-se în conținutul Deciziei nr. 6246 din 24 noiembrie 2020. 7 .Temeiul legal al soluției adoptate Pentru considerentele expuse, în temeiul art. 444 din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea privind completarea dispozitivului Deciziei nr. 6246 din 24 noiembrie 2020, ca nefondată.