ÎCCJ, Secția de contencios administrativ și fiscal, Decizia nr. 6246/2020

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2020

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal la data de 4 aprilie 2019, sub numărul x/2019, revizuentul - reclamant A., prin mandatar A., a solicitat revizuirea sentinței nr. 6684 din data de 28.11.2018 a Curții de Apel București, secția a VIII a contencios administrativ și fiscal, pronunțată în dosarul nr. x/2017, în contradictoriu cu intimații Inspectoratul Școlar al Municipiului București și B..

Prin încheierea de ședință din data de 5 septembrie 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, s-a dispus suspendarea cauzei, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.

Prin încheierea de ședință din data de 14 noiembrie 2019, Curtea de Apel București, secția a IX a contencios administrativ și fiscal a admis excepția netimbrării și a anulat cererea de repunere pe rol a cauzei formulată de revizuentul A., prin mandatar A., ca netimbrată, menținând dispoziția de suspendare a judecării cauzei.

Împotriva încheierii de ședință din data de 14 noiembrie 2019 a formulat recurs revizuentul reclamant A., prin mandatar A..

Sub un prim motiv de nelegalitate, încheierea a fost criticată în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., întrucât președintele completului de judecată era dator să se abțină, conform prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 13 din C. proc. civ., în condițiile în care în alte cauze a luat măsuri ilegale, deși abuzul de drept este prohibit de art. 17 Convenția europeană a drepturilor omului.

Totodată, recurentul- revizuent a susținut și cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ., apreciind incidentă autoritatea de lucru judecat, în condițiile în care un alt complet de judecată, într-o situație identică, a acordat un nou termen de judecată pentru imposibilitatea de prezentare, fără să dispună suspendarea dosarului.

A susținut recurentul-revizuent că, deși era obligat, completul de judecată din data de 5 septembrie 2019 a refuzat să se pronunțe asupra excepției de neconstituționalitate a art. 83 din C. proc. civ., asupra cererii prin care s-a solicitat suspendarea cauzei, precum și asupra cererii de constatare a lipsei dosarului de fond, împrejurări care atrag nulitatea încheierii și a încheierii subsecvente din data de 14.11.2019.

Pentru aceste motive, a considerat să este incident și cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

In ceea ce privește refuzul justificat al revizuentului a achita taxa judiciară de timbru în cuantum de 50 de RON, aferent cererii de repunere a cauzei pe rol, a arătat că art. 9 lit. g) al O.U.G. nr. 80/2013 nu îi este opozabil, deoarece acesta se referă strict la cazurile în care vinovăția aparține părții procesuale, or în cazul de față aceasta aparține instanței.

In condițiile în care a demonstrat că încheierea din data de 5 septembrie 2019 este nulă de drept, pretențiile ulterioare de timbrare nu au suport legal.

A mai susținut recurentul - revizuent că la data pronunțării suspendării cauzei cererea de revizuire fusese legal timbrată cu 100 de RON, astfel că, potrivit dispozițiilor art. 36 alin. (2) al O.U.G. nr. 80/2013, cererea trebuia soluționată în limita sumei de 50 de RON pe fond, iar restul de 50 de RON să fie afectat judecării cererii de repunere pe rol.

Au fost invocate și dispozițiile art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013, care ar fi aplicabile și situației în speță, părțile procesuale trebuind a beneficia de suma deja achitată, care să fie "relocată" cererii de repunere pe rol.

Intimatul Inspectoratul Școlar al Municipiului București a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Întrucât revizuentul nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru aferente repunerii cauzei pe rol, intimatul a apreciat că în mod corect instanța a dispus admiterea excepției netimbrării și anularea cererii.

Referitor la motivele invocate de recurentul - reclamant prin cererea de recurs, s-a arătat că acestea nu au format obiectul încheierii din data de 14 noiembrie 2019.

În cauză a fost parcursă procedura de regularizare a recursului și de efectuare a comunicării actelor de procedură între părțile litigante, prevăzută de art. 490 alin. (2) C. proc. civ., coroborat cu art. 471

1

, art. 486

și art. 201 alin. (5) și (6) C. proc. civ., cu aplicarea dispozițiilor O.U.G. nr. 80/2013.

Analizând sentința recurată în raport cu motivele de casare invocate și cu actele și lucrările dosarului, Înalta Curte constată că recursul declarat de recurentul - reclamant este nefondat.

Potrivit dispozițiilor art. 414 alin. (1) din C. proc. civ.: Asupra suspendării judecării procesului instanța se va pronunța prin încheiere, care poate fi atacată cu recurs, în mod separat, la instanța ierarhic superioară. (. . . . . . . . . . . .).

(2) Recursul se poate declara cât timp durează suspendarea cursului judecării procesului, atât împotriva încheierii prin care s-a dispus suspendarea, cât și împotriva încheierii prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol a procesului.

Rezultă, din textul de lege, voința legiuitorului de a reglementa expres o cale de atac împotriva încheierii de suspendare a cursului procesului și a celei prin care s-a dispus respingerea cererii de repunere pe rol, justificată de necesitatea de a supune cenzurii instanței superioare orice prelungire de natură a afecta termenul rezonabil de soluționare a cauzei, componentă a dreptului la un proces echitabil, la care face referire art. 6 din Convenția europeană a drepturilor omului și libertăților fundamentale

Prin motivele de recurs, astfel cum au fost acestea expuse în partea introductivă a prezentei hotărâri, recurentul - reclamant a criticat pentru nelegalitate incheierea din data de 5 septembrie 2019, prin care s-a dispus suspendarea judecății pentru lipsa părților, în condițiile în care niciuna dintre părți nu a solicitat judecata cauzei în lipsă (art. 411 alin. (1) pct. 2 din C. proc. civ.).

Au fost invocate motive circumscrise cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 1 din C. proc. civ., respectiv greșita alcătuire a instanței, pct. 7 al aceluiași articol, cu referire la soluția altui complet de judecată care a dispus amânarea cauzei într-o situație identică, și cazului de casare prevăzut de pct. 5, în condițiile în care instanța a dispus suspendarea fără să dea curs unei cereri de amânare a cauzei și unei cereri de sesizare a Curții Constituționale, precum și în lipsa dosarului de fond.

Cu privire la aceste împrejurări, Înalta Curte de Casație și Justiție reține, potrivit dispozițiilor art. 414 din C. proc. civ., mai sus redate, că legiuitorul a prevăzut expres pentru încheierea prin care s-a dispus suspendarea judecății calea de atac a recursului la instanța ierarhic superioară, ca excepție de la regula consacrată de art. 466 alin. (4) din C. proc. civ., conform căreia încheierile premergătoare pot fi atacate numai odată cu fondul, cale de atac exercitată de reclamantul - revizuent.

Prin decizia nr. 1258 din data de 27.02.2020, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2019, a fost respins recursul declarat de A., prin mandatar A., împotriva încheierii din data de 5 septembrie 2019 a Curții de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, ca nefondat, măsura suspendării cauzei dispuse prin acea încheiere dobândind autoritate de lucru judecat.

Prin urmare, Înalta Curte constată că în cadrul prezentului demers procesual este învestită exclusiv cu verificarea legalității încheierii din data de 14 noiembrie 2019.

Din punct de vedere procedural, prin art. 9 lit. g) din Ordonanța de urgență nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru a fost prevăzută obligația achitării unei taxe judiciare de timbru aferente cererilor pentru repunerea pe rol, când suspendarea judecării se datorează părților, de 50% din taxa judiciară de timbru pentru cererea sau acțiunea a cărei judecare a fost suspendată.

Din această perspectivă, instanța de recurs reține că, potrivit rezoluției completului de judecată din data de 23 septembrie 2019, revizuentul reclamant a fost înștiințat, prin comunicarea din data de 7 octombrie 2019 (dosar fond), despre obligația de a achita taxa de timbru în cuantum de 50 de RON, reprezentând 50% din taxa de timbru aferentă exercitării cererii de revizuire.

Cum până la termenul acordat în acest sens revizuentul - reclamant nu a făcut dovada achitării taxei judiciare de timbru, la data de 14 noiembrie 2019, curtea de apel a admis excepția netimbrării, anulând cererea de repunere a cauzei pe rol.

Pentru aceste motive, instanța de control judiciar constată că nu există încălcări ale normelor de procedură care să atragă sancțiunea nulității, pentru a fi incident cazul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 din C. proc. civ.

Totodată, art. 9 lit. g) O.U.G. nr. 80/2013 prevede fără echivoc obligația timbrării cererii de repunere pe rol în ipoteza în care suspendarea judecării se datorează părților, or, conform denumirii sale marginale, art. 411 pct. 1 alin. (2) reglementează un caz de suspendarea voluntară, astfel că nu se pot reține argumentele recurentului - revizuent în sensul că dispozițiile art. 9 lit. g) O.U.G. nr. 80/2013 nu sunt incidente in cauză.

De asemenea, prevederile art. 36 și art. 38 din O.U.G. nr. 80/2013 nu pot fi interpretate în sensul că ar include posibilitatea, invocată de recurentul-revizuent, ca o parte din taxa achitată pentru cererea de revizuire în cuantumul prevăzut de lege să fie utilizată pentru cererea de repunere pe rol. Conform art. 10 din C. proc. civ., părțile au obligația de a îndeplini actele de procedură în condițiile, ordinea și termenele stabilite de lege, iar dispozițiile art. 7 din C. proc. civ. instituie pentru judecător îndatorirea de a asigura respectarea dispozițiilor legii privind realizarea drepturilor și îndeplinirea obligațiilor părților în proces.

Concluzionând, se reține că prima instanță a efectuat în cauză o corectă aplicare a dispozițiilor art. 414 și 415 din C. proc. civ., prin raportare la dispozițiile art. 9 lit. g) din Ordonanța de urgență nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru.

Pentru considerentele expuse, nefiind identificate motive de casare a încheierii de ședință prin prisma dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 1,5 sau 8 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul dispozițiilor art. 20 alin. (3) din Legea contenciosului administrativ nr. 554/2004, cu modificările și completările ulterioare, coroborat cu art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul formulat de recurentul-reclamant A. prin mandatar A. împotriva încheierii din data de 14 noiembrie 2019 pronunțate de Curtea de Apel București, secția a IX-a contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi, 24 noiembrie 2020.