ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2563/2021

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2021

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția a II-a civilă la 12.03.2018, reclamanta Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A. a chemat în judecată pe pârâta S.C. A. S.R.L., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să oblige pârâta să-i plătească suma de 807.216,96 RON, reprezentând dobândă penalizatoare calculată în temeiul contractului de vânzare nr. x/19.12.2014, pentru neplata la scadență a facturii nr. x/22.12.2014, cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 242/NLP/PI/24.03.2020, Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă a respins acțiunea și a obligat reclamanta la plata către pârâtă a sumei de 11.130 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe civile, Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A. a declarat apel, solicitând schimbarea ei în tot și admiterea acțiunii.

Prin decizia nr. 513/A/28.10.2020, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a respins apelul și a obligat apelanta la plata sumei de 7.250,25 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, Societatea Națională de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A. a declarat recurs, solicitând casarea ei și, în rejudecare cauzei, admiterea acțiunii.

În motivare, după prezentarea etapelor procesuale anterioare, recurenta-reclamantă a afirmat că instanța de apel a interpretat în mod greșit prevederile art. 1.350 alin. (1) și art. 1.548 C. civ., pe care le-a evocat.

Sub acest aspect, autoarea căii de atac a arătat că instanța de apel în mod greșit a reținut că nu și-a executat obligațiile contractuale.

Astfel, a susținut că în sarcina sa nu a existat o obligație contractuală de predare către intimata-pârâtă a locomotivei tip LE 3400kw nr. 43-0054-7 în stare tehnică corespunzătoare unui transport în condiții de siguranță a circulației. În acest sens, a menționat prevederile art. 4.1 și 4.2 din contractul de vânzare nr. x/19.12.2014, având ca obiect locomotivele tip LE 5100kw nr. 40-0778-7 și LE 3400kw nr. 43-0054-7, potrivit cărora livrarea locomotivelor se realiza în starea în care se aflau la locurile de depozitare, iar încărcarea în mijlocul de transport și transportul erau în sarcina intimatei. A susținut că starea tehnică a locomotivei tip LE 3400kw nr. 43-0054-7, la momentul vânzării, a fost atestată prin procesul-verbal de constatare tehnică nr. x/3324/30.10.2014, încheiat la depoul Arad, în raport cu care atât de instanța de fond, cât și instanța de apel au reținut faptul că la data adjudecării locomotivei, aceasta era completă.

În continuare, recurenta-reclamantă a arătat că instanța de apel în mod greșit a analizat cauza prin raportare la corespondența părților și la raportul de expertiză judiciară, fără să aibă în vedere prevederile contractului de vânzare.

În opinia sa, corespondența părților și raportul de expertiză judiciară nu puteau face dovada neexecutării contractului, întrucât nu avea obligația de predare a locomotivei în starea care să permită transportul în condiții de siguranță a circulației.

Mai mult decât atât, autoarea căii de atac a arătat că, așa cum rezultă din corespondența purtată între părți, intimata-pârâtă a recunoscut neîndeplinirea obligației de plată a prețului aferent locomotivei tip LE 3400kw nr. 43-0054-7 și a penalităților prevăzute în contract.

În dovedirea aceluiași aspect, recurenta-reclamantă a mai apreciat că nici raportul de expertiză judiciară nu putea fi reținut pentru a proba neîndeplinirea obligațiilor sale, întrucât prin acesta nu s-a stabilit gradul de uzură a locomotivei la momentul vânzării, iar raportul conținea o serie de opinii ale expertului, fără nicio legătură cu obligațiile asumate.

Pe cale de consecință, a arătat că starea tehnică și transportul locomotivei trebuiau să fie analizate prin raportare la clauzele contractuale din care rezultă inexistența obligației reținute de instanța de apel, ca temei al respingerii cererii sale.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

La 26.02.2021 intimata-pârâtă a depus la dosar întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată.

A arătat că în cauză nu este incident motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât recurenta-reclamantă nu a arătat în ce a constat încălcarea sau aplicarea greșită a textelor de lege invocate.

Recurenta a răspuns la întâmpinare, solicitând înlăturarea argumentelor intimatei-pârâte ca neîntemeiate.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și comunicat părților, care au fost înștiințate că au dreptul să depună punct de vedere la raport în termen de 10 zile de la comunicare; doar recurenta și-a prezentat punctul de vedere.

Analizând recursul, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, reține următoarele:

Articolul 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ. prevede că cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., recursul este nul dacă motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Așadar, pentru a conduce la casarea hotărârii atacate, recursul nu se poate limita doar la indicarea uneia sau mai multor ipoteze dintre cele prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., condiția legală fiind aceea ca dezvoltarea motivelor să facă posibilă încadrarea lor în motivele de nelegalitate prevăzute de lege.

În speță, autoarea căii de atac a indicat în mod expres motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., text potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material.

Analiza memoriului de recurs relevă, însă, inexistența unor critici ce pot fi circumscrise acestei ipoteze legale, recurenta prezentând numai elemente atașate situației de fapt și probatoriului administrat, invocând temeinicia acțiunii din perspectiva clauzelor contractului de vânzare, a stării tehnice a bunului, a corespondenței părților și a raportului de expertiză judiciară.

Astfel, autoarea căii de atac a afirmat că instanța de apel în mod greșit a reținut că nu și-a executat obligațiile contractuale, că în mod eronat a analizat cauza prin raportare la corespondența părților și la raportul de expertiză judiciară, că în sarcina sa nu a existat nicio obligație contractuală de predare către intimata-pârâtă a locomotivei tip LE 3400kw nr. 43-0054-7 în stare tehnică corespunzătoare unui transport în condiții de siguranță a circulației, că starea tehnică a locomotivei tip LE 3400kw nr. 43-0054-7, la momentul vânzării, a fost atestată prin procesul-verbal de constatare tehnică nr. x/3324/30.10.2014, iar corespondența părților și raportul de expertiză judiciară nu puteau face dovada neexecutării obligațiilor sale și că prin raport nu s-a stabilit gradul de uzură a locomotivei la momentul vânzării, iar raportul conținea o serie de opinii ale expertului; toate aceste critici sunt de netemeinicie, formulate în combaterea valorii probatorii a dovezilor administrate și a situației de fapt, iar asupra lor instanța de prim control judiciar, în urma propriilor verificări, s-a pronunțat.

Instanța de apel a analizat și argumentele Societății Naționale de Transport Feroviar de Călători "C.F.R. CĂLĂTORI" S.A., privind incidența clauzelor contractuale indicate în memoriul de recurs, dar a reținut că între data adjudecării, când locomotiva era completă și cea a predării, unele piese au fost înlocuite cu altele, degradate.

Acest considerent nu a fost contestat în recurs, astfel încât, față de aspectele subliniate mai sus, criticile recurentei nu pot fi apreciate ca fiind de veritabilă nelegalitate, care să contureze, eventual, nesocotirea voinței reale a părților la data semnării contractului. Din aceeași perspectivă, textele de lege pretins încălcate și greșit aplicate, având un conținut general, nu relevă o reală incidență a ipotezei 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Invocarea normelor de drept material pretins încălcate de către instanța de prim control judiciar nu echivalează cu respectarea cerinței prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., în măsura în care argumentele prezentate reflectă aspecte de netemeinicie cu privire la elementele probatorii și situația de fapt din cauză.

De aceea, în lipsa unor veritabile critici de nelegalitate, Înalta Curte reține că argumentele expuse sunt doar formal invocate, că ele reflectă nemulțumirea părții față de hotărârea pronunțată de instanța de apel și urmăresc numai o nouă verificare a susținerilor sale. Simpla nemulțumire a părții cu privire la decizia din apel nu este suficientă pentru exercitarea recursului, cale de atac de reformare, al cărei obiect este limitat exclusiv la controlul de nelegalitate a hotărârii atacate.

Prin urmare, criticile, în ansamblul lor, nu pot face obiectul analizei în calea extraordinară de atac a recursului, care, potrivit art. 483 alin. (3) C. proc. civ., urmărește să supună examinarea, în condițiile legii, a conformității hotărârii atacate cu regulile de drept aplicabile.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare, în sens procedural, a recursului.

O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce analiza memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat nicio critică aptă să poată fi încadrată în ipotezele prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar cazul de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. a fost invocate doar formal.

În consecință, pentru considerentele ce preced, Înalta Curte, dând eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ., va anula recursul, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă Societatea Națională de Transport Feroviar Călători "CFR Călători" S.A. împotriva deciziei nr. 513/A/28.10.2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 24 noiembrie 2021.