ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2486/2021

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 18 septembrie 2018 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta B. S.A. și pe intervenientul forțat C., solicitând obligarea pârâtei la plata sumei de 100.000 euro în echivalent în RON la data efectuării plății, cu titlu de daune morale ca urmare a accidentului rutier produs la 16 aprilie 2018.

Prin sentința civilă nr. 833 din 28 martie 2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis în parte cererea formulată de reclamant și a obligat pârâta să plătească reclamantului suma de 10.000 euro în echivalent în RON la data plății la cursul de schimb al BNR de la acea dată, cu titlu de daune morale

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A.

Prin decizia civilă nr. 1768/A din 30 octombrie 2019, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de reclamant.

Împotriva deciziei civile nr. 1768/A din 30 octombrie 2019, reclamantul a declarat recurs, solicitând instanței să admită calea de atac formulată și să trimită cauza spre rejudecare instanței de apel.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurentul-reclamant apreciază că suma acordată de instanța de apel pentru prejudiciul suferit în urma accidentului rutier este nejustificat de mică în raport de urmările suferite și arată că instanța de apel nu a ținut cont de situația de fapt și de documentele aflate la dosarul cauzei întrucât a stabilit un procent de culpă prea mare în sarcina sa.

Autorul căii de atac susține că instanța de apel ar fi trebuit să analizeze existența și întinderea prejudiciului prin propriile simțuri și nu să rețină concluziile intimatei-pârâte și invocă în acest sens dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ.

Se mai susține că, deși instanța de apel a reținut corect că daunele morale au un rol compensatoriu, fără a duce la o îmbogățire fără justă cauză și cu respectarea raportului rezonabil de proporționalitate cu dauna suferită, suma acordată este mult prea mică pentru a atinge scopul pentru care a fost acordată.

În dezvoltarea motivelor de recurs se arată care au fost consecințele accidentului cu privire la sănătatea și viața socială a recurentului-reclamant și se face trimitere la jurisprudența națională în materie.

Recurentul-reclamant și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse și a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că soluția preconizată este aceea de anulare a recursului.

Prin încheierea din 26 mai 2021 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurentul-reclamant a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a apreciat că recursul este admisibil.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în complet de filtru, reține inexistența motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Conform dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.

În ceea ce privește criticile formulate de recurentul-reclamant referitoare la modul în care instanța de apel a motivat hotărârea recurată, Înalta Curte constată că acestea sunt formale deoarece autorul căii de atac își exprimă de fapt nemulțumirea față de soluția pronunțată de curtea de apel. Invocarea dispozițiilor art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. fără a se dezvolta critici concrete de nelegalitate nu justifică aplicarea dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.

Instanța supremă nu va analiza criticile subsumate de recurent cazului de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., referitoare la cuantumul daunelor morale, la stabilirea procentului de culpă și modul de interpretare a probelor de către curtea de apel, întrucât aduc în discuție aspecte de fapt care nu pot fi examinate în calea extraordinară de atac a recursului, iar partea nu indică textul de lege care a fost încălcat sau aplicat greșit și nu arată de ce nu este corect raționamentul instanței de apel. Mai mult decât atât, prin memoriul de recurs se reiau în mare parte susținerile din cererea de apel, care au fost deja supuse analizei instanței și nu mai pot fi aduse în discuție în prezentul stadiu procesual deoarece nu reprezintă veritabile critici de nelegalitate în raport de decizia recurată.

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurentul-reclamant nu și-a respectat obligația impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va da eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1768/A din 30 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 1768/A din 30 octombrie 2019, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 noiembrie 2021.