ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2478/2021

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Mehedinți la 22 iulie 2020, sub nr. x/2020, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Mehedinți, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța, să fie obligată pârâta la recalcularea punctajului mediu anual potrivit art. 95 alin. (1) din Legea nr. 263/2010, începând cu anul 2006 în ceea ce privește drepturile de pensie și începând cu anul 2010 în cazul grupelor de muncă. De asemenea, a solicitat ca pârâta să fie obligată la plata sumei de 10.000 RON cu titlu de despăgubiri, urmare a faptului că nu i-a fost comunicată, în original, decizia de pensionare nr. x din 5 martie 2010 și să fie obligată pârâta să emită deciziile în timp util.

La termenul de la 24 septembrie 2020, reclamantul a precizat că înțelege să conteste deciziile de pensionare emise la 14 decembrie 2006 și la 5 martie 2010, referitoare la grupa de muncă.

Față de precizarea obiectului contestației, pârâta Casa Județană de Pensii Mehedinți a depus întâmpinare prin care a invocat excepția tardivității contestației, iar în raport de dispozițiile art. 431 și art. 432 C. proc. civ. a invocat și excepția autorității de lucru judecat, învederând că prin sentința nr. 42 din 18 iunie 2020 pronunțată de Tribunalul Mehedinți în dosarul nr. x/2019 a fost respinsă contestația împotriva deciziilor emise la 14 decembrie 2006 și la 5 martie 2010, chestiunea dreptului de pensie stabilit prin aceste decizii fiind tranșată definitiv.

Prin sentința nr. 201 din 22 octombrie 2020, Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale a respins excepția autorității de lucru judecat invocată de pârâta Casa Județeană de Pensii Mehedinți, a admis excepția tardivității invocată de pârâtă și a respins contestația precizată, ca tardiv formulată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul.

Prin decizia nr. 752/2021 din 16 martie 2021, Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale a respins ca nefondat apelul declarat de reclamantul A..

Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamantul, solicitând admiterea căii de atac formulate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurentul-reclamant arată că nu i-a fost comunicată decizia emisă de intimata-pârâtă la 5 martie 2010 și că a adus acest aspect la cunoștința instanțelor, dar acestea nu au ținut cont de această decizie la încadrarea în grupa de muncă. Susține că nu există autoritate de lucru judecat între litigiul ce face obiectul dosarului nr. x/2019 și prezentul litigiu.

Intimata-pârâtă nu a depus întâmpinare.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) C. proc. civ., admisibilitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Recursul vizează decizia 752/2021 din 16 martie 2021 prin care Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale a respins apelul formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. sentința nr. 201 din 22 octombrie 2020 pronunțată de Tribunalul Mehedinți, secția conflicte de muncă și asigurări sociale într-un litigiu având ca obiect contestația formulată de recurent împotriva deciziilor de pensionare emise de intimată. Instanța supremă reține că decizia recurată a fost pronunțată în cadrul unei acțiuni din materia asigurărilor sociale, în calea de atac a apelului.

Conform dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ. nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privind conflictele de muncă și de asigurări sociale.

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, prevăzut de art. 457 C. proc. civ., regulă ce are și valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege, nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea unei hotărâri judecătorești.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 483 alin. (2) C. proc. civ. și dând eficiență prevederilor art. 496 alin. (1) teza a II-a din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 752/2021 din 16 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei nr. 752/2021 din 16 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Craiova, secția de litigii de muncă și asigurări sociale.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 noiembrie 2021.