ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2470/2021

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Curții de Apel Suceava, secția a II-a civilă la 11 decembrie 2019, sub nr. x/2017/a2, petenții A. și B. au solicitat completarea dispozitivului deciziei nr. 343 din 7 noiembrie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Suceava în dosarul nr. x/2017, în sensul completării deciziei cu privire la cheltuielile de judecată, reprezentând onorariu de expert efectuată de petenți, în calitate de reclamanți, în stadiul procesual al fondului, și solicitate în apel.

Petenții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 444, art. 451 alin. (1), art. 453 alin. (1), art. 466 și următoarele C. proc. civ.

Prin decizia nr. 5 din 9 ianuarie 2020, Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă a respins, ca nefondată, cererea de completare dispozitiv.

Împotriva acestei decizii au formulat recurs petenții A. și B., solicitând admiterea căii de atac formulate, casarea hotărârii recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Autorii căii de atac susțin că instanța de apel nu a arătat motivele pentru care nu au fost acordate cheltuielile de judecată reprezentate de onorariul de expert, aceasta reținând numai cu privire la onorariul de avocat că este nedovedit. Recurenții arată că aceasta reprezintă o omisiune în sensul art. 444 C. proc. civ. și că la dosar există dovada achitării acestui onorariu. Apreciază că au fost încălcate dispozițiile art. 425 alin. (1) lit. b), art. 451 și art. 453 C. proc. civ.

Recurenții și-au întemeiat cererea pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Pe baza cererii de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 3 noiembrie 2020 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 30 martie 2021, față de faptul că A. și B. au formulat recurs care a fost înregistrat în dosarul nr. x/2017, acesta fiind repartizat aleatoriu completului de judecată nr. 2 al secției a II-a Civile și în temeiul dispozițiilor art. 107 alin. (1) și (5) din Hotărârea nr. 1375/2015 din 17 decembrie 2015 pentru aprobarea Regulamentului de ordine interioară al instanțelor judecătorești, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a înaintat dosarul primului complet învestit, respectiv completului nr. 2.

Prin încheierea din 29 septembrie 2021 a fost admis în principiu recursul declarat de recurenții A. și B. împotriva deciziei civile nr. 5 din 9 ianuarie 2020 și s-a stabilit termen de judecată la 17 noiembrie 2021, cu citarea părților.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Înalta Curte va înlătura criticile prin care recurenții susțin că au fost încălcate prevederile art. 444 raportat la art. 451 și art. 453 C. proc. civ. întrucât din considerentele deciziei nr. 343 din 7 noiembrie 2019 rezultă că instanța de apel s-a pronunțat asupra cererii reclamanților privind acordarea cheltuielilor de judecată din apel și fond, în sensul că a respins această solicitare motivat de faptul că reclamanții nu au făcut dovada acestor cheltuieli.

Conform dispozițiilor art. 444 C. proc. civ., completarea hotărârii se poate cere "dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale".

În mod corect curtea de apel a respins cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 343 din 7 noiembrie 2019 întrucât nu se poate vorbi despre existența unei omisiuni în sensul art. 444 C. proc. civ.. Prin cererea de completare, partea nu poate aduce în discuție aspecte legate de dovedirea cheltuielilor de judecată, acest mijloc procesual oferind părții numai posibilitatea de a indica cererile sau capetele de cerere asupra cărora instanța nu s-a pronunțat în niciun fel, iar nu cele pe care instanța le-a soluționat într-un mod diferit de cel dorit de parte.

Prin cererea de recurs, autorii căii de atac nu arată de ce nu au fost respectate prevederile art. 444 raportat la art. 451 și art. 453, ci reiterează aceleași aspecte legate de dovedirea cheltuielilor de judecată, exprimându-și de fapt nemulțumirea cu privire la soluția de respingere de către instanță, cu ocazia soluționării apelului, a cererii de acordare a sumelor reprezentând onorariul de expert.

Înalta Curte reține că dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. au fost invocate formal deoarece prin cererea de recurs nu se formulează critici care să poată fi analizate din perspectiva acestui text de lege.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 5 din 9 ianuarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenții-reclamanți A. și B. împotriva deciziei civile nr. 5 din 9 ianuarie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Suceava, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 noiembrie 2021.