ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2469/2021

Ședința publică din data de 17 noiembrie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 11 ianuarie 2018 pe rolul Tribunalului Timiș, sub nr. x/2018, reclamantul A. a solicitat instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, în contradictoriu cu pârâta B. S.A., să constate nulitatea absolută a hotărârii adunării generale a acționarilor nr. 3 din 19 aprilie 2005 pentru nerespectarea dispozițiilor de ordine publică prevăzute de Legea societăților nr. 31/1990.

Prin sentința civilă nr. 708/PI din 11 iulie 2018, Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active a reclamantului A., invocată din oficiu, și a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamant, ca fiind făcută de o persoană fără calitate procesuală activă.

Reclamantul A. a declarat apel împotriva sentinței pronunțate.

Prin încheierea de ședință din 11 decembrie 2018, Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a suspendat judecata apelului, în baza dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ. până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2017 având ca obiect cererea de radiere a societății B. S.A., ca urmare a dizolvării acesteia. Curtea de Apel Timișoara a apreciat că, pentru a se stabili dacă pârâta B. S.A. are capacitate procesuală de folosință, este necesar să se cunoască modul de soluționare a recursului înregistrat în dosarul nr. x/2017.

Împotriva acestei încheieri, reclamantul a declarat recurs, solicitând instanței să admită calea de atac formulată, să caseze hotărârea atacată și să trimită cauza instanței de apel pentru continuarea judecății.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurentul-reclamant afirmă că încheierea atacată a fost pronunțată cu încălcarea dispozițiilor art. 9 C. proc. civ. (principiul disponibilității) și ale art. 22 din același cod deoarece instanța de apel a dispus suspendarea judecării apelului până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2017, și nu până la soluționarea recursului declarat împotriva deciziei nr. 821 din 5 decembrie 2018, astfel cum a solicitat partea. Recurentul-reclamant apreciază că instanța ar fi trebuit să se pronunțe în limitele învestirii, pe care le-a depășit prin soluția pronunțată.

Se mai afirmă că a fost încălcat și principiul contradictorialității, statuat de art. 14 alin. (6) C. proc. civ. deoarece nu s-a pus în discuția părților suspendarea până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2017

Într-o altă critică, se susține că există contradicție între considerente și dispozitiv deoarece în considerente s-a reținut că este necesar să se cunoască modul de soluționare a recursului înregistrat în dosarul nr. x/2017, iar prin dispozitiv s-a suspendat judecata cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului mai sus menționat.

Recurentul-reclamant și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ.

Pe baza cererii de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că recursul este admisibil în principiu.

Prin încheierea din 31 martie 2021, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.

Prin încheierea din 29 septembrie 2021 s-a stabilit termen de judecată la 17 noiembrie 2021, în vederea discutării excepției lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei-pârâte.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Cu titlu prealabil, referitor la excepția lipsei capacității procesuale de folosință a intimatei-pârâte, instanța supremă apreciază că se impune respingerea acestei excepții deoarece în cadrul recursului formulat împotriva încheierii prin care a fost suspendată judecata apelului nu se poate interveni asupra cadrului procesual stabilit în vederea examinării cererii de apel.

Referitor la recurs, Înalta Curte reține că motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. poate fi invocat atunci când, prin hotărârea dată, instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Înalta Curte va înlătura criticile prin care recurentul susține că au fost încălcate dispozițiile art. 9 C. proc. civ. (principiul disponibilității), art. 14 alin. (6) (principiul contradictorialității) și ale art. 22 din același cod (rolul activ al judecătorului) întrucât din considerentele încheierii recurate rezultă că instanța s-a pronunțat în limitele în care a fost învestită, în ședință publică. Curtea de apel a avut în vedere solicitarea recurentului de a suspenda judecata apelului până la soluționarea recursului declarat de acesta în dosarul nr. x/2017 și a dispus măsura solicitată, apreciind că soluționarea apelului depinde de soluția ce va fi pronunțată în dosarul nr. x/2017 în ceea ce privește capacitatea procesuală de folosință a intimatei-pârâte B. S.A.

Față de faptul că deciziile pronunțate de instanțele de recurs sunt definitive, conform prevederilor art. 603 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., curtea de apel a menționat în dispozitivul încheierii din 11 decembrie 2018 că judecata apelului urmează a fi suspendată până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2017, iar nu până la finalizarea acestuia, cum greșit susține recurentul.

Nu vor fi reținute nici criticile prin care se arată că există contradicție între considerentele și dispozitivul încheierii recurate întrucât motivarea încheierii este logică, curtea de apel reținând că este necesar a se cunoaște modul de soluționare a recursului înregistrat în dosarul nr. x/2017. Această motivare sprijină soluția din dispozitiv, de suspendare a judecății apelului declarat împotriva sentinței civile nr. 708 din 11 iulie 2018 până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2017, fiind îndeplinite condițiile art. 425 alin. (1) C. proc. civ.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 11 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 11 decembrie 2018, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 17 noiembrie 2021.