ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2391/2021

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată la 15 decembrie 2016, pe rolul Tribunalului Specializat Cluj, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pe pârâții B., C., D., E. S.R.L, F. S.R.L și G. S.R.L, solicitând obligarea pârâțilorț la plata, în solidar, a sumei de 2.000.000 Euro, respectiv echivalentul în RON la cursul BNR de la data plății reprezentând debit principal și rata dobânzii de referință stabilită de B.N.R din data plății.

Prin sentința civilă nr. 1575 din 4 octombrie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2016 al Tribunalului Specializat Cluj s-a admis excepția lipsei calității procesuale pasive, invocată de pârâții E. S.R.L., F. S.R.L., G. S.R.L..

S-a respins acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L., împotriva pârâtelor E. S.R.L., F. S.R.L., G. S.R.L., ca fiind formulată împotriva unor persoane lipsite de calitate procesuală pasivă.

S-a respins ca neîntemeiată acțiunea formulată de reclamanta A. S.R.L. împotriva pârâților B., C. și D..

A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului B. suma de 5429,61 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

A fost obligată reclamanta să plătească pârâtului C. suma de 5429,61 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

A fost obligată reclamanta să plătească pârâtei D. suma de 5429,61 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, a declarat apel A. S.R.L., solicitând anularea hotărârii atacate, rejudecarea fondului și admiterea cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost formulată; precum și obligarea intimaților la plata tuturor cheltuielilor de judecată ocazionate de prezentul dosar, atât cele din fond cât și cele din apel.

Prin decizia civilă nr. 114/2019 din 5 martie 2019 pronunțată de Curtea de Cluj, secția a Il-a Civilă a fost respins ca nefondat apelul declarat de A. S.R.L.

Împotriva acestei decizii, reclamanta A. S.R.L. a declarat recurs, invocând incidența motivelor de recurs reglementate art. 488 alin. (1) pct. 4, 5, 6, 7 și 8 C. proc. civ.

În argumentarea recursului, a susținut, în esență, că prin hotărârea dată, instanța de apel a încălcat autoritatea de lucru judecat prin prisma faptului că nu a luat în considerare decizia civilă nr. 1017 din 25.09.2018 pronunțată în dosarul nr. x/2015 și, totodată, decizia atacată nu cuprinde motive pe care se întemeiază având în vedere faptul că deși recurenta a invocat instituția novației prin schimbare de debitor, instanța nu și-a motivat hotărârea pronunțată, limitându-se a afirma că nu există documente justificative la dosarul cauzei, însă aceste documente au fost depuse și sunt reprezentate de procesele-verbale de predare primire încheiate de societățile comerciale E. S.R.L, F. S.R.L., G. S.R.L.

Totodată, apreciază că hotărârea a fost dată cu aplicarea greșită a normelor de drept material, ceea ce atrage incidența motivului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., în sensul că instanța de apel a făcut o greșită aplicare a incidenței dispozițiilor art. 431 alin. (2) C. proc. civ. prin motivarea faptului că "cele două litigii privesc raporturi juridice de drept complet diferite, unul de drept fiscal, iar altul de natură civilă".

Instanța de apel, mai arată recurenta, nu a ținut cont de decizia civilă nr. 1017 din 25 septembrie 2018, s-a pronunțat asupra unui lucru pe care reclamanta nu 1-a solicitat, respectiv cu privire la contractul de antepriză și a încălcat regulile de procedură.

Totodată, consideră că instanța de apel nu a motivat în drept soluția limitându-se a face trimitere la argumentarea instanței de fond, recurenta neavând astfel parte de o judecată echitabilă.

Pentru a beneficia de o judecată echitabilă și pentru respectarea tuturor principiilor de drept, judecătorul are obligația imperativă de a administra toate probele utile, pertinente și concludente pentru deslușirea cauzei.

Ținând cont de faptul că instanța de fond nu a administrat nicio probă, că instanța de apel nu a considerat necesară administrarea vreunei probe, rezultă că nu s-a realizat o judecata echitabilă.

Precizează că solicitarea de înscriere în fals, prevăzută de art. 304 și 305 C. proc. civ. a formulat-o prin cererea de apel, instanța de judecată având astfel obligația imperativă de a face cercetări cu privire la procesele-verbale existente la dosarul cauzei.

Prin urmare, în virtutea rolului activ al judecătorului și cu aplicabilitatea prevederilor art. 478 alin. (2) C. proc. civ. instanța de apel avea obligația de a solicita înfățișarea originalelor proceselor-verbale contestate.

Sub un ultim aspect, în ceea ce privește chetuielile de judecată solicitate de către intimați și încuvințate de către instanța de apel, solicită să se dispună cenzurarea acestora, deoarece sunt excesive și disproporționate față de complexitatea cauzei, probele administrate și durata procesului.

Solicită admiterea recursului, așa cum a fost formulat, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

Intimații-pârâți au formulat întâmpinare, prin care au invocat excepția tardivității recursului, solicitând admiterea acesteia și, în consecință, respingerea recursului, ca tardiv formulat; admiterea excepției inadmisibilității motivelor de recurs referitoare la modul de apreciere asupra probelor. Pe fondul recursului, solicită, în esență, respingerea acestuia, ca nefondat.

Recurenta-reclamantă a formulat răspuns la îrtâmpinare prin care a solicitat respingerea excepțiilor invocate și admiterea recursului, astfel cum a fost formulat.

Magistratul-asistent raportor a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, potrivit art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din 22 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părți, cu mențiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Intimații-pârâți au depus punct de vedere la raport, prin care au susținut că trebuie completată taxa judiciară de timbru; în privința tardivității au arătat că recursul este declarat în termen potrivit datelor din raport, iar cu privire la art. 488 pct. 5 și 6 C. proc. civ. au susținut că recursul este inadmisibil întrucât privește aprecierea asupra probelor.

În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 10 noiembrie 2021.

Înalta Curte a luat în examinare, cu prioritate, excepția insuficientei timbrări a recursului promovat de recurenta-reclamantă A. S.R.L.- FOSTĂ A. S.R.L., soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, în raport cu dispozițiile art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., reținând următoarele:

Potrivit art. 1 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013 privind taxele judiciare de timbru, "acțiunile și cererile introduse la instanțele judecătorești, precum și cererile adresate Ministerului Justiției și Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute în prezenta ordonanță de urgență."

Conform art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, "Recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1 - 7 din C. proc. civ..", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că "În cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON; în aceeași ipoteză, pentru cererile neevaluabile în bani, cererea de recurs se taxează cu 100 RON."

Dispozițiile art. 33 alin. (1) din actul normativ mai sus menționat prevăd că "taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat", iar pentru situația în care cererea de chemare în judecată este netimbrată sau insuficient timbrată, "reclamantului i se pune în vedere, în condițiile art. 200 alin. (2) teza I din C. proc. civ., obligația de a timbra cererea în cuantumul stabilit de instanță și de a transmite instanței dovada achitării taxei judiciare de timbru, în termen de cel mult 10 zile de la primirea comunicării instanței."

Art. 486 alin. (2) C. proc. civ. prevede că "la cererea de recurs se va atașa dovada achitării taxei de timbru, conform legii." Potrivit alin. (3) al aceluiași articol, neîndeplinirea acestei cerințe este sancționată cu nulitatea.

Prin C. proc. civ., legiuitorul a instituit procedura de filtrare a recursurilor cu scopul impunerii părților unor exigențe în declararea acestei căi extraordinare de atac, exigențe care privesc printre altele și cerințe de formă, cum este și cea privitoare la timbraj.

În speță, prin rezoluție, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, a stabilit că recurenta-reclamantă datorează, pentru soluționarea recursului, o diferență de taxă judiciară de timbru de 49.054,5 RON, în temeiul art. 24 alin. (1) și (2) din O.U.G. nr. 80/2013, iar recurenta-reclamantă a fost înștiințată cu privire la obligația de achitare a acesteia, potrivit dovezilor aflate la dosarul de recurs.

Deși legal înștiințată, recurenta nu a depus la dosar dovada îndeplinirii integrale a obligației legale privind taxa judiciară de timbru, achitând, odată cu cererea de recurs, doar suma de 400 RON, astfel cum reiese din înscrisul aflat la dosarul de recurs.

De asemenea, trebuie menționat că, în speță, din perspectiva cerinței de formă referitoare la timbraj, prin raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, raportorul a constatat că cererea de recurs este insuficient timbrată, la dosarul cauzei nefiind depusă dovada diferenței de taxă judiciară de timbru.

Cu toate că recurentei i s-a adus la cunoștință că are obligația achitării unei diferențe de taxă judiciară de timbru de 49.054,5 RON, recurenta nu a înțeles să depună la dosar dovada achitării diferenței acesteia.

Reținând că, în speță, nu operează scutirea legală - personală sau ca obiect - de la obligația timbrării, Înalta Curte urmează să dea eficiență dispozițiilor art. 32, art. 33 alin. (2) din O.U.G. nr. 80/2013.

Prin urmare, față de cele ce preced, precum și pentru a da eficiență principiului constituțional al egalității în fața legii și autorităților, instanța este obligată a examina cererile cu care este sesizată, prin prisma îndeplinirii condițiilor de exercitare stabilite de legea procesuală.

Or, în cauză, aceste cerințe se constată a nu fi îndeplinite, așa încât Înalta Curte urmează să facă aplicarea sancțiunii prevăzute de art. 486 alin. (3) C. proc. civ., motiv pentru care va anula ca insuficient timbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L.- FOSTĂ A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca insuficient timbrat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. S.R.L.- FOSTĂ A. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 114/2019 din 5 martie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2021.