ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2389/2021

Ședința publică din data de 10 noiembrie 2021

Asupra recursului de față;

Din examinarea lucrărilor dosarului constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Buzău la 24 iulie 2018, sub număr de dosar x/2018, reclamanta A. S.A. - în faliment, prin lichidator judiciar B.., a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L., obligarea pârâtei la plata sumei totale de 3.714.095,24 RON.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 1013, 1014, 1017 și următoarele C. proc. civ.

Prin sentința nr. 450/2019 din 12 iunie 2019 Tribunalul Buzău, secția a Ii-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis în parte cererea promovată de reclamanta A. S.A., în faliment, prin lichidator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta C. S.R.L. și a obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 4.287,06 RON, din care 3.024,75 RON debit principal și 232,04 RON dobândă legală penalizatoare.

Prin încheierea din 8 iulie 2019, Tribunalul Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a dispus îndreptarea din oficiu a erorilor materiale strecurate în minuta și dispozitivul sentinței nr. 450 din 12 iunie 2019, pronunțată de Tribunalul Buzău, secția a II a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, în sensul că s-a redactat greșit "Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 4.287,06 RON, din care 3.024,75 RON debit principal și 232,04 RON dobândă legală penalizatoare", corect fiind "Obligă pârâta să plătească reclamantei suma de 4.287,06 RON, din care 3.984,75 RON debit principal și 302,31 RON dobânzi legale penalizatoare și penalități de întârziere".

Prin cererea în anulare înregistrată la 16 iulie 2019 pe rolul Tribunalului Buzău, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, sub număr de dosar x/2019, reclamanta-creditoare A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu pârâta-debitoare C. S.R.L., anularea în tot a sentinței civile nr. 450 din 12 iunie 2019 și obligarea pârâtei la plata sumei de 3.709.808.18 RON (3.714.095,24 RON - 4.287,06 RON achitați de către pârâtă în data de 10.07.2019) reprezentând debit principal aferent facturilor neachitate, dobândă legală penalizatoare și penalități de întârziere.

Prin sentința nr. 712 din 11 noiembrie 2019 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția a Ii-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2019, a fost admisă excepția inadmisibilității căii de atac, invocată de instanță, din oficiu.

A fost respinsă cererea în anulare formulată de reclamanta creditoare A. S.A., în faliment, prin lichidator judiciar B.., împotriva sentinței civile nr. 450 din 12 iunie 2019 pronunțată de Tribunalul Buzău, în dosarul nr. x/2018, în contradictoriu cu pârâta debitoare C. S.R.L., ca inadmisibilă.

La 19 noiembrie 2019, împotriva sentinței nr. 450/2019 din 12 iunie 2019 pronunțată de Tribunalul Buzău, secția a Ii-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2018, a formulat apel reclamanta A. S.A., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie, solicitând admiterea apelului, schimbarea în parte a sentinței nr. 450 din 12 iunie 2019 și obligarea pârâtei la plata sumei de 3.709.808.18 RON (3.714.095,24 RON - 4.287,06 RON achitați de către pârâta în data de 10.07.2019) reprezentând debit principal aferent facturilor neachitate, dobândă legală penalizatoare și penalități de întârziere.

Prin decizia nr. 103 din 11 martie 2020, Curtea de Apel Ploiești, secția a Ii-a Civilă a admis excepția inadmisibilității apelului, invocată din oficiu și a constatat nul apelul formulat de reclamanta A. S.A., în faliment, prin lichidator judiciar B. împotriva sentinței nr. 450 din 12 iunie 2019 pronunțată de Tribunalul Buzău, în contradictoriu cu intimata pârâtă C. S.R.L..

La 2 aprilie 2020, A. S.A., în faliment, prin lichidator judiciar B. a formulat recurs împotriva deciziei nr. 103 din 11 martie 2020 pronunțate de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Recurenta A. S.A., în faliment, prin lichidator judiciar B. și-a întemeiat recursul pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., potrivit cărora, casarea unei hotărâri se poate cere când instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

A solicitat admiterea recursului, casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare la instanța de apel.

Se susține, în esență, că decizia recurată a fost dată cu încălcarea regulilor de procedură, a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, întrucât calea de atac împotriva sentinței nr. 450/12.06.2019 este apelul, și nu cererea în anulare.

In opinia recurentei, în condițiile în care instanța considera că existau aspecte care trebuie clarificate, în virtutea rolului activ și a dispozițiilor din C. proc. civ., avea obligația de a pune în discuția părților aceste aspecte. Or, la nici unul din cele șase termene nu s-a discutat acest aspect, și nici partea adversă nu 1-a invocat.

Intimata C. depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului în raport cu art. 483 alin. (1) și alin. (2), art. 634 alin. (1) C. proc. civ.. Pe fond, a solicitat respingerea recursului.

Înalta Curte a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ., prin raport constatându-se că recursul este inadmisibil.

Prin încheierea din 22 septembrie 2021, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, s-a dispus comunicarea raportului către părți, cu mențiunea că acestea pot depune puncte de vedere în termen de 10 zile de la comunicare.

Recurenta a depus punct de vedere la raport, prin care a susținut, în esență, că a formulat o acțiune în pretenții și nu ordonanță de plată, astfel încât recursul este admisibil; intimata a depus punct de vedere la raport, prin care a susținut că recursul este inadmisibil.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., inadmisibilitatea prezentei căi extraordinare de atac, soluționarea acestui aspect făcând de prisos examinarea altor cereri sau excepții, urmează a respinge recursul, ca inadmisibil, pentru considerentele ce se vor arăta în continuare:

În sistemul nostru de drept mijloacele procesuale de atac a hotărârilor judecătorești, exercitarea acestora și efectele căilor de atac sunt guvernate de principiul legalității căilor de atac, regulă cu valoare de principiu constituțional, care semnifică instituirea prin lege a căilor de atac și exercitarea lor în condițiile legii, potrivit cu natura și scopul lor și într-o anumită ordine.

Legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția Europeană a Drepturilor Omului, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil.

Reglementarea condițiilor și a procedurii de exercitare a căilor de atac reprezintă prerogativa exclusivă a legiuitorului, în conformitate cu art. 126 din Constituție și nu încalcă drepturile reglementate ale justițiabililor.

Este de necontestat că recunoașterea unei căii de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii.

Obiectul pricinii îl constituie obligarea pârâtei la plata sumei totale de 3.714.095,24 RON, cererea fiind întemeiată în drept pe dispozițiile art. 1013, 1014, 1017 și următoarele C. proc. civ., care reglementează procedura specială a ordonanței de plată.

Potrivit art. 1024 alin. (1) C. proc. civ.:

"împotriva ordonanței de plată prevăzute la art. 1.022 alin. (1) și (2) debitorul poate formula cerere în anulare în termen de 10 zile de la data înmânării sau comunicării acesteia".

Art. 483 alin. (1) C. proc. civ. prevede că:

"hotărârile date în apel, cele date, potrivit legii, fără drept de apel, precum și alte hotărâri în cazurile expres prevăzute de lege sunt supuse recursului".

Totodată, conform art. 634 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ.:

"sunt hotărâri definitive ... orice alte hotărâri care, potrivit legii, nu mai pot fi atacate cu recurs".

În conformitate cu art. 457 alin. (1) C. proc. civ.:

"hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta (...)."

Raportând datele speței la dispozițiile legale evocate, rezultă că hotărârea prin care se soluționează în primă instanță o ordonanță de plată poate fi atacată numai cu o cerere în anulare, iar nu cu apel, fiind astfel inadmisibil recursul declarat împotriva deciziei nesusceptibile de apel.

Prin urmare, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, întrucât hotărârea recurată nu se înscrie în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (1) C. proc. civ., în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A.- PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B. împotriva deciziei nr. 103 din 11 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta-reclamantă A.- PRIN LICHIDATOR JUDICIAR B. împotriva deciziei nr. 103 din 11 martie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 10 noiembrie 2021.