ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2315/2021

Ședința publică din data de 3 noiembrie 2021

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Argeș, secția Civilă la data de 4.12.2018, reclamantul A., prin reprezentantul legal - mama sa - B., în contradictoriu cu pârâta C. S.A. și cu intervenienta forțat B., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 5.980 RON daune materiale și 500.000 RON daune morale, cu aplicarea unor penalități de 0,2% pe fiecare zi de întârziere, începând cu data depunerii cererii de chemare în judecată și până la plata efectivă; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 466 din 11 decembrie 2019, Tribunalul Argeș, secția Civilă, a admis în parte cererea și a obligat pârâta la plata către reclamantul A. a sumei de 75.000 RON, reprezentând prejudiciu moral și la plata sumei de 5.980 RON, reprezentând prejudiciu material; a fost obligată pârâta la plata unor penalități de întârziere de 0,2% din sumele menționate, începând cu data de 4.12.2018 și până la data de 25.09.2019, precum și de la data rămânerii definitive a sentinței și până la achitarea efectivă; a fost obligată pârâta la plata sumei de 3.000 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva sentinței civile nr. 466 din 11 decembrie 2019 au formulat apel ambele părți.

Prin decizia civilă nr. 211/A din 11 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au fost admise apelurile declarate de pârâta C. S.A. și de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 466 din 11 decembrie 2019, pronunțate de Tribunalul Argeș, secția Civilă în dosarul nr. x/2018; a fost schimbată sentința în parte, în sensul că a fost obligată pârâta să plătească daune morale în cuantum de 100.000 RON către reclamant, precum și penalități de întârziere de 0,2% din sumele datorate pe zi de întârziere, începând cu cea de-a 11-a zi de la primirea hotărârii rămase definitive; a fost menținută în rest sentința, cu privire la prejudiciul material; a fost obligată apelanta-pârâtă la plata către reclamant a sumei de 600 RON, cheltuieli de judecată; s-a luat act că apelanta-pârâtă nu a solicitat cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei decizii, C. S.A. a declarat recurs.

În susținerea recursului, recurenta-pârâtă arată că instanța de apel, prin hotărârea pronunțată a nesocotit jurisprudența în materie - cu privire la cuantumul daunelor morale și a majorat cuantumul acestora peste oferta care a fost efectuată de recurentă în calitate de asigurător.

Recurenta susține că daunele acordate reclamantului excedează limitelor prevăzute de Ghidul pentru acordarea daunelor morale întocmit de către F.V.P.S. - acesta oferind criterii obiective de cuantificare a daunelor raportat la jurisprudența instanțelor.

Totodată, recurenta consideră că daunele acordate reclamantului nu păstrează acel raport de rezonabilitate și proporționalitate cu dauna suferită și că instanța de apel nu a motivat și nu a argumentat în suficientă măsură cuantumul daunelor morale acordate.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimații nu au formulat întâmpinare.

Pe baza cererii de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat.

Prin încheierea din 15 septembrie 2021 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.

Examinând cu prioritate aspectele legate de timbrarea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în complet de filtru, reține următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată, reclamantul A., prin reprezentantul legal - mama sa - B., a solicitat obligarea intimatei-pârâte la plata sumei de 5.980 RON daune materiale și 500.000 RON daune morale, cu aplicarea unor penalități de 0,2% pe fiecare zi de întârziere, începând cu data depunerii cererii de chemare în judecată și până la plata efectivă.

Prin decizia recurată, Curtea de Apel Pitești a admis apelurile declarate de pârâta C. S.A. și de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 466 din 11 decembrie 2019, a fost schimbată sentința în parte, în sensul că a fost obligată pârâta să plătească daune morale în cuantum de 100.000 RON către reclamant, precum și penalități de întârziere de 0,2% din sumele datorate pe zi de întârziere, începând cu cea de-a 11-a zi de la primirea hotărârii rămase definitive; a fost menținută în rest sentința, cu privire la prejudiciul material; a fost obligată apelanta-pârâtă la plata către reclamant a sumei de 600 RON, cheltuieli de judecată.

Cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

În conformitate cu prevederile art. 24 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, recursul împotriva hotărârilor judecătorești se taxează cu 100 RON dacă se invocă unul sau mai multe dintre motivele prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 1-7 din C. proc. civ., iar conform dispozițiilor art. 24 alin. (2) teza I coroborate cu cele ale art. 3 alin. (2) lit. b) din O.U.G. nr. 80/2013, în cazul în care se invocă încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, pentru cereri și acțiuni evaluabile în bani, recursul se taxează cu 50% din taxa datorată la suma contestată, dar nu mai puțin de 100 RON.

Totodată, prin art. 1 din O.U.G. nr. 80/2013 a fost statuat principiul potrivit căruia acțiunile și cererile adresate instanțelor judecătorești sunt supuse taxelor judiciare de timbru prevăzute de actul normativ menționat, taxele fiind datorate atât de persoanele fizice, cât și de persoanele juridice, iar conform art. 32 și art. 33 alin. (1) din O.U.G. nr. 80/2013, taxele judiciare de timbru se plătesc anticipat, cu excepțiile prevăzute de lege, fiind datorate atât pentru judecata în primă instanță, cât și pentru exercitarea căilor de atac, în condițiile legii.

Înalta Curte constată că recurentei-pârâte i s-a pus în vedere să achite taxa judiciară de timbru în cuantum de 1.652,5 RON prin adresa emisă la 3 septembrie 2020, comunicată la 9 septembrie 2020 și că aceasta nu a formulat cerere de reexaminare.

Pentru aceste considerente și văzând că până la data soluționării căii de atac formulate, recurenta-pârâtă nu și-a îndeplinit obligația de achitare a taxei judiciare de timbru, Înalta Curte de Casație și Justiție, dând eficiență prevederilor art. 486 alin. (2) și (3) C. proc. civ., în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula, ca netimbrat, recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.A. împotriva deciziei nr. 211/A din 11 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează ca netimbrat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. C. S.A. împotriva deciziei civile nr. 211/A din 11 iunie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 3 noiembrie 2021.