ÎNAPOI LA REZULTATE Înalta Curte de Casație și Justiție
Sursă originală
ÎCCJ 02.02.2022

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 225/2022

HOTĂRÂRE
02.02.2022
CAMERĂ
civil_2
Citează această cauză
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 225/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 2 februarie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța la 22 mai 2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâții pârâții B. și S.C. C. S.R.L., a solicitat instanței ca prin hotărârea ce va pronunța să constate nulitatea absolută a procurii autentificate sub nr. x din 26 noiembrie 2012, inclusiv a clauzei nr. 3; a antecontractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 24 mai 2013 de BNP D.; a convenției privind clauza penală stipulată în antecontractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. x din 24 mai 2013, autentificată sub nr. x din 28 noiembrie 2014 de BNP E.; a contractului de dare în plată autentificat sub nr. x din 28 noiembrie 2014 de BNP E.; repunerea părților în situația anterioară și obligarea (în subsidiar) a pârâtului B., la plata unor despăgubiri în valoare de 483.381,40 euro; cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința civilă nr. 1020 din 21 iunie 2018, Tribunalul Constanta, secția a II-a civilă a respins acțiunea formulată de reclamantă și a obligat-o pe aceasta la plata sumei de 7.000 de RON către pârâtul B. și a sumei de 52.189,40 de RON către S.C. C. S.R.L., cu titlu de cheltuieli de judecată (onorarii avocați).

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L. prin prin administrator statutar F..

Prin decizia civilă nr. 345 din 26 iunie 2019, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator statutar F..

Împotriva acestei decizii, S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar G.. a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac formulate și casarea deciziei recurate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurenta-reclamantă arată că instanța de apel a încălcat normele de procedură statuate de art. 41 alin. (5) din Legea nr. 85/2014 în sensul că nu a fost citată prin administrator judiciar, iar curtea de apel a pronunțat decizia în contradictoriu cu S.C. A. S.R.L. prin administrator statutar F. și nu a comunicat această decizie administratorului judiciar.

Autoarea căii de atac critică hotărârea recurată și sub aspectul greșitei soluționări a cererii de suspendare a judecării cauzei, întemeiate pe dispozițiile art. 75 alin. (1) din Legea nr. 85/2014. Susține că au fost încălcate și greșit aplicate prevederile art. 70 - art. 72 din Legea nr. 85/2014 și ale art. 2015 - art. 2023 C. civ.

Recurenta-reclamantă și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ.

Intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L. a depus întâmpinare prin care a solicitat a invocat excepția netimbrării și excepția tardivității recursului.

Prin întâmpinarea depusă, intimatul-pârât B. a invocat excepția tardivității recursului, iar în subsidiar a solicitat respingerea recursului.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinărilor depuse și a răspunsului la întâmpinări, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că recursul declarat în cauză este tardiv formulat.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2021 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Recurenta-reclamantă a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a arătat că recursul este admisibil.

Examinând cu prioritate tardivitatea recursului declarat în cauză, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în complet de filtru, reține următoarele:

Cu titlu prealabil, referitor la excepția netimbrării, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, instanța supremă reține că cererea de recurs a fost formulată prin administrator judiciar, recurenta fiind scutită de obligația achitării taxei judiciare de timbru, conform dispozițiilor art. 115 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 privind procedurile de prevenire a insolvenței și de insolvență.

În ceea ce privește tardivitatea formulării cererii de recurs, Înalta Curte reține că potrivit dispozițiilor art. 457 alin. (1) C. proc. civ., hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta.

Recursul declarat în cauză vizează o decizie pronunțată în calea de atac a apelului în cadrul unei acțiuni având ca obiect constatarea nulității absolute a unor înscrisuri. Termenul în care poate fi declarat recursul este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii atacate, astfel cum prevede art. 485 alin. (1) teza I C. proc. civ.

Fiind un termen legal peremptoriu, nerespectarea sa atrage sancțiunea decăderii părții din dreptul de a mai exercita calea de atac, concluzie ce rezultă din interpretarea prevederilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., care statuează că nerespectarea termenului în care trebuie exercitat un drept procesual atrage decăderea din exercitarea dreptului, în afară de cazul în care legea dispune altfel. Teza a II-a al aceluiași articol prevede că actul de procedură făcut peste termen este lovit de nulitate.

Conform dispozițiilor art. 158 C. proc. civ., "în caz de alegere de domiciliu sau, după caz, de sediu, dacă partea a arătat și persoana însărcinată cu primirea actelor de procedură, comunicarea acestora se va face la acea persoană".

Înalta Curte reține că decizia atacată a fost comunicată recurentei la 6 ianuarie 2020 la domiciliul procesual ales în faza apelului la sediul profesional al avocatului H., așa cum rezultă din dovada de înmânare aflat la dosarul de apel, semnată de persoana însărcinată prin cererea de apel cu primirea corespondenței, iar calea extraordinară de atac a fost declarată la 23 noiembrie 2020, prin poștă, astfel cum atestă dovada aflată la dosarul de recurs, cu depășirea termenului de 30 de zile prevăzut de lege.

Art. 172 C. proc. civ. statuează că în cazul schimbării locului de citare în cursul procesului, partea este obligată să încunoștințeze instanța, indicând locul unde va fi citată la termenele următoare, iar în cazul în care partea nu face această încunoștințare, procedura de citare pentru aceeași instanță este valabil îndeplinită la vechiul loc de citare.

Instanța supremă observă că administratorul judiciar al recurentei-reclamante, G.., a fost citat în faza procesuală a apelului pentru termenul de la 26 iunie 2019. Prin înscrisul aflat la dosarul de apel, acesta a confirmat mandatul avocatului H. pentru reprezentarea S.C. A. S.R.L., fără a indica un alt domiciliu procesual.

Având în vedere cele de mai sus, în temeiul dispozițiilor art. 158, art. 172 și art. 485 alin. (1) teza I coroborat cu art. 185 C. proc. civ. și raportat la dispozițiile art. 493 alin. (5) din același cod, Înalta Curte de Casație și Justiție va anula, ca tardiv formulat, recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin administrator judiciar G.. împotriva deciziei civile nr. 345 din 26 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Respinge excepția netimbrării recursului invocată de intimata-pârâtă S.C. C. S.R.L. prin întâmpinare.

Anulează ca tardiv formulat recursul declarat de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. PRIN ADMINISTRATOR JUDICIAR G.. împotriva deciziei civile nr. 345 din 26 iunie 2019, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 februarie 2022.

Sursă