ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 221/2022

Ședința publică din data de 2 februarie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sectorului 6 București la 8 martie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele B. S.A. și B. S.A. Arad Agenția București 4, solicitând să se constate nulitatea absolută a clauzei prevăzute la art. 4 din contractul de credit nr. x din 9 martie 2012 încheiat între reclamant și pârâtă; să se dispună obligarea pârâtei la stabilirea unei limite maxime a dobânzii anuale efective care să se încadreze în limitele prevăzute de piața bancară, de maxim 5%; să se dispună obligarea pârâtei la recalcularea creditului prin raportare la dobânda stabilită conform capătului 2 de cerere; să se constate nulitatea absolută a clauzei abuzive prevăzută de art. 5 referitoare la comisioane și alte taxe; să se dispună obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare raportat la noua dobânda calculată, obligarea pârâtei la emiterea unui nou grafic de rambursare raportat la eliminarea comisionului de gestionare a contului, obligarea pârâtei la restituirea sumelor încasate în plus în raport de eliminarea comisionului de gestiune și obligarea pârâtei la recalcularea creditului față de sumele achitate de subsemnatul ce nu se regăsesc în extrasele de cont; cu cheltuieli de judecată.

Pârâta B. S.A. a depus întâmpinare prin care a invocat excepția prescripției dreptului de a solicita restituirea sumelor achitate cu titlu de dobândă și comisioane și excepția inadmisibilității capetelor de cerere privind modificarea dobânzii variabile.

Prin sentința civilă nr. 5979 din 18 septembrie 2019, Judecătoria Sectorului 6 București a admis excepția necompetenței materiale a Judecătoriei Sectorului 6 București și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului București.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă sub nr. x/2018.

Prin încheierea de ședință din 18 decembrie 2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins excepția inadmisibilității și excepția prescripției dreptului material la acțiune, cu motivarea menționată în respectiva încheiere.

Prin sentința civilă nr. 3850 din 23 decembrie 2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a respins cererea formulată de A. ca neîntemeiată.

Împotriva aceste sentințe a declarat apel A..

Prin decizia civilă nr. 1375A din 21 octombrie 2020, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul formulat de A. împotriva sentinței civile nr. 3850 din 23 decembrie 2019 pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă pe care a schimbat-o în parte în sensul că a obligat reclamantul să plătească pârâtei suma de 3.500 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată și a menținut în rest dispozițiile sentinței.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs B. S.A., solicitând casarea în parte a deciziei atacate.

Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:

Recurenta-pârâtă critică soluția curții de apel prin raportare la diminuarea cheltuielilor de judecată reprezentate de onorariul de avocat, apreciind că au fost încălcate dispozițiile art. 451 C. proc. civ.. Susține că instanța de apel nu a subliniat vădita disproporție dintre valoarea onorariului de avocat și valoarea sau complexitatea cauzei și activitatea desfășurată de avocat și nu a ținut cont de parcursul dosarului și de actele redactate de apărătorul recurentei.

Recurenta-pârâtă și-a întemeiat cererea de recurs pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.

Intimatul-reclamant a depus întâmpinare prin care a solicitat, în principal, anularea recursului raportat la dispozițiile art. 489 C. proc. civ., iar în subsidiar respingerea acestuia ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Pe baza cererii de recurs, a întâmpinării depuse și a răspunsului la întâmpinare, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că recursul declarat în cauză este nul.

Prin încheierea din 17 noiembrie 2021 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Intimatul-reclamant a depus punct de vedere cu privire la raport prin care a arătat că este de acord cu concluziile acestuia.

Analizând recursul, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în complet de filtru, reține inexistența motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:

Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.

Pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia.

Înalta Curte reține că din memoriul de recurs nu se desprind critici de nelegalitate care să poată fi analizate din perspectiva cazurilor de casare reglementate de dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., aceste texte de lege fiind indicate formal.

Afirmațiile referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată prin care se invocă nerespectarea dispozițiilor art. 451 C. proc. civ. nu pot face obiectul analizei în prezenta cale extraordinară de atac deoarece, așa cum a statuat instanța supremă prin Decizia nr. 3/2020, pronunțată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.."

Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta-pârâtă nu și-a respectat obligația impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va da eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1375A din 21 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată, reprezentând onorariu de avocat, formulată de intimatul-reclamant. Instanța supremă reține că, în aplicarea art. 494 raportat la art. 452 C. proc. civ., pentru a se acorda cheltuielile de judecată, partea care le solicită trebuie să facă dovada existenței acestora. Față de faptul că partea a depus la dosar factura fiscală, însoțită de un extras de cont, conform înscrisurilor aflate la filele x, fără a avea indicat numărul dosarului în legătură cu care a fost acordată asistența juridică, instanța supremă constată că nu a fost făcută dovada cheltuielilor de judecată.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A. împotriva deciziei civile nr. 1375A din 21 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Respinge cererea de acordare a cheltuielilor de judecată formulată de intimatul-reclamant A..

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 februarie 2022.