ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 220/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 220/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 2 februarie 2022
Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Maramureș la 26 iulie 2017, sub nr. x/2017, reclamanta S.C. A. S.R.L., în contradictioriu cu pârâții Întreprindere Individuală B., B., Ocolul Silvic Alpina Borșa S.A., S.C. C. S.R.L., D. și Ocolul Silvic Composesoral S.R.L. Vișeu de Sus, a solicitat instanței, ca prin hotărârea ce va pronunța, să îi oblige pe pârâții Întreprindere Individuală B., B. și Ocolul Silvic Alpina Borșa S.A., în solidar, la plata sumei de 265.831 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului ce i-a fost cauzat prin exploatarea terenului cu vegetație forestieră (tăierea masei lemnoase) în suprafață de 12,8 ha, pe care-l are în proprietate, situat în localitatea Borșa, zona Dealul Bratului sau Izvorul Ursului, precum și a dobânzii legale, calculate începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea efectivă; să îi oblige pe pârâții S.C. C. S.R.L., D. și Ocolul Silvic Composesoral S.R.L. Vișeu de Sus, în solidar, la plata sumei de 416.840 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului ce i-a fost cauzat prin exploatarea terenului cu vegetație forestieră (tăierea masei lemnoase) în suprafață de 12,8 ha, pe care-l are în proprietate, situat în localitatea Borșa, zona Dealul Bratului sau Izvorul Ursului, precum și a dobânzii legale, calculate începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea efectivă; cu cheltuieli de judecată.
Pârâta Regia Autonomă Ocolul Silvic Alpina Borșa a depus întâmpinare prin care a invocat excepția inadmisibilității acțiunii raportat la prevederile art. 27 alin. (1) C. proc. pen. întrucât reclamanta s-a constituit parte civilă în dosarul penal nr. x/2015 și excepția inadmisibilității prin raportare la prevederile Legii privind contenciosul administrativ nr. 554/2004, apreciind că autorizațiile de exploatare a masei lemnoase sunt acte administrative conform art. 2 alin. (1) lit. c) coroborat cu lit. b) din Legea nr. 554/2004. A mai solicitat suspendarea cauzei până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2015
Prin încheierea de ședință din 27 februarie 2018, Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a luat act că pârâta Regia Autonomă Ocolul Silvic Alpina Borșa a renunțat la excepția inadmisibilității întemeiată pe dispozițiile art. 27 C. proc. pen. și la cererea de suspendare a judecății și a respins, ca fiind neîntemeiată, excepția inadmisibilității invocată de aceeași pârâtă în temeiul Legii nr. 554/2004.
Reclamanta a depus la dosarul cauzei o precizare de acțiune, pentru a modifica cuantumul obiectului cererii de chemare în judecată, consecutiv efectuării expertizei silvice, în sensul că a solicitat obligarea pârâților Întreprindere Individuală B., B. și Ocolul Silvic Alpina Borșa S.A., în solidar, la plata sumei de 216.867 RON și a dobânzii legale, calculate începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea efectivă sau, în subsidiar, la plata sumei de 165.352 RON și a dobânzii legale, calculate începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea efectivă, precum și obligarea pârâților S.C. C. S.R.L., D. și Ocolul Silvic Composesoral S.R.L. Vișeu de Sus, în solidar, la plata sumei de 254.000 RON și a dobânzii legale, calculate începând cu data rămânerii definitive a hotărârii și până la achitarea efectivă.
Prin notele de ședință depuse la dosar, pârâtele B., Întreprindere Individuală B. și S.C. C. S.R.L., alături de pârâtul D., au invocat excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, pe considerentul că societatea nu are calitatea de subiect activ al raportului juridic litigios, în condițiile în care nu era proprietar al fondului forestier sau al masei lemnoase la momentul când s-a procedat la exploatare, putând invoca un drept real asupra imobilului teren doar începând cu 22 mai 2017, când s-a pronunțat soluția definitivă în dosarul nr. x/2014. La termenul de judecată de la 2 martie 2020, instanța a unit cu fondul cauzei această excepție.
Prin sentința civilă nr. 326/2020 din 16 martie 2020, Tribunalul Maramureș, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins, ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei, a respins, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată formulată de reclamantă în contradictoriu cu toți pârâții, a obligat reclamanta să achite pârâtei Întreprindere Individuală B. suma de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial, și a fost obligată reclamanta să achite pârâtei S.C. C. S.R.L. suma de 2.000 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocațial.
Împotriva sentinței pronunțate a declarat apel reclamanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator E..
Prin încheierea de ședință din 29 septembrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a unit cu fondul excepția inadmisibilității invocată de intimații Întreprindere Individuală B., B., S.C. C. S.R.L. și D. prin întâmpinare.
Prin decizia civilă nr. 513/2020 din 27 octombrie 2020, Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă a respins excepția inadmisibilității excepției de nelegalitate a actelor administrative individuale reprezentate de autorizațiile de exploatare nr. x din 13 ianuarie 2015 și nr. y din 30 ianuarie 2015 emise de intimatul Ocolul Silvic Alpina Borșa S.A. și respectiv autorizațiile de exploatare nr. x din 14 mai 2015 respectiv nr. z din 19 iunie 2015 emise de către intimatul Ocolul Silvic Composesoral Vișeu de Sus, invocată de intimații Întreprindere Individuală B., B., S.C. C. S.R.L. și D.. A respins excepția de nelegalitate a actelor administrative individuale reprezentate de autorizațiile de exploatare nr. x din 13 ianuarie 2015 și y din 30 ianuarie 2015 emise de pârâtul intimat Ocolul Silvic Alpina Borșa S.A. și autorizațiile de exploatare nr. x din 14 mai 2015 respectiv nr. z din 19 iunie 2015 emise de către intimatul Ocolul Silvic Composesoral Vișeu de Sus, invocate de apelanta S.C. A. S.R.L. prin lichidator E.. A respins apelul declarat de S.C. A. S.R.L. prin lichidator E. împotriva sentinței civile nr. 326 din 16 martie 2020 a Tribunalului Maramureș, pe care a păstrat-o în întregime. A obligat apelanta S.C. A. S.R.L. să plătească intimatei Ocolul Silvic Alpina Borșa S.A. suma de 19.105,27 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată în apel, reprezentând onorariu avocat.
Împotriva acestei decizii, a declarat recurs S.C. A. S.R.L. prin avocat, solicitând casarea deciziei atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel, cu reducerea cheltuielilor de judecată din apel.
Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:
Recurenta-reclamantă susține că instanța de apel a preluat motivarea instanței de fond fără a răspunde motivelor de apel și fără a examina problemele supuse analizei în sensul că nu a ținut cont de transferul dreptului de proprietate către recurentă asupra masei lemnoase și asupra vegetației forestiere prin antecontractul încheiat la 11 iunie 2009 și a ignorat prejudiciul produs prin tăierea arborilor nemarcați. În mod greșit, arată recurenta, curtea de apel a considerat ca fiind legale tăierile efectuate în temeiul în baza autorizațiilor de exploatare, fără a ține cont de faptele ilicite comise de pârâți. Mai solicită și reducerea onorariului de avocat în cuantum de 19.105,27 RON la plata căruia a fost obligată în apel, arătând că este disproporționat față de activitatea desfășurată de avocat.
Recurenta-reclamantă și-a întemeiat cererea de recurs formulată prin avocat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ.
S.C. A. S.R.L. a formulat recurs și prin lichidatorul judiciar E., solicitând admiterea căii de atac formulate, cu reducerea cheltuielilor de judecată din apel.
Motivele de recurs invocate sunt, în esență, următoarele:
Recurenta-reclamantă arată că au fost încălcate sau greșit aplicate normele de drept material, susținând că autorizațiile de exploatare au fost emise cu încălcarea dispozițiilor art. 6 din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 1540/2011. Mai arată că a fost ignorat dreptul de proprietate al recurentei constatat prin sentința nr. 2219/2014 a Judecătoriei Vișeu de Sus, pârâtul Ocolul Silvic Alpina Borșa S.A. continuând cu rea-credință procedura de emitere a autorizațiilor.
Se mai susține că și pârâtul Ocolul Silvic Composesoral Vișeu de Sus a emis cu rea-credință autorizațiile de exploatare în anul 2015 întrucât prin sentința nr. 231 din 16 februarie 2015, Judecătoria Vișeu de Sus dispusese oprirea imediată a doborârii arborilor, inventarierea stocurilor de masă lemnoasă și abținerea de la emiterea altor autorizații de exploatare masă lemnoasă până la soluționarea definitivă a dosarului nr. x/2014 al Judecătoriei Vișeu de Sus. Se afirmă că pârâții emitenți ai autorizațiilor de exploatare au săvârșit fapte ilicite, fiind îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale. Se solicită și reducerea onorariului de avocat în cuantum de 19.105,27 RON la plata căruia a fost obligată în apel, arătând că este disproporționat față de activitatea desfășurată de avocat, în temeiul dispozițiilor art. 451 alin. (2) C. proc. civ.
Recurenta-reclamantă și-a întemeiat cererea de recurs formulată prin lichidatorul judiciar E. pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
Prin adresa depusă la dosar, lichidatorul judiciar E. a precizat că înțelege să susțină ambele recursuri formulate în cauză.
Pe baza cererilor de recurs, în temeiul art. 493 C. proc. civ., s-a dispus întocmirea raportului de către magistratul-asistent desemnat prin care s-a reținut că recursurile declarate în cauză sunt nule.
Prin încheierea din 17 noiembrie 2021 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor declarate, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ.. Părțile nu au depus puncte de vedere cu privire la raport.
Analizând recursurile, Înalta Curte de Casație și Justiție, constituită în complet de filtru, reține inexistența motivelor de nelegalitate, pentru următoarele argumente:
Motivarea recursului presupune pe de o parte indicarea unuia/unora dintre motivele prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., iar pe de altă parte dezvoltarea acestuia/acestora, în sensul formulării unor critici privind considerentele pe care instanța care a pronunțat hotărârea atacată și-a fundamentat soluția pronunțată.
Pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii extraordinare de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, recursul fiind un mijloc procedural prin care se realizează un examen al hotărârii atacate, sub aspectul legalității acesteia.
Cu privire la cererea de recurs semnată prin avocat, Înalta Curte reține că susținerile prin care se arată că instanța de apel a preluat motivarea instanței de fond fără a răspunde motivelor de apel și fără a examina problemele supuse analizei nu pot fi analizate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., indicat în memoriul de recurs, întrucât autoarea căii de atac nu argumentează de ce considerentele deciziei atacate nu îndeplinesc exigențele art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ., ci își exprimă nemulțumirea față de soluția pronunțată de curtea de apel.
Instanța supremă reține că, deși invocă prevederile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenta-reclamantă nu indică textul de lege pe care instanța de apel l-a încălcat sau aplicat greșit, în schimb aduce în discuție chestiuni de fapt, cum ar fi transferul dreptului de proprietate asupra masei lemnoase și asupra vegetației forestiere prin antecontractul încheiat la 11 iunie 2009, valabilitatea autorizațiilor de exploatare și o eventuală răspundere civilă delictuală a pârâților. Aceste aspecte de netemeinicie nu pot fi analizate în calea extraordinară de atac a recursului ce are ca obiect examinarea deciziei atacate exclusiv din perspectiva motivelor de nelegalitate.
Referitor la cererea de recurs semnată prin lichidator judiciar, încălcarea dispozițiilor art. 6 din Instrucțiunile aprobate prin Ordinul Ministrului Mediului și Pădurilor nr. 1540/2011 și ignorarea efectelor hotărârilor judecătorești prin care s-a statuat cu privire la dreptul de proprietate al recurentei asupra terenului în discuție reprezintă o reluare a susținerilor din memoriul de apel, care și-au primit deja o rezolvare prin decizia atacată. Recurenta-reclamantă nu dezvoltă veritabile critici de nelegalitate raportat la considerentele enunțate de curtea de apel, ci supune atenției instanței de recurs, în esență, aceleași chestiuni de netemeinicie evocate și prin cererea de recurs formulată prin avocat, referitoare la legalitatea autorizațiilor de exploatare și la dreptul de proprietate asupra masei lemnoase.
Afirmațiile referitoare la cuantumul cheltuielilor de judecată, întemeiate pe dispozițiile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., exprimate prin ambele cereri de recurs, nu pot face obiectul analizei în prezenta cale extraordinară de atac deoarece, așa cum a statuat instanța supremă prin Decizia nr. 3/2020, pronunțată de Completul competent să judece recursul în interesul legii, "În interpretarea și aplicarea unitară a dispozițiilor art. 488 alin. (1) din C. proc. civ., motivul de recurs prin care se critică modalitatea în care instanța de fond s-a pronunțat, în raport cu prevederile art. 451 alin. (2) C. proc. civ., asupra proporționalității cheltuielilor de judecată reprezentând onorariul avocaților, solicitate de partea care a câștigat procesul, nu se încadrează în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.."
Față de cele de mai sus, instanța supremă reține că recurenta-reclamantă nu și-a respectat obligația impusă de lege de a încadra criticile invocate în motivele de casare prevăzute de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., în acest caz intervenind sancțiunea nulității căii de atac formulate.
Pentru aceste considerente, Înalta Curte de Casație și Justiție va da eficiență prevederilor art. 489 alin. (2) C. proc. civ. și, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va anula recursurile declarate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin avocat și prin lichidator judiciar E. împotriva deciziei civile nr. 513/2020 din 27 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursurile declarate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin avocat și prin lichidator judiciar E. împotriva deciziei civile nr. 513/2020 din 27 octombrie 2020, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 2 februarie 2022.