ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 22/2022

Ședința publică din data de 18 ianuarie 2022

Deliberând asupra cererii de recurs, Înalta Curte constată următoarele:

Prin acțiunea arbitrală formulată la 16 februarie 2018 și înregistrată pe rolul Comisiei Centrale de Arbitraj a Casei Naționale de Sănătate, reclamantul Spitalul Orășenesc Deta a solicitat instanței, ca prin hotărârea pe care o va pronunța, să fie anulate măsurile dispuse de către Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș prin Raportul de control nr. x/21.12.2017, valoarea totală a cererii fiind de 203.373,56 RON.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 307 și 309 din Legea nr. 95/2006, art. 541 C. proc. civ., art. 1 din anexa la Ordinul Ministrului Justiției nr. 2366/C/205 și art. 23 alin. (2) din Contractul de furnizare de servicii medicale spitalicești VII/SP/09/25.07.2016, precum și art. 23 alin. (2) din Actul Adițional nr. VII/SP/09/05/31.03.2017.

Prin Hotărârea arbitrală nr. 95 din 13.09.2018 pronunțată de Comisia Centrală de Arbitraj a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate în dosarul nr. x/2018, a fost admisă în parte cererea de arbitrare formulată de reclamantul Spitalul Orășenesc Deta în contradictioriu cu pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Timiș, cu privire la măsura dispusă prin Raportul de control nr. x/21.12.2017 referitoare la recuperarea sumei echivalente cu contravaloarea serviciilor medicale pentru spitalizare continuă DRG, în sumă de 58.577,63 RON, spitalizare bolnavi cronici în sumă de 53.092,63 RON și spitalizare de zi sau cameră de gardă în valoare de 1.889,36 RON. A fost respinsă cererea de arbitrare cu privire la măsura din Raportul de control nr. x/21.12.2017 prin care s-a dispus reținerea unei sume calculate prin aplicarea unui procent de 1% la valoarea contractului aferentă lunilor noiembrie- decembrie 2014, iunie, august, septembrie, noiembrie, decembrie 2015, iunie- decembrie 2016 și ianuarie- octombrie 2017.

Prin cererea înregistrată la data 17.07.2020, pe rolul Curții de Apel București, secția a VIII-a contencios administrativ și fiscal, reclamanta Casa de Asigurări de Sănătate Timiș, în contradictoriu cu Spitalul Orășenesc Deta, a solicitat anularea în parte a hotărârii arbitrale nr. 95/13.09.2018 pronunțate de Comisia Centrala de Arbitraj în dosarul nr. x/2018, si, pe cale de consecință, admiterea acțiunii în anulare în sensul menținerii, ca temeinice și legale, a măsurii dispuse prin Raportul de control nr. x din 21.12.2017 referitoare la recuperarea sumei echivalente cu contravaloarea serviciilor medicale pentru spitalizare continuă DRG, în suma de 58.577,63 RON, spitalizare bolnavi cronici în suma de 53.092,63 RON și spitalizare de zi sau camera de gardă în valoare de 1.889,36 RON.

Prin sentința nr. 35 din 1 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-Civilă a fost respinsă acțiunea în anulare a hotărârii arbitrale nr. 95 din 13.09.2018 pronunțate de Comisia Centrală de Arbitraj a Casei Naționale de Asigurări de Sănătate în dosarul nr. x/2018, formulată de petenta Casa de Asigurări de Sănătate Timiș, în contradictoriu cu intimatul Spitalul Orășenesc Deta, ca nefondată.

La 4 martie 2021, pârâta Casa de Asigurări de Sănătate Timiș a declarat recurs împotriva sentinței nr. 35 din 1 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-Civilă, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii de atac.

În dezvoltarea motivului de recurs, recurenta a susținut că instanța de apel a încălcat și aplicat greșit normele de drept material respectiv: art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ., art. 94 lit. f) din Anexa nr. 2 la H.G. nr. 400/2014, art. 5 lit. f) din Contractul nr. x/2014 și art. 5 lit. f) din Contractul nr. x/2016.

Arată recurenta că sentința recurată este rezultatul aplicării greșite a dispozițiilor de drept material, a lipsei analizării și interpretării probatoriului administrat, fapt care echivalează cu lipsa motivării hotărârii atacate, instanța de judecată având obligația de a arăta în sentința recurată considerentele care au format propria convingere în sensul respingerii acțiunii în anulare.

În continuarea memoriul recurenta expune în detaliu și cronologic situația de fapt.

În final, arată că suma de 113.559,62 RON echivalentă cu contravaloarea serviciilor medicale pentru spitalizare continuă, spitalizare bolnavi cronici și spitalizare de zi sau camera de gardă a fost corect reținută, Raportul de control nr. x/21.12.2017, fiind temeinic și legal, motiv pentru care solicită admiterea recursului.

La 12 mai 2021, intimata-reclamantă a depus întâmpinare prin care a invocat excepția nulității recursului pentru lipsa motivelor de nelegalitate. În subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 9 februarie 2021, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ., părțile nedepunând puncte de vedere.

În cauză a fost acordat termen în complet de filtru pentru verificarea îndeplinirii condițiilor de admisibilitate în principiu a recursului.

La termenul din 18 ianuarie 2022, analizând recursul, sub aspectul îndeplinirii cerințelor prevăzute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., având în vedere și dispozițiile art. 499 și art. 483 alin. (3) din același cod, Înalta Curte constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor imperative ale 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat.

În conformitate cu prevederile art. 486 alin. (3) C. proc. civ. "Mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) din același cod prevăzând că sancțiunea nulității intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.

Pentru a se putea constata că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea motivelor de nelegalitate impune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Prin urmare, controlul judiciar nu se poate realiza decât dacă sunt aduse critici de nelegalitate punctuale hotărârii atacate și se arată în ce constau greșelile de judecată, cu referire la motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de dispozițiile legale anterior menționate.

În cauză, recurenta a invocat motivul de recurs prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

În susținerea acestui motiv de recurs s-a arătat că sentința recurată este rezultatul aplicării greșite a dispozițiilor de drept material, a lipsei analizării și interpretării probatoriului administrat, fapt care echivalează cu lipsa motivării hotărârii atacate.

Totodată, recurenta a expuns în detaliu și cronologic situația de fapt arătând că suma de 113.559,62 RON echivalentă cu contravaloarea serviciilor medicale a fost corect reținută, Raportul de control nr. x/21.12.2017, fiind temeinic și legal.

Deși a susținut motivul de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. criticile recurentei nu relevă greșita aplicare a normelor de drept material, întrucât nu este arătat modul concret în care ar fi fost încălcate normele de drept material prin decizia atacată.

Astfel, susținerile recurentei în sensul că sentința recurată este rezultatul aplicării greșite a dispozițiilor de drept material fără a le indica nu corespunde cerințelor legale prevăzute pentru a fi incident acest motiv de nelegalitate, întrucât trimiterile la facturile emise în baza raporturilor juridice dintre părți sunt chestiuni de netemeinicie, iar nu de nelegalitate a deciziei atacate.

De asemenea, invocarea neanalizării și neinterpretării probatoriului administrat, precum și expunerea în detaliu a situației de fapt dar și reluarea motivelor arătate în cererea de anulare a hotărârii arbitrale, astfel cum în mod întemeiat susține intimata-reclamantă prin întâmpinare, nu reprezintă critici de nelegalitate ale deciziei atacate și nu se încadrează în niciunul dintre motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 alin. (1) pct. 1-8 C. proc. civ., prin urmare nu pot fi analizate din perspectiva art. 483 alin. (3) din același cod.

După cum susține și intimata-reclamantă, prin criticile invocate în susținerea recursului recurenta reia integral motivarea cererii în anulare fără a se raporta la dispozițiile art. 608 alin. (1) lit. h) C. proc. civ. care a constituit temeiul acțiunii în anulare și în raport cu care a fost pronunțată sentința atacată, criticile vizând în realitate fondul cauzei.

Așadar se tinde fie la o nouă evaluare a situației de fapt, fie la interpretarea probatoriului, chestiuni care nu mai pot fi analizate în această etapă procesuală a recursului, în considerarea specificului acestei căi de atac, care vizează exclusiv motive de nelegalitate și nu de temeinicie ale hotărârii atacate.

În consecință, Înalta Curte constată că examinarea memoriului de recurs impune concluzia că recurenta nu a formulat critici care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ.

Sancțiunea nulității recursului intervine nu numai atunci când motivele de recurs lipsesc cu desăvârșire, ci și în cazul motivării necorespunzătoare, care de asemenea nu constituie o motivare în sensul procedural al recursului. O astfel de situație intervine și în cauza de față din moment ce, așa cum s-a arătat, recurenta nu a dezvoltat critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute de art. 488 C. proc. civ., ci s-a limitat la simpla afirmare a netemeiniciei deciziei atacate.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, nefiind o cale de atac de reformare, ci o cale extraordinară de atac prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

Prin urmare, pentru considerentele care preced, în temeiul art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte va anula recursul declarat de reclamanta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș împotriva sentinței civile nr. 35 din 1 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de reclamanta Casa Județeană de Asigurări de Sănătate Timiș împotriva sentinței civile nr. 35 din 1 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 ianuarie 2022.