Cazacu împotriva Republicii Moldova

Reclamantul s-a născut în 1950 și trăiește în Cimișlia. Faptele cazului, astfel cum au fost prezentate de părțile, pot fi rezumate după cum urmează. Din 1986, reclamantul a fost angajat de Biroul de Arhitectură, Proiecte și Producție al Arhitectului Șef al Regiunii Cimișlia („Bureauul Cimișlia”), un serviciu de stat. În 1993 Biroul a adoptat noi legi, care au fost aprobate de Ministerul Arhitecturii și Construcției. În temeiul acestor legi, Biroul a fost înregistrat ca persoană juridică independentă cu drepturile unei societăți de stat și reglementat de Regulamentele societăților de stat. Acesta a fost creat în cadrul organelor administrației publice locale și pe baza proprietăților municipale, dar a fost finanțat exclusiv din venitul generat din vânzarea unei varietăți de servicii către administrație locală și populație.

La 16 decembrie 1999 Consiliul județului Lăpușna a decis să confunde mai multe birouri, inclusiv Biroul Cimișia, într-un singur serviciu la nivel județului. În acest sens, Biroul Lăpușna a devenit succesorul juridic al Biroului Cimișlia în care a lucrat reclamantul. Înainte de această fuziune, Biroul Cimișlia a hotărât să reducă numărul de persoane angajate și, ca urmare, reclamantul a fost respins printr-o ordonanță din 29 decembrie 1999. La 12 ianuarie 2000, el a recunoscut notificarea de concediere în scris, astfel cum a fost solicitat de lege.

În conformitate cu legislația competentă a muncii, el solicită plăți de licențiere (denumit în special compensarea de licențiere în valoare de salariu mediu de o lună, salariul mediu lunar în cursul celor trei luni în care ar fi căutat un nou loc de muncă, plata pentru concediul neutilizat pentru 1999 și plata salariului său pentru decembrie 1999 și o parte din ianuarie 2000). 10. Angajatorul a refuzat să plătească pentru că nu a rezervat nici un ban pentru plata lichidării. Potrivit unui certificat emis de biroul de ocupare a forței de muncă Cimișlia la 9 iunie 2000, reclamantul a fost șomer de la 21 ianuarie 2000 până la data eliberării certificatului. 11. Reclamantul a inițiat o procedură judiciară, care a solicitat despăgubirea plăților, și anume salariul de o lună de concediere, plata continuă a salariului său pentru cele trei luni ulterioare, atunci când el ar fi în căutarea unui alt loc de muncă și compensare monetară pentru concediul neprelucrat.

La 5 iulie 2000, Curtea de District Cimișlia și-a acceptat parțial cererile. La 27 aprilie 2001, Curtea de District Cimișlia a respins toate afirmațiile sale ca fiind nefondate. 13. La 14 august 2001, Curtea regională Cahul a susținut această hotărâre. Reclamantul a constatat, printre altele, că a ratat termenul de două luni pentru a face reclamația împotriva Biroului Cimișlia, deoarece decizia de reorganizare a Biroului a fost publicată în ianuarie 2000 și plângerea a fost depusă în mai 2000. În ciuda faptului că reclamantul a pierdut termenul menționat anterior, la 26 aprilie 2002, Curtea de Apel a examinat substanța apelului său și a susținut hotărârea Curții regionale. Curtea a raționat că nicio compensație nu este datorată deoarece Biroul Cimișia, în care a lucrat reclamantul, a fost autofinanțat; nu a pus deoparte resurse pentru compensare, dar a distribuit toate banii obținuți din activitatea sa la angajații săi, după plata impozitelor.

Deoarece a fost o persoană juridică independentă, succesorul său juridic, Biroul Lăpușna, nu a putut fi considerat responsabil pentru datoriile în curs de desfășurare. Curtea a constatat, de asemenea, că reclamantul nu a oferit niciun serviciu nou după octombrie 1999 și, prin urmare, nu a putut solicita salariul său pentru noiembrie-decembrie 1999. El a fost avertizat în aprilie 1999 cu privire la concedierea iminentă și a ordonat să completeze toate lucrările neobosite până la 29 decembrie 1999. În cele din urmă, instanța a constatat că nu a înregistrat în biroul Lăpușna de ocupare a forței de muncă ca șomeri și, prin urmare, nu a putut solicita compensații de licențiere. 15. Dispozițiile relevante ale Codului Muncii din 25 mai 1973, în vigoare până la 28 martie 2003, se citește după cum urmează.

„art. 3. Sfera de aplicare a legislației muncii. Legislația muncii reglementează relațiile de muncă ale angajaților angajati în întreprinderi, instituții și organizații din teritoriul Moldovei, indiferent de tipul de proprietate și forma de gestionare ... art. 6. Nullitatea clauzelor contractuale înrăutățesc condițiile angajaților. Clauzele contractuale care înrăutățesc condițiile angajaților decât cele prevăzute de lege sunt nule și nule… art. 45/3. Indemnități și compensații pentru angajații licențiați.

Angajații despediți de întreprinderi, instituții și organizații din cauza unei reduceri a numărului de personal sau a statutului de personal: 1) se plătește o indemnizație de licențiere în valoare de salariu mediu de o lună; 2) continuă să primească salariul mediu în perioada necesară pentru găsirea unui loc de muncă nou, dar nu mai mult de două luni de la data licențierii, luând în considerare plata licenției de licențiere; 3) în mod excepțional, continuă să primească salariul mediu în perioada de trei luni de la data licențierii, pe baza unei decizii ale biroului de muncă, sub rezerva cererii în timp util a angajatului la această autoritate (din două săptămâni de licenție) și dacă nu a oferit un loc de muncă în între timp…

art. 80. Interzicerea acordării compensației monetare în loc de concediu neprelucrat Este interzisă acordarea compensației monetare în loc de concediu neprelucrat, cu excepția cazului de concediere a unui angajat care nu a folosit zilele de concediu”. 16. Dispozițiile relevante ale Codului de Procedură Civilă (în vigoare până la 12 iunie 2003) se citesc după cum urmează: „art. 296. Domeniu de aplicare a procedurii de recurs. Curtea care examinează recursul verifică dacă hotărârea instanței de primă instanță este legală și bine fundamentată, pe baza informațiilor în posesie, precum și a oricăror noi dovezi scrise prezentate instanței. Curtea poate reevalua dovezile în posesie și examinează orice probă nouă prezentată de părți în conformitate cu prezentul Cod.

Curtea se ocupă de fiecare motiv de recurs invocat.”

5. The applicant was born in 1950 and lives in Cimișlia. 6. The facts of the case, as submitted by the parties, may be summarised as follows. 7. From 1986 the applicant was employed by the Bureau of Architecture, Projects and Production of the Chief Architect of Cimișlia Region (“the Cimișlia Bureau”), a State service. In 1993 the Bureau adopted new by-laws, which were approved by the Ministry of Architecture and Construction. Under these by-laws, the Bureau was registered as an independent legal person with the rights of a State company and governed by the Regulations of State companies. It was created within the organs of local public administration and on the basis of municipal property but was financed exclusively from the income it generated from selling a variety of services to the local administration and to the population.

8. On 16 December 1999 Lăpușna County Council decided to merge several bureaux, including the Cimișlia Bureau, into one service at the County level. The Lăpușna Bureau thus became the legal successor of the Cimișlia Bureau in which the applicant had worked. Before this merger, the Cimișlia Bureau decided to reduce the number of personnel employed and as a result the applicant was made redundant by an order of 29 December 1999. 9. On 12 January 2000 he acknowledged the dismissal notice in writing, as requested by law. In accordance with the relevant labour legislation, he requested redundancy payments (namely redundancy compensation worth one month's average salary, his average monthly salary during the three months when he would be looking for a new job, payment for unused leave for 1999 and payment of his salary for December 1999 and part of January 2000). 10. The employer refused to pay because it had set aside no money for redundancy payments.

According to a certificate issued by the Cimișlia employment office on 9 June 2000, the applicant had been unemployed from 21 January 2000 to the date of the issue of the certificate. 11. The applicant initiated court proceedings, claiming redundancy payments, namely one month's salary on dismissal, the continuing payment of his salary for the three subsequent months when he would be looking for another job and monetary compensation for untaken leave. On 5 July 2000 the Cimișlia District Court partly accepted his claims. He appealed and the Cahul Regional Court quashed that judgment, ordering a full re-hearing of the case. 12. On 27 April 2001 the Cimișlia District Court rejected all his claims as unfounded.

13. On 14 August 2001 the Cahul Regional Court upheld that judgment. It found, among other things, that the applicant had missed the two-month deadline for making his claim against the Cimișlia Bureau, since the decision to reorganise the bureau had been published in January 2000 and the complaint had been lodged in May 2000. 14. Notwithstanding the fact that the applicant had missed the above-mentioned time-limit, on 26 April 2002 the Court of Appeal examined the substance of his appeal and upheld the judgment of the Regional Court. The court reasoned that no compensation was due because the Cimișlia Bureau, in which the applicant had worked, was self-financed; it had not set aside any resources for compensation but had distributed all the money obtained from its activity to its employees, after paying taxes.

Since it had been an independent legal person, its legal successor, the Lăpușna Bureau, could not be held liable for any outstanding debts. The court also found that the applicant had not offered any new services after October 1999 and thus could not claim his salary for November-December 1999. He had been warned in April 1999 of impending dismissal and instructed to complete all outstanding work by 29 December 1999. Finally, the court found that he had not registered with the Lăpușna employment office as unemployed and could therefore not claim redundancy compensation. 15. The relevant provisions of the Labour Code of 25 May 1973, in force until 28 March 2003, read as follows. “Article 3. Sphere of application of labour legislation.

The labour legislation regulates work relations of employees employed in enterprises, institutions and organisations on the territory of Moldova, regardless of the type of property and form of management ... Article 6. Nullity of contract clauses making the conditions of employees worse. Contractual clauses making the conditions of employees worse than those provided for by law are null and void… Article 45/3. Indemnities and compensation for employees made redundant.

Employees made redundant by enterprises, institutions and organisations because of a reduction of the number of personnel or status of personnel: 1) shall be paid a redundancy indemnity worth one month's average salary; 2) shall continue to receive the average salary during the period needed to find a new job, but for no longer than two months from the date of redundancy, taking into account the payment of the redundancy indemnity; 3) exceptionally, shall continue to receive the average salary during the third month from the date of redundancy, based on a decision of the employment office, subject to the employee's timely request to that authority (within two weeks of redundancy) and if not offered a job in the meantime…

Article 80. Prohibition of granting of monetary compensation in lieu of untaken leave It is prohibited to grant monetary compensation in lieu of untaken leave, save in the case of dismissal of an employee who has not used his or her leave days”. 16. The relevant provisions of the Code of Civil Procedure (in force until 12 June 2003) read as follows: “Article 296. Scope of appeal proceedings. The court which examines the appeal shall verify whether the first-instance court's judgment is lawful and well-grounded, on the basis of the information in its possession, as well as any new written evidence submitted to the court. The court may re-evaluate the evidence in its possession and examine any new evidence submitted by the parties in accordance with the present Code.

The court shall deal with each ground of appeal invoked.”