ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2070/2021

Ședința publică din data de 12 octombrie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș la data de 17.12.2019, sub nr. x/2019 și precizată ulterior, reclamantul A. a chemat-o în judecată pe pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, solicitând recalcularea pensiei sale pentru limită de vârstă, întrucât în anul 2010 punctajul anual a fost calculat eronat.

Prin sentința civilă nr. 593/PI din 26 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă, în dosarul nr. x/2019, a fost respinsă cererea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Judeteana de Pensii Timiș.

Împotriva sentinței civile a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 801 din 6 octombrie 2020, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a respins apelul formulat de apelantul-reclamant A. împotriva sentinței civile nr. 593/PI din 26 iunie 2020, pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu pârâta-intimată Casa Județeană de Pensii Timiș.

Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire revizuentul A., întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 7 C. proc. civ., care a fost înregistrată la Curtea de Apel Timișoara la data de 21.12.2020, sub nr. x/2020.

În motivare a arătat că, în conformitate cu art. 96 (1) din Legea nr. 263/2011 și H.G. nr. 257/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a prevederilor Legii nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, pensia se calculează în luni și ani calendaristici, nu economici cum a calculat Casa de Pensii Timiș.

Conform art. 509 alin. (1) pct. 1 și 7 C. proc. civ., în fond și în apel, instanțele nu s-au pronunțat asupra lucrului cerut, iar el nu a fost asistat de avocat.

În consecință, a solicitat admiterea cererii de revizuire, schimbarea hotărârii atacate și obligarea pârâtei la emiterea unei noi decizii, calcularea pensiei în luni și ani calendaristici, conform art. 96 alin. (1), cu precizarea că în dosarul de față a solicitat recalcularea pensiei pentru anul 2010.

Prin decizia civilă nr. 162 din 25 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale s-a respins cererea de revizuire formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 801 din 6 octombrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata Casa Județeană de Pensii Timiș.

Împotriva acestei decizii revizuentul A. a declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac formulate și anularea Hotărârii nr. 34453/03.08.2020 emisă de Comisia Centrală de Contestații și a Deciziilor de pensionare nr. x/24.04.2019 și nr. x/10.09.2020 emise de Casa Județeană de Pensii Timiș.

Revizuentul susține că a fost încălcată Decizia nr. 19/2012 a Înaltei Curți de Casație și Justiție, potrivit căreia toate sporurile încasate înainte de 01.04.2001 se iau în calculul punctajului lunar și anual, conform art. 2 lit. c) din Legea nr. 263/2010 și art. 2 lit. e) din Legea nr. 19/2000. Arată că a făcut calculul punctajelor lunare realizate în anul 2010, conform art. 96 alin. (2) din Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare, suma calculată fiind mai mare decât cea obținută de intimată, care nu a prezentat calculul efectuat.

Intimata Casa Județeană de Pensii Timiș nu a depus întâmpinare.

Analizând recursul în conformitate cu dispozițiile art. 499 C. proc. civ., Înalta Curte va examina cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului.

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Recursul formulat în cauză vizează decizia civilă nr. 162 din 25 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin care a fost respinsă cererea de revizuire formulată împotriva deciziei civile nr. 801 din 6 octombrie 2020, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2019.

Astfel, obiectul deciziei atacate constă în revizuirea unei decizii în condițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 7 C. proc. civ., care reglementează retractarea unei hotărâri dacă:

"(1) s-a pronunțat asupra unor lucruri care nu s-au cerut sau nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut ori s-a dat mai mult decât s-a cerut" și "(7) statul ori alte persoane juridice de drept public, minorii și cei puși sub interdicție judecătorească ori cei puși sub curatelă nu au fost apărați deloc sau au fost apărați cu viclenie de cei însărcinați să îi apere."

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ. "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."

Este de remarcat că acțiunea în care a fost pronunțată hotărârea a cărei revizuire s-a cerut vizează un litigiu de asigurări sociale prin care reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Județeană de Pensii Timiș, a solicitat recalcularea pensiei sale pentru limită de vârstă, invocând prevederile Legea nr. 263/2010 privind sistemul unitar de pensii publice, cu modificările și completările ulterioare.

În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) teza I din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite."

Textul de lege anterior evocat reglementează litigiile în care este suprimat dreptul la recurs, după criteriul materiei.

De altfel, art. 155 alin. (1) din Legea nr. 263/2010 prevede că "împotriva hotărârilor tribunalelor se poate face numai apel la curtea de apel competentă", iar alin. (2) al aceluiași articol prevede că "hotărârile curților de apel, precum și hotărârile tribunalelor neatacate cu apel în termen sunt definitive".

Totodată, dispozițiile art. 483 alin. (2) teza a II-a C. proc. civ. prevăd că "nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Prin urmare, decizia civilă nr. 801 din 6 octombrie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, care a făcut obiectul cererii de revizuire, este definitivă.

Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ., "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită."Cum hotărârea revizuită este definitivă rezultă că și hotărârea pronunțată în soluționarea cererii de revizuire întemeiate pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 1 și 7 C. proc. civ. este definitivă.

Prin urmare, din interpretarea coroborată a normelor legale precitate rezultă că decizia recurată nu este susceptibilă de a fi cenzurată în calea de atac a recursului, în speță fiind operant principiul legalității căilor de atac, consacrat de art. 129 din Constituția României și de art. 457 C. proc. civ.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

În consecință, Înalta Curte de Casație și Justiție, văzând dispozițiile art. 513 alin. (5) C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 496 alin. (1) teza a II-a din același cod, va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul-revizuent A. împotriva deciziei civile nr. 162 din 25 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 162 din 25 februarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, ca inadmisibil.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 12 octombrie 2021.