ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2008/2021

Ședința publică din data de 6 octombrie 2021

Asupra recursului de față, reține următoarele:

În cadrul procedurii insolvenței care formează obiect al dosarului nr. x/2016 al Tribunalului Dolj, secția a II-a civilă, debitoarea S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator special B., a formulat la 02.04.2019 o contestație împotriva tabelului suplimentar al creanțelor, întocmit de lichidatorul judiciar C.. și publicat în Buletinul Procedurilor de Insolvență nr. 6124/25.03.2019, față de creanța prezentată de Agenția Județeană a Finanțelor Publice Craiova, susținând că declarația de creanță suplimentară nu i-a fost comunicată și că nu cunoaște din ce este compusă suma pretinsă.

Prin sentința nr. 394/02.07.2019, Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă a respins contestația, reținând, în esență, că administratorul special nu mai are calitatea de a promova contestații la tabel ulterior trecerii la faliment, mandatul său fiind restrâns la a reprezenta interesele asociaților debitoarei.

Împotriva acestei sentințe, S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator special B., a declarat apel.

Prin decizia nr. 775/15.10.2019, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a admis apelul, a anulat sentința atacată și a trimis cauza spre rejudecare judecătorului-sindic, reținând că procedura de citare a pârâților nu a fost legal îndeplinită la termenul la care a fost pronunțată hotărârea primei instanțe.

Prin sentința nr. 28/21.01.2020, Tribunalul Dolj, secția a II-a civilă, în rejudecare, a respins contestația la tabelul suplimentar al creanțelor formulată de S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator special B., reluând integral considerentele reținute în sentința pronunțată în primul ciclu procesual.

Împotriva aceste sentințe, S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator special B., a declarat apel.

Prin decizia nr. 144/02.06.2020, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins ca nefondat apelul.

Împotriva acestei decizii, S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator special B., a declarat recurs, solicitând casarea ei și trimiterea cauzei, spre o nouă judecată, unui tribunal aflat în circumscripția unei alte curți de apel decât Curtea de Apel Craiova.

În prealabil, recurenta a susținut că decizia atacată este supusă recursului, întrucât art. 483 alin. (2) C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, nu este aplicabil în speță, în raport cu art. 24 C. proc. civ.

În acest context, a susținut că dispozițiile art. 483 alin. (2) C. proc. civ. sunt neconstituționale și a solicitat sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a acestui text de lege.

În opinia recurentei, în condițiile în care decizia din apel a fost pronunțată într-o cerere evaluabilă în bani, ea este supusă recursului, în baza paragrafului 32 din decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale a României.

Tot cu titlu prealabil, recurenta a arătat că, în raport cu dispozițiile Legii nr. 85/2014 și ale C. proc. civ., administratorul special al debitoarei are calitate procesuală activă în promovarea contestațiilor la tabelul de creanțe.

În motivarea recursului, autoarea căii de atac a susținut că instanța de apel, cu încălcarea art. 397 C. proc. civ., nu s-a pronunțat asupra tuturor cererilor, întrucât nu a procedat la judecarea fondului cauzei.

A mai arătat recurenta că instanța nu a fost alcătuită potrivit dispozițiilor legale, în condițiile în care potrivit C. proc. civ. completurile trebuie stabilite aleatoriu, iar Legea nr. 85/2014 nu impune soluționarea apelurilor de același complet de judecată.

O altă critică formulată de recurentă se referă la încălcarea normelor de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

În acest sens, a arătat că hotărârea pronunțată de tribunal în rejudecare s-a bazat pe o excepție invocată de C.. prin întâmpinare, care însă a fost tardiv depusă.

De asemenea, recurenta a susținut că, în condițiile în care C.. nu a formulat întâmpinare în apel, instanța de prim control judiciar, cu încălcarea dispozițiilor Legii nr. 85/2014, a apreciat că excepția lipsei calității procesuale a debitoarei este una de ordine publică, deși este de ordine privată, astfel că, în raport cu art. 247 alin. (2) C. proc. civ., poate fi invocată doar de partea care justifică un interes.

În final, recurenta a evocat jurisprudența națională și comunitară și a susținut că instanța de apel nu a judecat fondul, încălcând astfel art. 480 alin. (3) C. proc. civ.

În drept, a invocat dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 1, 5, 7 și 8 C. proc. civ.

La 18.11.2020 intimata C.. a depus întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului, în raport cu art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ., subliniind că în speță nu este aplicabilă decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale a României, de vreme ce dreptul de a formula recurs nu este limitat de valoarea obiectului acțiunii.

La 28.12.2020 recurenta a răspuns la întâmpinare.

Prin încheierea din 06.10.2021, pronunțată în dosarul asociat, înregistrat sub nr. x/2016/a8*/a1, Înalta Curte a respins cererea de sesizare a Curții Constituționale, în considerarea argumentelor acolo expuse.

Examinând cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1), raportat la art. 494 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului, Înalta Curte reține următoarele:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și el presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege și astfel nu pot exercita decât căile de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în noul C. proc. civ., în art. 457.

În cauză, cadrul procesual este guvernat de dispozițiile din Legea nr. 85/2014, obiectul acțiunii deduse judecății constând într-o contestație la tabelul suplimentar al creanțelor, întocmit de lichidatorul judiciar C.., desemnat să administreze procedura insolvenței debitoarei S.C. A. S.R.L., context în care litigiul a fost soluționat în primă instanță de judecătorul-sindic.

Or, hotărârile judecătorului-sindic pot fi atacate, separat, numai cu apel, potrivit art. 46 alin. (1) din Legea nr. 85/2014.

Totodată, potrivit art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, curtea de apel va fi instanța de apel pentru hotărârile pronunțate de judecătorul-sindic, iar potrivit tezei a II-a a aceluiași alineat, hotărârile curții de apel sunt definitive.

Dispozițiile art. 483 alin. (2) teza finală C. proc. civ. prevăd că nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului.

Așadar, Legea nr. 85/2014 prevede în mod expres sistemul căilor de atac ce pot fi exercitate în cadrul procedurii insolvenței, iar C. proc. civ. reglementează norme cu caracter general, care se aplică în completare doar acolo unde legea specială nu derogă.

Față de cele menționate, din coroborarea dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ. cu cele ale art. 43 alin. (1) din Legea nr. 85/2014, rezultă că decizia nr. 144/02.06.2020 a Curții de Apel Craiova, secția a II-a civilă nu poate fi supusă recursului, deoarece este definitivă, fiind pronunțată de curtea de apel în cadrul soluționării unui apel declarat împotriva unei hotărâri pronunțate în materia insolvenței.

Prin urmare, dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul ca inadmisibil, în procedura prevăzută de art. 493 alin. (5) C. proc. civ.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurenta S.C. A. S.R.L., prin administrator special B., împotriva deciziei nr. 144/02.06.2020, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2021.