ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2000/2021

Ședința publică din data de 6 octombrie 2021

Asupra recursului de față, reține următoarele:

Prin încheierea nr. 7/25.01.2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins cererea de recuzare a completului învestit cu soluționarea cauzei, formulată de petenta S.C. A. S.A.

Ulterior, prin decizia nr. 157/10.03.2021, Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de pârâta S.C. A. S.A. împotriva sentinței nr. 100/27.07.2020, pronunțată de Tribunalul Gorj, secția a II-a civilă; decizia este definitivă.

Împotriva încheierii nr. 7/25.01.2021, S.C. A. S.A. a declarat recurs, solicitând casarea ei și, în consecință, a deciziei nr. 157/2021 și trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel.

În motivare, după ce a reiterat situația de fapt, recurenta a susținut că prin respingerea cererii de recuzare, au fost încălcate prevederile art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Potrivit recurentei, conținutul vag și ambiguu al motivării încheierii confirmă lipsa oricărei verificări din partea instanței a elementelor invocate în susținerea recuzării și lipsa de imparțialitate a completului de judecată recuzat.

Recurenta a mai relevat că, din moment ce același complet a dispus autorizarea convocării adunării generale a acționarilor la 12.12.2019 și prezidarea ei de către intimatul B., prin decizia nr. 804/16.10.2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, iar în prezentul litigiu urma a se verifica legalitatea acelei hotărâri A.G.A. adoptate, este evident că există indicii temeinice de lipsă de obiectivitate.

Totodată, a arătat că în cadrul încheierii atacate nu se face referire la faptul că cei doi magistrați recuzați au pronunțat decizia sus-menționată, iar instanța, deși a tras concluzia că nu ar exista un motiv de incompatibilitate, nu și-a justificat în concret raționamentul.

În continuare, a mai susținut că un alt element de natură a da naștere unei îndoieli cu privire la imparțialitatea judecătorilor recuzați, conform art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., rezidă în faptul că au dezlegat aceleași chestiuni litigioase în ceea ce privește registrul acționarilor societății, în alte dosare, dând întotdeauna eficiență registrului acționarilor de la 05.02.2018, invocat de B. și înlăturând apărările sale cu privire la relevanța registrului acționarilor la data de referință stabilită pentru fiecare adunare generală în parte.

Astfel, potrivit recurentei, prin soluționarea apelurilor în dosarele nr. x/2020 și nr. y/2020, judecătorii recuzați și-au spus deja părerea, de vreme ce își formaseră convingerea cu privire la dezlegarea unor chestiuni litigioase de natură a influența judecarea apelului din prezentul litigiu. Modul în care au soluționat cele două dosare reprezintă un element suficient pentru a ridica serioase îndoieli cu privire la imparțialitatea completului recuzat, mai ales în condițiile în care, în motivarea apelului din prezentul dosar, completul a invocat propriile sale hotărâri.

Autoarea căii de atac a subliniat că instanța care a soluționat cererea de recuzare nu a analizat aceste elemente relevante, cu încălcarea prevederilor art. 51 și art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

A mai arătat că dreptul la un proces echitabil, care include dreptul la o instanță imparțială, include totodată și accesul concret și efectiv al părților la drepturile procesuale prevăzute de lege, iar dreptul la recuzarea judecătorilor presupune, conform art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., verificarea existenței unor "alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea" acestora.

Recurenta a conchis prin a arăta că soluționarea cererii de recuzare fără analiza acestor elemente învederate încalcă regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Nelegalitatea încheierii atacate, potrivit recurentei, rezultă și din faptul că cererea de recuzare a fost soluționată, fără a se avea în vedere și a se analiza cel de-al doilea motiv de incompatibilitate invocat, respectiv cel prin care a arătat că împotriva celor doi magistrați a formulat plângeri disciplinare față de modul în care au soluționat anterior alte două dosare (nr. x/2018 și nr. y/2018).

De altfel, în motivarea dispoziției de respingere a recuzării nu se face referire la cele arătate anterior.

Totodată, a mai dezvoltat aspecte legate de dosarele nr. x/2020 și nr. y/2020, aflate pe rolul aceleiași curți de apel, și de jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului.

În final, a evidențiat că lipsa de imparțialitate cauzată de formularea acestor plângeri disciplinare rezultă din atitudinea manifestată față de societate la termenul din 18.11.2020, când i-au fost respinse în mod automat toate cererile, în contextul în care acestea tindeau la dezlegarea problemelor de drept deduse judecății.

În drept, a invocat art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.

Analizând încheierea atacată, prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte reține următoarele:

În mod expres, recurenta a invocat ipoteza prevăzută de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., text potrivit căruia casarea unei hotărâri se poate cere când instanța a încălcat regulile de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității.

Prealabil, trebuie subliniat faptul că, deși recurenta a invocat o singură ipoteză de casare, din conținutul memoriului de recurs se desprind argumente ce pot fi circumscrise motivului de nelegalitate prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., prin prisma căruia susține că instanța a respins cererea de recuzare, rezumându-se la a trage concluzia că nu există un motiv de incompatibilitate, fără a arăta care este raționamentul său.

Examinarea încheierii atacate conduce Înalta Curte spre concluzia că instanța a explicat de o manieră convingătoare raționamentul juridic pe care l-a adoptat, reținând că faptul că judecătorii au soluționat alte cauze, iar anumite probleme de drept, din punctul de vedere al petentei, ar fi similare cu cele ce trebuie analizate în prezentul litigiu, nu constituie motiv de incompatibilitate care să se încadreze în art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ.

Așa fiind, critica recurentei vizând nemotivarea hotărârii este nefondată.

Nici critica potrivit căreia instanța a respins cererea de recuzare, cu încălcarea prevederilor art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., nu este întemeiată.

Recurenta a susținut că în mod nelegal curtea de apel i-a respins cererea de recuzare, arătând că există elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea celor doi judecători, de vreme ce aceștia s-au pronunțat anterior asupra cererii de autorizare a convocării adunării generale, la solicitarea numitului B., iar în dosarul de față au fost învestiți cu verificarea legalității respectivei hotărâri A.G.A. A mai arătat că membrii completului recuzat au dezlegat aceleași chestiuni litigioase referitoare la registrul acționarilor S.C. A. S.A. în alte dosare.

Conform art. 42 alin. (1) pct. 13 C. proc. civ., judecătorul este incompatibil de a judeca atunci când există alte elemente care nasc în mod întemeiat îndoieli cu privire la imparțialitatea sa.

Înalta Curte notează că în favoarea judecătorului operează prezumția de imparțialitate, astfel că partea care invocă textul de lege sus-menționat trebuie să facă dovada contrară acesteia.

În cauză, curtea de apel a analizat elementele prezentate de petentă, însă acestea nu pot constitui împrejurări de natură să nască îndoieli justificate cu privire la imparțialitatea judecătorilor recuzați.

Invocarea existenței unui alt litigiu, prin care completul de judecată recuzat a dispus autorizarea convocării adunării generale a acționarilor la cererea numitului B., context în care l-a desemnat pe acesta să prezideze ședința, a aprobat ordinea de zi, a stabilit data ținerii și locul adunării generale, precum și data de referință, iar în prezentul dosar același complet este învestit cu soluționarea apelului declarat împotriva sentinței pronunțate în acțiunea în anulare a respectivei hotărârii A.G.A., nu este natură a răsturna prezumția de imparțialitate. Aceasta întrucât analiza în dosarul în care s-a solicitat autorizarea convocării adunării generale a fost limitată la controlul formal al cererii, prin verificarea întrunirii condițiilor de admisibilitate din perspectiva art. 119 din Legea nr. 31/1990, în timp ce soluționarea acțiunii în anularea hotărârii A.G.A. are în vedere analiza respectării condițiilor de formă și de fond ale adoptării acesteia.

Nici modul în care magistrații vizați de cererea de recuzare au soluționat alte litigii, prin care au dezlegat anumite chestiuni litigioase privind registrul acționarilor S.C. A. S.A., nu este de natură a justifica obiectiv temerile recurentei cu privire la imparțialitatea judecătorilor, deoarece fiecare cauză în parte este analizată în raport cu motivele invocate și probele administrate.

De altfel, și Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reținut că "Simpla circumstanță ca un magistrat să se fi pronunțat deja în cadrul unui alt proces privindu-l pe același reclamant nu poate aduce, prin ea însăși, atingere imparțialității judecătorului (cauza Indra împotriva Slovaciei, 2005).

Așa fiind, nu se poate reține că soluția curții de apel era deja prefigurată.

Aspectele legate de lipsa de imparțialitate motivat de faptul că recurenta a formulat mai multe sesizări disciplinare împotriva judecătorilor, cu ocazia soluționării altor dosare, nu au făcut obiectul cererii de recuzare, acestea fiind expuse pentru prima dată în recurs, astfel că nu vor fi luate în analiză.

Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte apreciază că argumentele invocate de recurentă nu justifică măsura casării încheierii atacate din perspectiva art. 488 alin. (1) pct. 5 și 6 C. proc. civ., așa încât, în temeiul art. 496 alin. (1) C. proc. civ., recursul va fi respins ca nefondat.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-pârâtă S.C. A. S.A. împotriva încheierii nr. 7/25.01.2021, pronunțată de Curtea de Apel Craiova, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2020.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2021.