ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1994/2021
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1994/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)
Ședința publică din data de 6 octombrie 2021
Asupra cererii de revizuire de față, reține următoarele:
Prin decizia civilă nr. 207/26.04.2021, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a admis excepția inadmisibilității contestației în anulare și, în consecință, a respins ca inadmisibilă contestația în anulare promovată de A. S.R.L., în calitate de administrator special al B., împotriva deciziei civile nr. 348/14.10.2020, pronunțată de aceeași instanță; a obligat contestatoarea la plata către intimata C. a sumei de 4.861,86 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Împotriva acestei decizii, A. S.R.L., în calitate de administrator special al B., a formulat cerere de revizuire, susținând că ar fi potrivnică deciziei nr. 230/12.08.2020, pronunțată de aceeași instanță.
În motivare, a arătat că în considerentele deciziei civile nr. 207/26.04.2021, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a reținut că sunt aplicabile prevederile C. proc. civ. în forma în vigoare la data deschiderii procedurii insolvenței B., 12.02.2014 și, totodată, a apreciat că modificarea adusă prin Legea nr. 310/2018 dispozițiilor art. 503 C. proc. civ. nu produce efecte asupra procedurii în curs, context în care a respins ca inadmisibilă contestația în anulare.
A mai relevat că prin decizia civilă nr. 230/12.08.2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a soluționat pe fond o altă contestație în anulare, întemeiată tot pe art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., apreciind că este aplicabil C. proc. civ. în forma modificată prin Legea nr. 310/2018.
Astfel, potrivit revizuentei, există contrarietate de hotărâri, deoarece cele două decizii sunt potrivnice, ambele având același obiect, respectiv contestație în anulare și sunt fundamentate pe art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.
În drept, a invocat art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.
La 30.09.2021 intimatele S.C. D. S.A., S.C. E. S.R.L. și C. au depus la dosar întâmpinări.
Analizând decizia atacată, prin prisma motivului de revizuire invocat, Înalta Curte reține următoarele:
Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.
În conformitate cu art. 431 alin. (1) C. proc. civ., nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect.
Iar potrivit art. 431 alin. (2) C. proc. civ., oricare dintre părți poate opune lucrul anterior judecat într-un alt litigiu, dacă are legătură cu soluționarea acestuia din urmă.
Autoritatea de lucru judecat se poate manifesta atât sub forma unui efect negativ, cât și a unuia pozitiv.
Dacă în ipoteza în care autoritatea de lucru judecat se manifestă sub forma efectului pozitiv, legea pretinde cerința triplei identități de părți, obiect și cauză, atunci când se manifestă pozitiv, identitatea trebuie să vizeze doar părțile.
Această concluzie rezultă din analiza art. 431 alin. (1) C. proc. civ., pentru cerința triplei identități, respectiv din examinarea art. 435 C. proc. civ., pentru cerința identității de părți. În acest din urmă caz, instanța supremă notează că, atât timp cât autoritatea de lucru judecat constituie un efect al hotărârii judecătorești, caracterul acesteia, de a fi obligatorie și producătoare de efecte, se manifestă numai între părți și succesorii lor; față de terți, hotărârea nu produce decât un efect de opozabilitate.
Înalta Curte nu va statua, în cadrul prezentei decizii, asupra aplicabilității în timp a dispozițiilor art. 503 alin. (3), raportat la art. 503 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ., deoarece prin cele două hotărâri invocate curtea de apel pare a fi tranșat în mod divergent, însă definitiv, această chestiune, ci va examina dacă cerința identității de părți este întrunită.
Astfel, în procesul finalizat prin decizia civilă nr. 230/12.08.2020 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au figurat ca părți F. și G., în calitate de contestatori, respectiv S.C. H. S.R.L., prin lichidatori judiciari I.. și J. S.P.R.L., K. - în faliment, prin lichidator L. și B., prin administrator special A. S.R.L., în calitate de intimați.
În cel de al doilea litigiu, soluționat prin decizia civilă nr. 207/26.04.2021 a Curții de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, calitatea de părți a revenit administratorului special al debitoarei B., respectiv A. S.R.L., în calitate de contestatoare, precum și C.I.I. M., administratorul judiciar al debitoarei, C., Comuna Cogealac și S.C. E. S.A., în calitate de intimați.
Se constată, așadar, că cele două procese nu s-au derulat între aceleași părți, revizuenta fiind singura entitate care a avut calitatea de parte în ambele dosare.
Față de argumentele precedente, nu poate fi reținută incidența art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., motiv pentru care Înalta Curte urmează ca, în temeiul art. 513 alin. (1) și (6) C. proc. civ., să respingă cererea de revizuire.
Întrucât revizuenta este parte care a pierdut procesul, va fi obligată, la cererea intimatei C. și în baza art. 453 alin. (1) C. proc. civ., la plata către aceasta a cheltuielilor de judecată, în cuantum de 4.948,5 RON.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. S.R.L., în calitate de administrator special al B., împotriva deciziei civile nr. 207/26.04.2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.
Obligă revizuenta la plata către intimata C. a sumei de 4.948,5 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.
Cu drept de recurs în termen de 30 de zile de la comunicare.
Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 6 octombrie 2021.