Decizia nr. 203/2023 — ÎCCJ, Secția a II-a civilă — recurs

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, secția I civilă la data de 7 aprilie 2014 sub nr. x/2014, reclamanta A. S.R.L. a chemat în judecată pârâta A. S.R.L., solicitând obligarea pârâtei la achitarea următoarelor sume: 1) 776.393,90 RON, reprezentând: 524.943 RON, contravaloarea serviciilor de proiectare și realizarea documentației tehnice pentru obiectivele energetice eoliene Casimcea 1-3, Casimcea Nord și stația de transformare 220Kv+LEA1 20/200 Kv și Neatârnarea; 230.974 RON penalități de întârziere de la data scadenței și până la data de 31.03.2014; 19.372,42 RON, contravaloarea serviciilor de realizare a unor documentații și studii de mediu aferente obiectivelor energetice eoliene Casimcea I-III; 1.103,56 RON dobânda legală aferentă sumei de 19.372,42 RON, de la data scadenței (30.12.2012) până la data de 31.03.2014; 2) penalități de întârziere de 0,5% pe zi de întârziere, respectiv 262,47 RON/zi întârziere, raportat la valoarea debitului principal de 524.943 RON, calculată în continuare până la plata efectivă a debitului; 3) dobânda legală aferentă sumei de 19.372,42 RON, de la data de 01.04.2014 și până la plata efectivă; 4) cheltuieli de judecată. În drept au fost invocate dispozițiile art. 1350, art. 1270, art. 1516 alin. (1) și art. 1518 C. civ. Prin hotărârea nr. 927 din 17 aprilie 2014, secția I civilă a Tribunalului Constanța a admis excepția necompetenței funcționale și a trimis cauza spre competentă soluționare în favoarea secției a II-a Civile a Tribunalului Constanța, pe rolul căreia a fost înregistrată sub indicativul 2665/118/2014* la data de 25 aprilie 2014. Prin sentința civilă nr. 201 din 27 ianuarie 2015, Tribunalul Constanța – secția a II-a Civilă a admis în parte acțiunea civilă formulată de reclamanta A. S.R.L., în insolvență, prin administrator judiciar B., în contradictoriu cu pârâta A. S.R.L. prin administrator C.. A fost obligată pârâta să plătească reclamantei suma de 544.315,42 RON debit reprezentând contravaloarea serviciilor de proiectare și realizarea documentației tehnice pentru obiectivele energetice Casimcea, Neatârnarea și Casimcea I-III, suma de 230.974,92 RON, reprezentând penalități de întârziere aferente debitului de 524.943 RON, calculate de la data scadenței și până la data de 31.03.2014, să plătească reclamantei penalități de întârziere de 0.05% pe zi de întârziere aferente debitului principal de 524.943 RON, calculate în continuare de la 1.04.2014 și până la achitarea efectivă a debitului, fără a putea depăși debitul principal de 524.943 RON, suma de 1.103,56 RON dobânda legală aferentă sumei de 19.372,42 RON de la data de 30.12.2012 și până la data de 31.03.2014, precum și în continuare dobânda legală aferentă sumei de 19.372,42 RON, calculată de la 1.04.2014 și în continuare până la achitarea acestui debit . A obligat pe pârâtă să plătească reclamantei suma de 500 RON, cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, pârâtă A. S.R.L. a declarat apel, care a fost respins ca nefondat prin decizia civilă nr. 240 din 21 aprilie 2016 a Curții de Apel Constanța – secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în dosarul nr. x/2014. Totodată, prin aceiași decizie, a fost admisă cererea de intervenție formulată de intervenientul D. în interes alăturat intimatei-reclamante A. S.R.L.

La data de 23 aprilie 2020, pe rolul Tribunalului Constanța – secția a II-a Civilă s-a înregistrat cererea de revizuire formulată de revizuenta A., în contradictoriu cu intimatele A. S.R.L. - în insolvență și A. S.R.L. - în insolvență prin care s-a solicitat, în temeiul art. 1560 C. civ. și art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuirea sentinței comerciale nr. 201/27.01.2015 pronunțate de Tribunalul Constanta, secția a II-a civilă în dosarul nr. x/2014 și schimbarea în integralitate a hotărârii atacate, în sensul respingerii cererii de chemare in judecată formulate de A. S.R.L. În drept au fost invocate dispozițiile art. 1560 C. civ. și art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ. Prin sentința civilă nr. 889 din 15 septembrie 2020, Tribunalul Constanța – secția a II-a Civilă a admis excepția lipsei calității procesuale active a revizuentei A.. S-a respins revizuirea formulată de revizuenta A., în contradictoriu cu intimații A. S.R.L. prin administrator judiciar C.I.I. E. și A. S.R.L. prin lichidator judiciar F.., ca fiind promovată de o persoană fără calitate procesuală. Totodată a fost obligată revizuenta să achite intimatei A. S.R.L. suma de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei hotărâri a formulat apel societatea G.. Prin decizia nr. 263 din 31 mai 2021, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, s-a admis excepția inadmisibilității denunțării înscrisurilor ca false și s-a respins ca inadmisibilă proba cu denunțarea înscrisurilor ca false. S-a admis excepția lipsei calității procesuale active a apelantei. S-a respins apelul declarat de apelanta-revizuentă G., împotriva sentinței civile nr. 889 din 15.09.2020 pronunțate de Tribunalul Constanța, având ca obiect pretenții – revizuire, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă. A fost obligată apelanta la plata cheltuielilor de judecată în cuantum de 2500 RON, reprezentând onorariu de avocat, către intimata societatea A. S.R.L., prin administrator judiciar C.I.I. E..

Împotriva deciziei nr. 263 din 31 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la 9 iulie 2021, revizuenta G. a declarat recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., prin care a solicitat admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel. La 12 octombrie 2021, intimata A. S.R.L. - în insolvență a depus la dosar întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității recursului. Pe fondul cauzei, s-a solicitat respingerea recursului ca nefondat, menținerea deciziei recurate, ca fiind legală și temeinică și obligarea recurentei la plata cheltuielilor de judecată. La 23 decembrie 2021, recurenta-revizuentă G. a depus la dosar noi motive de recurs. La 28 februarie 2022, intimata A. S.R.L. - în insolvență a depus la dosar completare la întâmpinare, prin care a reiterat excepția inadmisibilității recursului. Pe fondul cauzei, a susținut că atât motivele din recursul inițial, cât și cele de ordine publică sunt nefondate, solicitând respingerea lor. La 27 ianuarie 2022, recurenta-revizuentă G. a depus la dosar cerere de renunțare la judecarea recursului. Învestită cu soluționarea căii de atac, Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului. Prin încheierea din 4 octombrie 2022, constatând întrunite condițiile prevăzute de art. 493 alin. (3) C. proc. civ., instanța a dispus comunicarea raportului către părțile cauzei, pentru a se depune punctele de vedere asupra acestuia, astfel cum prevede art. 493 alin. (4) C. proc. civ. La data de 19 decembrie 2022 a depus la dosar note scrise prin care a precizat faptul că, față de formularea cererii de renunțare la judecata recursului și pentru a evita efectuarea unor cheltuieli de judecată suplimentare, nu va da curs solicitării Înaltei Curți de a traduce în limba germană adresa primită și raportul privind admisibilitatea în principiu a recursului. Celelalte părți nu au depus punct de vedere la raportul întocmit asupra admisibilității în principiu a recursului. În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 7 februarie 2023. În cauză, s-a stabilit termen pentru examinarea admisibilității în principiu a recursului la 7 februarie 2023. Înalta Curte, în completul de filtru, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) și (2) C. proc. civ., stabilind ordinea de soluționare a cererilor și excepțiilor de procedură, a luat în examinare, cu prioritate, excepția inadmisibilității prezentei căi extraordinare de atac, invocată de intimata A. S.R.L. - în insolvență, urmând a respinge recursul ca inadmisibil pentru considerentele ce se vor arăta în continuare: Înalta Curte reține, cu titlu prealabil, că se impune soluționarea cu prioritate a excepției față de cererea de renunțare la judecata acestei căi de atac depusă la dosar în data de 27 ianuarie 2022 de către recurenta-revizuentă, care, de altfel, nu respectă exigențele impuse de prevederile art. 463 C. proc. civ. ce fac trimitere la art. 404 alin. (2) din același act normativ, privind forma înscrisului autentic Cauza are ca obiect recursul formulat de către revizuenta G. împotriva deciziei nr. 263 din 31 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, la 9 iulie 2021, prin care a fost respins apelul declarat împotriva sentinței civile nr. 889 din 15.09.2020, pronunțate de Tribunalul Constanța, ca fiind formulat de o persoană fără calitate procesuală activă. Prin urmare, pentru a se stabili dacă decizia pronunțată în calea de atac a apelului exercitat împotriva sentinței civile prin care a fost soluționată cererea de revizuire este susceptibilă a fi atacată cu recurs, urmează a se verifica calea de atac prevăzută de lege pentru hotărârea supusă revizuirii potrivit regulilor de la art. 513 alin. (5) C. proc. civ. Înalta Curte constată că litigiul vizează o cauză în materia litigiilor cu profesioniști, având ca obiect pretenții - cerere evaluabilă în bani, așa cum s-a statuat prin hotărârea de declinare a competenței funcționale pronunțate de secția I Civilă a Tribunalului Constanța. Având în vedere dispozițiile art. 27 C. proc. civ. și faptul că cererea de chemare în judecată a fost formulată la data de 7 aprilie 2014, în cauză sunt incidente prevederile Legii nr. 2/2013 privind unele măsuri pentru degrevarea instanțelor judecătorești, precum și pentru pregătirea punerii în aplicare a Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ. Potrivit art. XVIII alin. (2) din Legea nr. 2/2013 "În procesele pornite începând cu data intrării în vigoare a prezentei legi nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare, precum și în alte cereri evaluabile în bani în valoare de până la 1.000.000 RON inclusiv. În procesele pornite anterior datei de 20 iulie 2017 inclusiv și nesoluționate prin hotărâre pronunțată până la data de 19 iulie 2017 inclusiv, precum și în procesele pornite începând cu data de 20 iulie 2017 și până la data de 31 decembrie 2018 inclusiv, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-i) din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, precum și în cererile privind repararea prejudiciilor cauzate prin erori judiciare. De asemenea, în aceste procese nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului." Totodată, potrivit dispozițiilor art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., "sunt hotărâri definitive [...] 4. hotărârile date în apel fără drept de recurs". Este de menționat și că decizia din apel nr. 240/2016 a fost pronunțată înainte de Decizia Curții Constituționale a României nr. 369/2017. Potrivit art. 513 alin. (5) C. proc. civ. "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".’, astfel încât și revizuirea era supusă doar apelului. Conform principiului legalității căilor de atac, consacrat de art. 457 alin. (1) C. proc. civ., "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei ". Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești. De asemenea, legalitatea căilor de atac este un principiu a cărui respectare este impusă și de exigențele art. 6 din Convenția pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale, concretizând una dintre garanțiile unui proces echitabil. Astfel, recunoașterea unei căi de atac în alte situații decât cele prevăzute de legea procesuală ori extinderea limitelor competenței atribuite prin lege constituie o încălcare a principiului legalității căilor de atac, precum și a principiului constituțional al egalității în fața legii. Prin urmare, rezultă că hotărârea pronunțată de instanța de apel, prin care a fost soluționată calea de atac formulată împotriva sentinței pronunțate în revizuire de prima instanță, are caracter definitiv de la pronunțarea sa potrivit dispozițiilor cu art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă a fi atacată cu recurs. În consecință, pentru considerentele ce preced, conform art. 493 alin. (5) C. proc. civ., Înalta Curte va respinge recursul declarat de revizuenta G. împotriva deciziei civile nr. 263 din 31 mai 2021, pronunțate de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, ca inadmisibil. În aplicarea dispozițiilor art. 453 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va obliga recurenta G. să plătească intimatei A. S.R.L. - în insolvență, prin administrator special H. S.R.L. suma de 4200 RON, cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu de avocat, potrivit înscrisurilor doveditoare aflate la filele x (factură fiscală și extras de cont).