ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 715/2021

Ședința publică din data de 24 martie 2021 Deliberând asupra recursurilor, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului constată următoarele: Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Constanța, reclamanta A. S.R.L. a solicitat instanței obligarea pârâtei B. S.R.L. la plata sumelor de 799.357,65 Iei - debit restant, la care se adaugă dobândă legală aferentă debitului, de 41.135,28 RON, calculată de la scadență și până la stingerea integrală a obligației principale, precum și la plata cheltuielilor de judecată legate de proces. Pârâta B. S.R.L.

a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea reclamantei la restituirea bunurilor deținute fără cauză (1 excavator SENNEBOGEN 835M, 2 bucăți cupă graifer, o bucată cupă rujare, o bucată parâmă vegetală, în lungime de 50 de metri, o bucată pâlnie dublă pentru încărcat saci cu nisip, 5 bucăți geotextil TERRAFIX, în lungime de 30ml., 6 bucăți geotextil TERRAFIX, în lungime de 25 ml., 1 container), precum și la plata sumelor de 1.909.446,03 RON, reprezentând contravaloarea prejudiciului suferit ca urmare a sustragerii acestor bunuri și 626.588,52 de RON -dobândă legală, împreună cu dobânda legală cursă în continuare și cu toate cheltuielile de judecată efectuate în proces. Prin sentința civilă nr. 1190 din 28 iunie 2017 pronunțată în dosarul nr. x/2013, Tribunalul Constanța a respins ca neîntemeiată, excepția lipsei calității procesuale active a reclamantei; a admis, în parte, cererea principală a societății reclamante A. S.R.L.

formulată în contradictoriu cu societatea pârâtă B. S.R.L.; a obligat pârâta la plata în favoarea societății reclamante a sumei de 489.218,21 RON - contravaloarea serviciilor prestate în baza facturilor fiscale x/1.10.2012 și y/31.12.2012, acceptate la plată de beneficiarul pârât; dobânzii legale penalizatoare, aferentă sumei de 38.425,45 de RON, calculată pentru intervalul cuprins între data scadenței debitului (1.11.2012) și data achitării sale efective; dobânzii legale penalizatoare, aferentă sumei de 450.792,76 de RON, calculată pentru intervalul cuprins între data scadenței obligației principale (31.01.2013) și data achitării sale efective; sumei de 11.497,18 de RON - cheltuieli de judecată (din care 8497,18 RON - taxă judiciară de timbru și 3.000 de RON - onorariul experților judiciari).

A admis, în parte, cererea reconvențională formulată de către pârâta reconvenientă B. S.R.L., în contradictoriu cu societatea reclamantă A. S.R.L.. A obligat societatea reclamantă A. S.R.L.

la restituirea, către pârâta reconvenientă, în termen de 30 de zile de la rămânerea definitivă a prezentei hotărâri, a următoarelor bunuri: 1 excavator SENNEBOGEN 835M; 2 bucăți cupă graifer; o bucată cupă rujare; o bucată parâmă vegetală, în lungime de 50 de metri; o bucată pâlnie dublă pentru încărcat saci cu nisip; 5 bucăți geotextil TERRAFIX, în lungime de 30ml.; 6 bucăți geotextil TERRAFIX, în lungime de 25 ml.; 1 container; la plata sumei de 637.501,73 de RON, reprezentând contravaloarea bunurilor menționate, în situația imposibilității ori a refuzului reclamantei de restituire a acestora, în termenul stabilit, la care se adaugă dobândă legală penalizatoare, aferentă debitului de 637.501,73 de RON, calculată cu începere de la expirarea termenului judiciar de 30 de zile (instituit pentru restituire) și până la stingerea obligației patrimoniale; plata sumei de 3.650 de RON - cheltuieli de judecată (din care 650 de RON - taxă judiciară de timbru și 3.000 de Iei - onorariile experților judiciari).

Au fost compensate cheltuielile de judecată efectuate de către părți în proces, până la concurența sumei de 3650 de RON și obligată - în final - pârâta la plata cheltuielilor de judecată (rămase necompensate) de 7847,18 de RON. Împotriva acestei sentințe, au declarat apel reclamanta A. S.R.L. și pârâta B. S.R.L., criticând-o pentru netemeinicie și nelegalitate. Prin decizia civila nr. 361 din 9 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a Ii-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a fost respins apelul formulat de apelanta reclamantă A. S.R.L. împotriva sentinței civile nr. 1190 din 28 iunie 2017 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. x/2013, ca nefondat. A fost admis apelul formulat de apelanta pârâtă B. S.R.L.

împotriva sentinței civile nr. 1190 din 28 iunie 2017 pronunțată de Tribunalul Constanța, în dosarul nr. x/2013; a fost schimbată în parte hotărârea apelată în sensul că a fost admisă în parte cererea reconvențională formulată de pârâta reconvenientă B. S.R.L. și a fost obligată reclamanta A. S.R.L. la plata către pârâta B. S.R.L. a sumei de 664.200 RON reprezentând echivalentul prejudiciului suferit de aceasta. S-a menținut restul dispozițiilor din sentința apelată. A fost obligată apelanta reclamantă A. S.R.L. la plata către apelanta pârâtă B. S.R.L. a sumei de 24.008,31 RON reprezentând cheltuieli de judecată în apel. Împotriva deciziei civile nr. 361 din 9 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a Ii-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, au formulat cereri de recurs atât reclamanta A. S.R.L., cât și pârâta B. S.R.L.

Înalta Curte de Casație și Justiție a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, întocmit în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ. Prin încheierea din Camera de Consiliu de la 7 octombrie 2020 a fost încuviințat, în unanimitate, raportul asupra admisibilității în principiu a recursului și s-a dispus comunicarea acestuia părților, potrivit dispozițiilor art. 493 alin. (4) C. proc. civ. La 26 octombrie 2020, pârâta B. S.R.L. a solicitat instanței să ia act de acordul de mediere încheiat între B. S.R.L. și A. S.R.L. la data de 21 octombrie 2020 și să consfințească învoiala părților, sens în care a fost depus la dosarul cauzei Acordul de mediere, încheiat la data de 21.10.2020 la Biroul de mediator C., în baza Contractului de mediere Nr. 102 din 21.10.2020.

În temeiul art. 63 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea, recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. a solicitat restituirea taxei judiciare de timbru aferentă căii de atac a recursului. Prin încheierea din 3 februarie 2021, constatându-se că recursurile sunt admisibile în principiu și că sunt întrunite dispozițiile art. 493 alin. (7) Cod procedură civilă, a fost acordat termen 24 martie 2021 pentru soluționarea acestora și pentru discutarea cererii privind încuviințarea învoielii părților ca urmare a acordului de mediere, cu citarea părților. La termenul de astăzi, 24 martie 2021, părțile litigante au solicitat instanței să ia act de acordul de mediere încheiat între cele două părți și să dispună restituirea taxelor judiciare de timbru.

Art. 63 din Legea nr. 192/2006 privind medierea dispune următoarele: "(1) În cazul în care litigiul a fost soluționat pe calea medierii, instanța va pronunța, la cererea părților, cu respectarea condițiilor legale, o hotărâre, dispozițiile art. 438 - 441 din Legea nr. 134/2010, republicată, cu modificările și completările ulterioare, aplicându-se în mod corespunzător. (2) Odată cu pronunțarea hotărârii instanța va dispune, la cererea părții interesate, restituirea taxei judiciare de timbru, plătită pentru învestirea acesteia, cu excepția cazurilor în care conflictul soluționat pe calea medierii este legat de transferul dreptului de proprietate, constituirea altui drept real asupra unui bun imobil, partaje și cauze succesorale, caz în care se vor restitui 50 de procente din taxa achitată.

(2^1) Instanța de judecată nu va dispune restituirea taxei judiciare de timbru plătite pentru învestirea acesteia, în cazul în care conflictul soluționat este legat de o cauză succesorală pentru care nu s-a eliberat certificatul de moștenitor. (3) Hotărârea de expedient pronunțată conform prevederilor prezentei legi constituie titlu executoriu." Potrivit art. 438 alin. (1) C. proc. civ., părțile se pot înfățișa oricând în cursul judecății, chiar fără să fi fost citate, pentru a cere să se dea o hotărâre care să consfințească tranzacția lor. De asemenea, art. 441 C. proc. civ. prevede că dispozițiile Secțiunii a 3-a (Hotărârea prin care se încuviințează învoiala părților) se aplică în mod corespunzător și în cazul în care învoiala părților este urmarea procedurii de mediere.

Deși textele art. 496 și 497 din C. proc. civ. - referitoare la soluțiile pe care le poate pronunța Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs - nu cuprind o dispoziție care să permită desființarea hotărârilor pronunțate în fond și în apel, pentru ipoteza în care părțile au încheiat o tranzacție sau un acord de mediere, stingerea litigiului conform învoirii părților trebuie recunoscută și în faza procesuală a recursului, pentru a se da eficiență principiului disponibilității, care guvernează procesul civil. Cum hotărârile pronunțate în fond și în apel nu mai pot fi menținute în situația stingerii litigiului prin învoiala părților, Înalta Curte urmează să dispună anularea lor, aplicând, prin analogie, dispozițiile art. 406 alin. (5) din C. proc.

civ., conform cărora, în situația renunțării la judecată în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză. Aceste dispoziții, nefiind potrivnice celor privitoare la judecata în recurs, își găsesc aplicabilitatea și în această fază procesuală, potrivit art. 494 din C. proc. civ. Așa fiind, având în vedere manifestarea de voință a părților în sensul pronunțării unei hotărâri de expedient și învoiala acestora exprimată prin Acordul de mediere, încheiat la data de 21.10.2020 la Biroul de mediator C., în baza Contractului de mediere Nr. 102 din 21.10.2020, Înalta Curte, în raport de textele legale anterior evocate, cu respectarea principiului disponibilității părților în procesul civil, urmează să admită recursurile declarate de recurenta-reclamantă S.C.

A. S.R.L. și de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 361 din 9 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal; să anuleze decizia nr. 361 din 9 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și sentința civilă nr. 1190 din 28 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă; să ia act și să consfințească învoiala părților exprimată prin acordul de mediere încheiat la data de 21.10.2020. În raport de solicitarea recurentelor vizând restituirea taxei de timbru aferentă căii de atac exercitate, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 63 alin. (2) din Legea nr. 192/2006 privind medierea, va dispune restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 9542 RON către recurenta-pârâtă S.C.

B. S.R.L. și restituirea taxei judiciare de timbru în cuantum de 13566,70 RON către recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E Admite recursurile declarate de recurenta-reclamantă S.C. A. S.R.L. și de recurenta-pârâtă S.C. B. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 361 din 9 iulie 2019 pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal. Anulează decizia nr. 361 din 9 iulie 2019, pronunțată de Curtea de Apel Constanța, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, și sentința civilă nr. 1190 din 28 iunie 2017, pronunțată de Tribunalul Constanța, secția a II-a civilă. Ia act și consfințește învoiala părților exprimată prin acordul de mediere încheiat la data de 21.10.2020, după cum urmează:

"ACORD DE MEDIERE

Încheiat la data de 21.10.2020 în baza Contractului de mediere Nr. 102 din 21.10.2020 Noi, B. S.R.L., cu sediul social in Constanta, str. x,et. l, jud. Constanta, număr de înregistrare in registrul comerțului x, reprezentata legal de D. in calitate de administrator. și A. S.R.L., cu sediul social in jud. Constanta, număr de înregistrare in registrul comerțului x, cod unic de inregistrare fiscala x, reprezentata legal de E. in calitate de administrator.

Parti aflate in conflict, ne-am prezentat impreuna la sediul "Biroului de Mediator - C. " si în conformitate cu prevederile Legii nr. 192/2006, in baza Contractului de Mediere cu nr. 103 din data de 21.10.2020, am participat la inițierea si derularea procedurii de mediere de către mediatorul C., am fost informate de către mediator cu privire la procedura medierii, efectele acesteia si regulile aplicabile si am ajuns la o înțelegere totala cu privire la obiectul litigiului dintre parti ce formează obiectul dosarelor nr. x/2013 si nr. y/2019, consimțind de comun acord la încheierea, redactarea si semnarea prezentului ACORD DE MEDIERE, liber exprimat si neafectat de nici un viciu de consimțământ, fiind cu totul de acord cu cele convenite după cum urmează: