ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1971/2021

Ședința publică din data de 5 octombrie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud la 28 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele Casa de Pensii Sectorială din cadrul Serviciului Român de Informații și Comisia de Contestații Pensii din cadrul Serviciului Român de Informații, solicitând instanței să anuleze, ca fiind nelegală, decizia nr. 87540/24.09.2018 privind actualizarea pensiei emise de Casa de Pensii Sectorială din cadrul Serviciului Român de Informații; să anuleze hotărârea nr. 523/16.11.2018 emisă de Comisia de Contestații Pensii din cadrul Serviciului Român de Informații ca fiind nelegală; să se dispună emiterea unei noi decizii de pensionare prin care recalcularea să fie întocmită pe baza elementelor salariale actuale de care beneficiază un subofițer cu același grad militar și care îndeplinește aceeași funcție în cadrul S.R.I., prin calcularea separată a pensiei suplimentare, fără introducerea acesteia în procentajul de bază al pensiei militare și prin valorificarea sporurilor prevăzute în cuprinsul anexei la decizia de pensionare la pct. G3, G5, G7, G10, G14 și "alte elemente".

În drept, s-au invocat Legea nr. 223/2015, art. 59 din Decretul nr. 141/1996, art. 16 din Constituție, art. 1 din Protocolul 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului.

La 26 septembrie 2019, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 28 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 223/2015 în privința sintagmei "…în care nu se includ", raportat la prevederile art. 16 din Constituție, precum și a art. 59 din Legea nr. 223/2015 în privința sintagmei "cuantumul pensiilor militare de stat se actualizează, din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflației [….]", raportat la prevederile art. 47 din Constituție.

Prin încheierea din 4 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția I civilă a dispus sesizarea Curții Constituționale a României cu aceste excepții. Totodată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța a dispus suspendarea judecății litigiului.

La 24 martie 2020, reclamantul a formulat o cerere de repunere pe rol a cauzei.

Prin încheierea din 6 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția I civilă a constatat că nu s-a soluționat de către Curtea Constituțională a României excepția de neconstituționalitate invocată cu privire la art. 28 alin. (1) lit. o) și art. 59 din Legea nr. 223/2015 și a dispus amânarea pronunțării hotărârii judecătorești.

Prin sentința civilă nr. 236/F/2020 din 22 iulie 2020, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția I civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Casa de Pensii Sectorială din cadrul Serviciului Român de Informații și Comisia de Contestații din cadrul Serviciului Român de Informații. Fără cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii de ședință din 25 iunie 2019, a declarat apel reclamantul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale la 17 noiembrie 2020, sub același număr de dosar.

La 11 mai 2021, prin serviciul de registratură al instanței, apelantul reclamant A. a transmis, prin fax, un înscris prin care invocă excepția de neconstituționalitate a următoarelor dispoziții legale: pct. 2, art. VII din O.U.G. nr. 59 din 4 august 2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, prin care s-a modificat art. 59 din Legea nr. 223/2015, apreciind că, în esență, abrogarea este neconstituțională, respectiv art. 59 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, în forma anterioară modificării aduse de O.U.G. nr. 59/2017 pct. 2 art. VII în privința sintagmei "50% din", cuprinsă în:

"(1) Cuantumul pensiilor militare de stat se indexează anual cu 100% din rata medie anuală a inflației, la care se adaugă 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat.", apreciind că ambele texte de lege sunt neconstituționale în raport de art. 16 și art. 1 alin. (5) din Constituția României.

Prin încheierea din 11 mai 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a dispus amânarea cauzei și acordarea unui nou termen de judecată pentru comunicarea excepției de neconstituționalitate intimatelor pârâte Casa de Pensii Sectorială din cadrul Serviciului Român de Informații și Comisia de Contestații Pensii din cadrul Serviciului Român de Informații pentru ca acestea să își exprime poziția procesuală cu privire la această cerere.

Prin încheierea din 1 iulie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de apelantul A., de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 (în forma în vigoare anterior modificării prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017) și art. 59 din Legea nr. 223/2015 (în forma în vigoare ulterior modificării prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017) în raport de prevederile art. 16 și art. 1 alin. (5) din Constituția României.

Prin decizia civilă nr. 1040/A/2021 din 1 iulie 2021, Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 236/22.07.2020 și a încheierii din 25.06.2019, pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2018.

Împotriva încheierii din 1 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, la 2 iulie 2021, reclamantul A. a formulat, în termen legal, recurs, prin care, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. coroborat cu art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a solicitat admiterea recursului, cu consecința constatării admisibilității excepției și sesizării Curții Constituționale a României cu excepțiile de neconstituționalitate formulate în fața instanței de apel.

În motivarea recursului, recurentul-reclamant a arătat că, sub aspectul îndeplinirii condițiilor de admisibilitate, soluția instanței a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a normelor de drept material, raportat la prevederile art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Întrucât instanța a constatat ca nefiind îndeplinită condiția ca dispozițiile legale cu privire la care a invocat neconstituționalitatea să aibă legătură cu cauza dedusă judecății, recurentul a susținut că prevederile legale pe care le consideră neconstituționale au vizat art. 59 din Legea nr. 223/2015, prevederi care, deși nu mai fac parte din forma actuală a legii indicate, continuă să producă efecte juridice.

În concret, arată că, la data introducerii cererii de chemare în judecată, art. 59 din Legea nr. 223/2015 era modificat de pct. 2, art. VII din O.U.G. nr. 59 din 4 august 2017, astfel că această prevedere continuă să producă efecte, iar, ca urmare a constatării neconstituționalității în ansamblu a pct. 2 art. VII din O.U.G. nr. 59/2017, textul legii care devine aplicabil este cel care conține sintagma "50% din". În plus, arată că acest text a fost și este avut în vedere la stabilirea pensiei sale de fiecare dată când are loc o actualizare. Prin urmare, consideră că prevederile legale vizate au legătură cu soluționarea cauzei, întrucât actualizările și indexările pensiei sale se fac în raport de respectivele dispoziții legale, pentru anii cât acestea au fost în vigoare.

Mai mult, față de susținerile instanței în sensul că nu s-ar critica modul de actualizare a pensiei militare cu aplicarea art. 59 din Legea nr. 223/2015 și că, prin decizia de pensie dezbătută, se realizează actualizarea pensiei în conformitate cu dispozițiile art. 60 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, recurentul-reclamant arată că tocmai incidența art. 59 o contestă datorită faptului că încă se ține cont de această prevedere legală la fiecare actualizare a pensiei, astfel încât, acest articol influențează modul de calcul al pensiei sale.

Așa fiind, în încheiere, apreciază că, în temeiul art. 29 din Legea nr. 47/1992, excepția este admisibilă, motiv pentru care solicită admiterea recursului și sesizarea Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate invocată.

În drept, a invocat dispozițiile art. 1 alin. (5) din Constituția României, art. 29 și următoarele din Legea nr. 47/1992, art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., precum și restul dispozițiilor incidente.

La 29 septembrie 2021, intimatul-pârât Serviciul Român de Informații, prin U.M. 0198 București, a depus întâmpinare, prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat și menținerea încheierii civile din 1 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj în dosarul nr. x/2018.

La 29 septembrie 2021, recurentul-reclamant a depus "completare la recurs" împotriva încheierii din 22 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, în privința căreia, la termenul din 5 octombrie 2021, Înalta Curte a constatat că reprezintă o precizare a recursului inițial, iar în ceea ce privește referirea la încheierea din 22 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, care reprezintă încheierea de dezbateri prin care s-a amânat pronunțarea asupra cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate, a apreciat-o ca fiind o dezvoltare a cererii inițiale, iar nu un recurs distinct.

Examinând încheierea atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport de criticile formulate și de dispozițiile legale incidente, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992, "Curtea Constituțională decide asupra excepțiilor ridicate în fața instanțelor judecătorești sau de arbitraj comercial privind neconstituționalitatea unei legi sau ordonanțe, ori a unei dispoziții dintr-o lege sau dintr-o ordonanță în vigoare, care are legătură cu soluționarea cauzei în orice fază a litigiului și oricare ar fi obiectul acestuia."

Ca și condiție de admisibilitate, legiuitorul a prevăzut ca excepția să privească o lege sau o ordonanță ori dispoziții dintr-o lege sau ordonanță în vigoare, să aibă legătură cu soluționarea cauzei, să fie ridicată de părți, procuror sau instanță din oficiu, iar prevederea atacată să nu fi fost declarată neconstituțională printr-o decizie anterioară a Curții Constituționale.

Prioritar, se cuvine menționat faptul că, în speță, în fața primei instanțe de fond, la 26 septembrie 2019, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 28 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 223/2015 în privința sintagmei "…în care nu se includ", raportat la prevederile art. 16 din Constituție, precum și a art. 59 din Legea nr. 223/2015 în privința sintagmei "cuantumul pensiilor militare de stat se actualizează, din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflației [….]", raportat la prevederile art. 16 și 47 din Constituție, iar, prin încheierea din 4 noiembrie 2019, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția I civilă a dispus sesizarea Curții Constituționale a României cu soluționarea acestor excepții.

Ulterior, în faza procesuală a apelului, reclamantul (apelant) a mai formulat o cerere de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 (în forma în vigoare anterior modificării prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017) și a art. 59 din Legea nr. 223/2015 (în forma în vigoare ulterior modificării prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017) în raport de art. 16 și art. 1 alin. (5) din Constituția României, cerere față de care instanța de apel s-a pronunțat, prin încheierea din 1 iulie 2021, în sensul inadmisibilității unei astfel de cereri pe motiv că dispozițiile legale cu privire la care s-a invocat neconstituționalitatea nu au legătură cu cauza dedusă judecății.

Având în vedere că, în speță, ne aflăm în situația unor excepții succesive, în care obiectul excepției, cauza și autorul sunt aceleași, se cuvine menționat că, în astfel de ipoteze, instanța de contencios constituțional a apreciat că operează autoritatea de lucru judecat a deciziei prin care s-a soluționat prima excepție, acest caz de inadmisibilitate fiind stabilit pe cale jurisprudențială de către Curtea Constituțională. În acest sens, pot fi amintite următoarele decizii: Decizia nr. 57 din 17 februarie 2004, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 214 din 11 martie 2004; Decizia nr. 146 din 7 octombrie 1999, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 628 din 23 decembrie 1999; Decizia nr. 27 din 25 mai 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 163 din 15 iulie 1993; Decizia nr. 36 din 5 iulie 1993, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 230 din 22 septembrie 1993; Decizia nr. 31 din 12 aprilie 1994, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 177 din 12 iulie 1994.

Prin urmare, având în vedere că, în speță, ne aflăm în ipoteza în care obiectul excepției, cauza și autorul sunt aceleași, iar instanța de apel nu a pronunțat încheierea recurată în considerarea aspectelor mai sus evidențiate, în temeiul art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea atacată și va trimite, spre o nouă judecată, cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 (în forma în vigoare anterior modificării prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017) și art. 59 din Legea nr. 223/2015 (în forma în vigoare ulterior modificării prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017) în raport de art. 16 și art. 1 alin. (5) din Constituția României, urmând ca, în rejudecare, instanța de apel să analizeze în ce măsură mai putea/poate sesiza Curtea Constituțională a României cu excepția de neconstituționalitate invocată în fața sa.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 1 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, cu privire la soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 (în forma în vigoare anterior modificării prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017) și art. 59 din Legea nr. 223/2015 (în forma în vigoare ulterior modificării prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017) în raport de art. 16 și art. 1 alin. (5) din Constituția României.

Casează încheierea atacată și trimite spre o nouă judecată cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 (în forma în vigoare anterior modificării prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017) și art. 59 din Legea nr. 223/2015 (în forma în vigoare ulterior modificării prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017) în raport de art. 16 și art. 1 alin. (5) din Constituția României.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 5 octombrie 2021.