ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2530/2022

Ședința publică din data de 24 noiembrie 2022

Deliberând asupra recursului, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată pe rolul Tribunalului Bistrița-Năsăud la 28 decembrie 2018, sub nr. x/2018, reclamantul A. a chemat în judecată pe pârâtele Casa de Pensii Sectorială din cadrul Serviciului Român de Informații și Comisia de Contestații Pensii din cadrul Serviciului Român de Informații, solicitând instanței să anuleze, ca fiind nelegală, decizia nr. 87540/24.09.2018 privind actualizarea pensiei emise de Casa de Pensii Sectorială din cadrul Serviciului Român de Informații; să anuleze hotărârea nr. 523/16.11.2018 emisă de Comisia de Contestații Pensii din cadrul Serviciului Român de Informații ca fiind nelegală; să se dispună emiterea unei noi decizii de pensionare prin care recalcularea să fie întocmită pe baza elementelor salariale actuale de care beneficiază un subofițer cu același grad militar și care îndeplinește aceeași funcție în cadrul S.R.I., prin calcularea separată a pensiei suplimentare, fără introducerea acesteia în procentajul de bază al pensiei militare și prin valorificarea sporurilor prevăzute în cuprinsul anexei la decizia de pensionare la pct. G3, G5, G7, G10, G14 și "alte elemente".

În drept, s-au invocat Legea nr. 223/2015, art. 59 din Decretul nr. 141/1996, art. 16 din Constituție, art. 1 din Protocolul 12 la Convenția pentru apărarea drepturilor omului.

La 26 septembrie 2019, reclamantul a invocat excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 28 alin. (1) lit. o) din Legea nr. 223/2015 în privința sintagmei "…în care nu se includ", raportat la prevederile art. 16 din Constituție, precum și a art. 59 din Legea nr. 223/2015 în privința sintagmei "cuantumul pensiilor militare de stat se actualizează, din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflației [….]", raportat la prevederile art. 47 din Constituție.

Prin încheierea din 4 noiembrie 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Tribunalul Bistrița-Năsăud, secția I Civilă a dispus sesizarea Curții Constituționale a României cu aceste excepții. Totodată, în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., instanța a dispus suspendarea judecății litigiului.

Prin sentința civilă nr. 236/F/2020 din 22 iulie 2020, Tribunalul Bistrița-Năsăud – secția I Civilă a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâtele Casa de Pensii Sectorială din cadrul Serviciului Român de Informații și Comisia de Contestații din cadrul Serviciului Român de Informații.

Împotriva acestei sentințe și a încheierii de ședință din 25 iunie 2019, a declarat apel reclamantul A..

Cauza a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj – secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale la 17 noiembrie 2020, sub același număr de dosar.

La 11 mai 2021 apelantul reclamant A. a invocat excepția de neconstituționalitate a următoarelor dispoziții legale: pct. 2, art. VII din O.U.G. nr. 59 din 4 august 2017 privind modificarea și completarea unor acte normative din domeniul pensiilor de serviciu, prin care s-a modificat art. 59 din Legea nr. 223/2015, apreciind că, în esență, abrogarea este neconstituțională, respectiv art. 59 alin. (1) din Legea nr. 223/2015, în forma anterioară modificării aduse de O.U.G. nr. 59/2017 pct. 2 art. VII în privința sintagmei "50% din", cuprinsă în: "(1) Cuantumul pensiilor militare de stat se indexează anual cu 100% din rata medie anuală a inflației, la care se adaugă 50% din creșterea reală a câștigului salarial mediu brut realizat.", apreciind că ambele texte de lege sunt neconstituționale în raport de art. 16 și art. 1 alin. (5) din Constituția României.

Prin încheierea din 1 iulie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2018, Curtea de Apel Cluj – secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a respins, ca inadmisibilă, cererea formulată de apelantul A., de sesizare a Curții Constituționale cu privire la excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 (în forma în vigoare anterior modificării prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017) și art. 59 din Legea nr. 223/2015 (în forma în vigoare ulterior modificării prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017) în raport de prevederile art. 16 și art. 1 alin. (5) din Constituția României.

Prin decizia civilă nr. 1040/A/2021 din 1 iulie 2021, Curtea de Apel Cluj – secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a respins, ca nefondat, apelul declarat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 236/22.07.2020 și a încheierii din 25.06.2019, pronunțate de Tribunalul Bistrița-Năsăud în dosarul nr. x/2018.

Împotriva încheierii din 1 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, la 2 iulie 2021, reclamantul A. a formulat, în termen legal, recurs, prin care, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. coroborat cu art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, a solicitat admiterea recursului, cu consecința constatării admisibilității excepției și sesizării Curții Constituționale a României cu excepțiile de neconstituționalitate formulate în fața instanței de apel.

Prin decizia civilă nr. 1971/2021 din 5 octombrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție – secția a II-a Civilă a admis recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii din 1 iulie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2018, cu privire la soluția de respingere ca inadmisibilă a cererii de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 (în forma în vigoare anterior modificării prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017) și art. 59 din Legea nr. 223/2015 (în forma în vigoare ulterior modificării prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017) în raport de art. 16 și art. 1 alin. (5) din Constituția României.

S-a casat încheierea atacată și s-a trimis spre o nouă judecată cererea de sesizare a Curții Constituționale a României cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 (în forma în vigoare anterior modificării prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017) și art. 59 din Legea nr. 223/2015 (în forma în vigoare ulterior modificării prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017) în raport de art. 16 și art. 1 alin. (5) din Constituția României.

Cauza a fost reînregistrată pe rolul Curții de Apel Cluj – secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale sub nr. x/2018*.

Prin Decizia nr. 760/09.11.2021, Curtea Constituțională a respins, ca neîntemeiată, excepția de neconstituționalitate ridicată de A. în Dosarul nr. x/2018 al Tribunalului Bistrița-Năsăud, secția I civilă și constată că dispozițiile art. 28 alin. (1) lit. o), cu referire la sintagma "în care nu se includ", precum și ale art. 59, cu referire la sintagma "Cuantumul pensiilor militare de stat se actualizează, din oficiu, în fiecare an, cu rata medie anuală a inflației", din Legea nr. 223/2015 privind pensiile militare de stat sunt constituționale în raport cu criticile formulate.

În rejudecarea cererii de sesizare, analizând condițiile de admisibilitate, prin încheierea din data de 13 septembrie 2022, Curtea de Apel Cluj, secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale a admis excepția autorității de lucru judecat și, în consecință, a respins ca inadmisibilă cererea reclamantului apelant A., de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate a prevederilor art. 59 alin. (1) din Legea nr. 223/2015 (în forma în vigoare anterior modificării prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017) și art. 59 din Legea nr. 223/2015 (în forma în vigoare ulterior modificării prin art. VII pct. 2 din O.U.G. nr. 59/2017) în raport de art. 16 și art. 1 alin. (5) din Constituția României.

Împotriva acestei încheieri, la data de 22 septembrie 2022, a formulat recurs reclamantul A..

Examinând, cu prioritate, excepția tardivității recursului formulat împotriva dispoziției de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate cuprinsă în încheierea atacată raportat la textele de lege incidente în cauză, Înalta Curte constată că recursul este tardiv declarat.

Potrivit dispozițiilor art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, încheierea prin care instanța respinge cererea de sesizare a Curții Constituționale poate fi atacată cu recurs la instanța imediat superioară, în termen de 48 de ore de la pronunțare.

În cauză, încheierea atacată a fost pronunțată la 13 septembrie 2022, iar recursul a fost declarat la 22 septembrie 2022, așadar, raportat la dispozițiile legale anterior menționate și având în vedere data pronunțării deciziei, Înalta Curte constată că, la 22 septembrie 2022, când recurentul a declarat recurs, expirase termenul de 48 de ore de la data pronunțării în care se putea ataca dispoziția de respingere a cererii de sesizare a Curții Constituționale, astfel că nu se poate reține că a promovat calea de atac în termenul legal.

Termenul de promovare a căilor de atac este un termen legal imperativ, peremptoriu, absolut, iar nerespectarea lui conduce la pierderea dreptului procesual de a efectua actul de procedură supus unui astfel de termen, potrivit dispozițiilor art. 185 alin. (1) C. proc. civ., ce reglementează sancțiunea decăderii.

Căile de atac, termenele și condițiile în care acestea pot fi exercitate sunt reglementate prin norme de ordine publică, legiuitorul având în vedere interesul general de a înlătura orice cauze care ar putea ține în loc judecata unui proces.

În consecință, nici părțile și nici instanța de judecată nu pot deroga de la termenele prevăzute de lege pentru exercițiul unei căi de atac și de la modalitatea în care acestea se calculează.

Pentru aceste considerente, cum recursul a fost declarat peste termenul legal, Înalta Curte va admite excepția tardivității recursului, invocată din oficiu, și va anula ca tardiv, recursul declarat recurentul-reclamant A. împotriva încheierii civile din 13 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, prin care a fost respinsă cererea de sesizare a Curții Constituționale cu excepția de neconstituționalitate.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția tardivității.

Anulează ca tardiv recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva încheierii civile din 13 septembrie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Cluj – secția a IV-a pentru litigii de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu intimatele-pârâte COMISIA DE CONTESTAȚII PENSII DIN CADRUL SERVICIULUI ROMÂN DE INFORMAȚII și CASA DE PENSII SECTORIALĂ DIN CADRUL SERVICIULUI ROMÂN DE INFORMAȚII.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 24 noiembrie 2022.