ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1758/2021

Ședința publică din data de 21 septembrie 2021

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin acțiunea introdusă pe rolul Tribunalului Argeș, secția civilă la 30.07.2013, reclamanta A. S.R.L. a chemat-o în judecată pe pârâta B. S.A., solicitând instanței ca, prin hotărârea ce o va pronunța, să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 468.123,97 RON, reprezentând penalități pentru întârziere în îndeplinirea obligațiilor asumate prin contractul înregistrat sub nr. x/14.01.2010, precum și la plata penalităților de întârziere calculate în continuare, până la pronunțarea soluției; cu cheltuieli de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 969 C. civ. de la 1864 și art. 453 din C. proc. civ.

Pârâta B. S.A. a formulat cerere reconvențională prin care a solicitat obligarea intimatei-reclamante la plata sumei de 90.852,80 RON fără TVA, reprezentând contravaloare lucrări executate și neachitate din contractul de execuție nr. x/14.01.2020, precum și la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 209 C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 144/2015 din 13 mai 2015, pronunțată de Tribunalul Argeș, secția civilă s-a respins cererea de chemare în judecată formulată de A. S.R.L. și s-a admis cererea reconvențională formulată de B. S.A.

A fost obligată reclamanta-pârâtă A. S.R.L. la plata către pârâta-reclamantă B. S.A. a sumei de 133.442,66 RON, inclusiv TVA, reprezentând lucrări executate și neachitate. A fost obligată reclamanta-pârâtă la plata către pârâta-reclamantă a sumei de 4.359 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentate de taxa judiciară de timbru și onorariu de expert.

Împotriva acestei sentințe și a tuturor încheierilor anterioare, reclamanta A. S.R.L. a formulat apel, prin care a solicitat schimbarea în tot a sentinței primei instanțe, în sensul de a admite acțiunea principală și a pronunța o soluție de respingere a cererii reconvenționale.

Prin încheierea din 7 martie 2016, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Curtea de Apel Pitești, secția I civilă a suspendat judecata apelului declarat de apelanta A. S.R.L., în temeiul art. 36 din Legea nr. 85/2006.

Împotriva încheierii de suspendare, B. S.A., prin lichidator judiciar C.., a declarat recurs, prin care a solicitat casarea încheierii atacate și trimiterea cauzei instanței de apel pentru continuarea judecății.

În motivarea recursului, recurenta a susținut că măsura suspendării a fost dispusă ca urmare a deschiderii procedurii insolvenței împotriva sa.

Astfel, a arătat că, prin sentința nr. 144 din 13 mai 2015, pronunțată în dosarul nr. x/2013, Tribunalul Argeș a respins cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A. S.R.L. și a admis cererea reconvențională formulată de pârâta B. S.A. privind obligarea reclamantei la plata sumei de 135.442,66 RON.

În acest context, recurenta a învederat că nu sunt incidente dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006, întrucât a obținut o hotărâre favorabilă în fața primei instanțe.

Astfel, autoarea recursului a subliniat ca măsura suspendării judecății o împiedică să pună în executare sentința primei instanțe, fiind astfel zădărnicit scopul procedurii insolvenței constând în maximizarea averii debitoarei.

Recurenta a mai arătat că prezentul litigiu este unul cu profesioniștii, astfel încât secția I Civilă a Curții de Apel Pitești era necompetentă material procesual să dispună vreo măsură în cauză.

În final, autoarea recursului a învederat că instanța de apel nu și-a verificat competența potrivit art. 131 C. proc. civ., ci, printr-o încheiere ulterioară a prorogat discutarea acesteia după dispariția motivului de suspendare.

Recurenta nu a indicat în drept motivele de casare pe care își întemeiază recursul și nici nu a menționat dacă este de acord cu soluționarea recursului în completul de filtru prevăzut de art. 493 alin. (6) C. proc. civ.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei A. S.R.L. la 6 decembrie 2019 .

Intimata nu a depus întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 14 iulie 2020, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Intimata A. S.R.L. a formulat un punct de vedere cu privire la concluziile acestuia.

Prin încheierea din 24 noiembrie 2020, Înalta Curte, constituită în completul de filtru, a admis în principiu recursul și a fixat termen în ședință publică, pentru soluționarea acestuia.

Înalta Curte a luat în examinare recursul, prin prisma motivelor invocate și a dispozițiilor legale incidente în materie, urmând să îl admită pentru următoarele considerente:

Critica recurentei privind pronunțarea soluției de o instanță necompetentă procesual nu poate fi primită.

Astfel, sub un prim aspect, deși raportat la dispozițiile art. 129 alin. (2) lit. 2 C. proc. civ., excepția necompetenței materiale funcționale a instanței este o excepție de ordine publică, dispozițiile art. 130 alin. (2) din același cod stabilesc faptul că necompetența materială și teritorială de ordine publică trebuie invocată de părți ori de către judecător la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe și pot pune concluzii.

Totodată, dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 3 C. proc. civ., în care poate fi încadrată critica recurentei, dispun în sensul că, o hotărâre poate fi casată când hotărârea a fost dată cu încălcarea competenței de ordine publică a altei instanțe, invocată în condițiile legii.

Nu în ultimul rând, reține că încheierea prin care instanța se declară competentă are caracter interlocutoriu și poate fi atacată numai odată cu hotărârea pronunțată în cauză.

Or, instanța supremă reține, pe de o parte, că recurenta nu a invocat excepția necompetenței materiale procesuale a instanței în condițiile legii, in limine litis, în fața primei instanțe, respectiv a Tribunalului Argeș, secția Civilă, unde litigiul nu a fost soluționat de un complet specializat în litigii cu profesioniști, iar, pe de altă parte, că secția I Civilă a Curții de Apel Argeș este instanță ierarhic superioară celei care a pronunțat hotărârea în fond.

Față de aceste considerente și temeiuri legale, instanța supremă reține că recurenta este decăzută din dreptul de a mai invoca excepția necompetenței materiale procesuale, atât în fața instanței de recurs, cât și în fața instanței de apel.

Înalta Curte reține că, prin încheierea atacată, instanța de apel a suspendat cauza în temeiul dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, raportat la faptul că împotriva intimatei pârâte-reclamante reconvenționale B. S.A. s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență.

Prin recursul formulat, recurenta-reclamantă reconvențional B. S.A. a invocat aplicarea greșită de către instanța de apel a dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006, raportat la faptul că, fiind admisă cererea reconvențională a recurentei prin sentința civilă apelată, aceasta deține un titlu executoriu împotriva intimatei-reclamante-pârâte reconvențional care nu poate fi pus în executare.

Criticile referitoare la nerespectarea dispozițiilor art. 36 din Legea nr. 85/2006 se încadrează în motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., întrucât textul normativ are natura unei norme de drept procesual, chiar dacă este cuprins într-o lege de drept substanțial, urmând a fi analizate din această perspectivă.

Din verificările actelor existente la dosarul cauzei, se reține că, prin hotărârea intermediară nr. 751/2015 din 24.09.2015, pronunțată de Tribunalul Specializat Argeș în dosarul nr. x/2014, s-a respins contestația împotriva cererii de deschidere a procedurii în cauză, prevăzute de Legea nr. 85/2006 și s-a dispus deschiderea procedurii generale de insolvență a debitoarei B. S.A. Pitești.

Potrivit art. 36 din Legea nr. 85/2006, "de la data deschiderii procedurii de insolvență, se suspendă de drept toate acțiunile judiciare, extrajudiciare sau măsurile de executare silită pentru realizarea creanțelor asupra debitorului sau bunurilor sale, cu excepția acțiunilor exercitate în cadrul unui proces penal".

Instanța supremă reține că obiectul apelului îl constituie atât soluția pronunțată asupra acțiunii principale, în care debitoarea în insolvență are calitatea de pârât, cât și soluția pronunțată asupra cererii reconvenționale, formulată de B. S.A. în calitate de reclamantă.

Articolul 36 din Legea nr. 85/2006 conține dispoziții al căror scop este menținerea averii debitoarei aflată sub incidența acestui act normativ în starea existentă la data declanșării procedurii de insolvență, suspendarea acțiunilor judiciare sau extrajudiciare urmărind să prezerve caracterul concursual, colectiv și egalitar al procedurii menționate, evitând astfel ca asupra averii falitei să se exercite acțiuni individuale de urmărire sau executare silită a creanțelor creditorilor.

Suspendarea operează ex lege și trebuie numai constatată, la sesizarea sau la cererea persoanei interesate.

Suspendarea acțiunii judiciare prevăzută de art. 36 din Legea nr. 85/2006 se aplică numai în cazul în care partea procesuală pasivă este un debitor aflat în procedura insolvenței. Prin urmare, în ce privește cererea reconvențională, în care debitoarea aflată în insolvență are calitatea de reclamantă și urmărește realizarea unei creanțe împotriva unei debitoare care nu se află în procedura insolvenței, dispozițiile art. 36 din Legea nr. 85/2006 nu sunt incidente.

Raportat la aceste considerente, instanța de apel urmează să verifice consecințele juridice ale faptului că motivul de suspendare de drept a cauzei prevăzut de art. 36 din Legea nr. 85/2006 nu este incident cu privire la soluționarea apelului formulat împotriva soluției pronunțate asupra cererii reconvenționale formulată de pârâta-reclamantă reconvențional B. S.A.

În considerarea argumentelor reținute, care susțin caracterul fondat al recursului, cu aplicarea prevederilor 496 C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul, va casa încheierea atacată și va trimite cauza spre o nouă judecată a cererii de suspendare, aceleiași instanțe.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă B. S.A., prin lichidator judiciar C.., împotriva încheierii din 7 martie 2016, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția I civilă în dosarul nr. x/2013.

Casează încheierea atacată și trimite cauza spre o nouă judecată a cererii de suspendare, aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 septembrie 2021.