ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1728/2021

Ședința publică din data de 16 septembrie 2021

Asupra cererii de revizuire;

Prin cererea înregistrată la data de 13 mai 2013 pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă, sub nr. x/2011/a1, reclamanta S.C. KAPODOPERA B. S.R.L. prin lichidator judiciar C.. a solicitat obligarea pârâților D. și E., în calitate de administratori ai debitoarei S.C. KAPODOPERA B. S.R.L., la suportarea pasivului societății.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. b), d) și e) din Legea nr. 85/2006.

Prin sentința civilă nr. 3983 din 8 octombrie 2020, pronunțată de Tribunalul București, secția a VII-a civilă, în dosarul nr. x/2011, s-a admis în parte cererea formulată de reclamanta S.C. KAPODOPERA B. S.R.L. prin lichidator judiciar C.., în contradictoriu cu pârâții D. și E.; s-a dispus suportarea de către pârâții D. și E. a pasivului societății B. S.R.L., reprezentând diferența dintre suma înscrisă în tabelul definitiv consolidat - 1.437.163,17 RON și suma de 862.262,29 RON, stabilită prin decizia penală din 25 mai 2019, pronunțată în dosarul nr. x/2012.

Împotriva acestei sentințe, pârâții E. și D. au declarat recurs, solicitând admiterea căii de atac și casarea hotărârii recurate, cu consecința respingerii acțiunii formulate de reclamanta S.C. KAPODOPERA B. S.R.L. prin lichidator judiciar C..

Prin decizia civilă nr. 104 din 28 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2011, s-a admis excepția tardivității și s-a respins recursul recurenților-pârâți E. și D., ca tardiv formulat.

La data de 2 martie 2021 s-a înregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, sub nr. x/2021, cererea de revizuire formulată de revizuenții E. și D., în contradictoriu cu intimata S.C. KAPODOPERA B. S.R.L. prin lichidator judiciar C.., prin care s-a solicitat anularea sentinței civile nr. 3983 din 8 octombrie 2020 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă și a deciziei civile nr. 104 din 28 ianuarie 2021 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, ambele fiind pronunțate în dosarul nr. x/2011.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia civilă nr. 479R/2021 din 21 mai 2021, a admis excepția necompetenței materiale a Curții de Apel București, invocată din oficiu, competența de soluționare a cererii de revizuire formulate de revizuenții E. și D. fiind declinată în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, sub nr. x/2021, la data de 10 iunie 2021.

În dezvoltarea motivului de revizuire, autoarea căii extraordinare de atac a arătat că prin sentința civilă nr. 3983 din 8 octombrie 2020 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă și decizia civilă nr. 104 din 28 ianuarie 2021 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2011, s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei penale nr. 713/A din 22 mai 2019, pronunțate în dosarul nr. x/2012 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și a considerentelor acesteia, respectiv a principiului ne bis in idem și a principiului securității raporturilor juridice.

Revizuenții E. și D. au menționat că prin acțiunea promovată de către lichidatorul judiciar C.. ce a format obiectul dosarului nr. x/2011 s-a solicitat atragerea răspunderii personale a administratorilor, în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. (1) lit. b), d) și e) din Legea nr. 85/2006 pentru suma totala de 1.437.163,17 RON.

S-a învederat că Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală Regională a Finanțelor Publice a emis o decizie, prin care a dispus eșalonarea plății obligațiilor fiscale din dosarul penal nr. x/2012, astfel că solicitarea lichidatorului judiciar, formulată în cadrul dosarului nr. x/2011, este, în principal, rămasă fără obiect, iar, în subsidiar, neîntemeiată.

Referitor la dispozițiile art. 138 lit. d) și e) din Legea nr. 85/2014, instanța de judecată a reținut, în mod corect, că nu sunt îndeplinite condițiile prevăzute de lege, fiind vorba despre acuzații care nu au fost dovedite de către lichidatorul judiciar.

Revizuenții consideră că în cadrul dosarului nr. x/2011 s-a reținut eronat aplicabilitatea dispozițiilor art. 138 lit. b) atât cu privire la existența faptei, cât și cu privire la cuantumul prejudiciului.

Astfel, în ceea ce privește fapta de efectuare a faptelor de comerț în interes personal sub acoperirea persoanei juridice, prevăzută de art. 138 lit. b), instanța s-a raportat la considerentele unui Raport al Serviciului de Investigare a Fraudelor depus la dosar, fiind ignorate considerentele deciziei penale definitive pronunțate în cauză cu privire la acest aspect și cu privire la cuantumul prejudiciului.

În considerentele deciziei penale nr. 713/A din 22 mai 2019 se menționează că nu poate fi reținută o faptă penală sub acest aspect, cu atât mai mult cu cât erau emise chitanțe pentru sumele încasate prin conturile proprii.

Așadar, nu este vorba despre săvârșirea unei fapte de comerț în interes personal, sub acoperirea persoanei juridice.

Mai mult decât atât, sub aspectul prejudiciului în faza procesuală a apelului, în cadrul dosarului penal, instanța de apel a dispus efectuarea unui nou raport de expertiză, înlăturându-se expertiza de la fond (implicit, și cea din cursul urmăririi penale), care a stabilit clar veniturile totale obținute, neevidențiate și nedeclarate în contabilitate, cheltuielile și apoi TVA-ul, precum și impozitul pe profit nedeclarat, elemente ce formează prejudiciul adus bugetului de stat,.

Curtea de Apel București a reținut în cuprinsul deciziei penale, la fila x, că s-a corectat raportul de expertiză contabilă întocmit în cursul urmăririi penale, sens în care a admis acțiunea civilă și a stabilit prejudiciul cu privire la S.C. KAPODOPERA B. S.R.L. la suma de 862.262,29 RON.

Or, prin hotărârile pronunțate de către instanța civilă, se "reformează practic mascat" considerentele și concluziile deciziei penale, trecându-se peste autoritatea de lucru judecat a acesteia, deși s-au analizat aceleași aspecte și, în principal, prejudiciul în baza expertizei efectuate și corectate de către instanța penală.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 322 alin. (1) pct. 7 și art. 326 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, Înalta Curte reține următoarele:

Cu titlu prealabil, Înalta Curte reține că, în ceea ce privește revizuirea, cale extraordinară de atac, dispozițiile legale care o reglementează sunt de strictă interpretare, astfel că exercitarea ei nu poate avea loc decât în cazurile și în condițiile prevăzute în mod expres de lege.

De asemenea, conform art. 326 alin. (3) din C. proc. civ. de la 1865, constată că dezbaterile în cadrul unei cereri de revizuire sunt limitate la admisibilitatea revizuirii și la faptele pe care se întemeiază.

Prin urmare, în cadrul acestei căi de retractare se analizează prioritar condițiile de admisibilitate, cadru în care nu se repun în discuție și nu se cercetează chestiuni ce țin de fondul cauzei, ci se verifică aspecte procedurale vizând îndeplinirea condițiilor de admisibilitate.

Conform prevederilor art. 322 alin. (1) din C. proc. civ. de la 1865, "revizuirea unei hotărâri rămase definitivă în instanța de apel sau prin neapelare, precum și a unei hotărâri dată de o instanță de recurs atunci când evocă fondul, se poate cere în următoarele cazuri: dacă există hotărâri definitive potrivnice date de instanțe de același grad sau de grade deosebite, în una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate" (pct. 7).

Astfel, potrivit art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, revizuirea unei hotărâri atunci când evocă fondul, se poate cere dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Așadar, posibilitatea de a cere revizuirea pe acest temei este supusă, între altele, condiției ca hotărârile pretins potrivnice să conțină elementele caracteristice pentru existența lucrului judecat, fiind deci necesar ca hotărârile să fie date în una și aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate și cu același obiect.

Rațiunea reglementării revizuirii prevăzute în art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865 izvorăște din necesitatea de a se înlătura nelegalitatea comisă ca urmare a soluționării aceleiași cauze, prin două hotărâri, în mod diferit, cu nesocotirea autorității lucrului judecat, când instanțele au dat soluții contrare în dosare diferite, dar având același obiect, aceeași cauză și aceleași părți, precum și a dificultății create prin imposibilitatea executării simultane a hotărârilor pronunțate în aceeași pricină.

Căci, în asemenea situații, executarea hotărârilor este imposibilă, ca urmare a faptului că fiecare parte se prevalează de hotărârea care îi este favorabilă, iar ieșirea din situația anormală, creată de existența hotărârilor potrivnice, nu se poate realiza decât prin revizuirea și anularea ultimei hotărâri, care înfrânge principiul autorității lucrului judecat.

Pentru a fi aplicabile dispozițiile art. 322 pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, este necesar ca hotărârile potrivnice să conțină elemente caracteristice pentru existența lucrului judecat, revizuirea neputând fi admisă atunci când, între decizia a cărei revizuire se solicită și celelalte hotărâri invocate de autorul căii de atac nu există contrarietate, întrucât acestea nu conțin elementele caracteristice pentru existența lucrului judecat, astfel cum aceasta este definită de art. 1201 din vechiul C. civ. - "una sau aceeași pricină, între aceleași persoane, având aceeași calitate".

Prin "una și aceeași pricină" se înțelege întrunirea condițiilor triplei identități de părți, de obiect și de cauză, cu privire la două cereri de chemare în judecată, astfel încât, soluționarea celei de-a doua să aducă atingere puterii de lucru judecat a celei dintâi.

În cauză, revizuenții D. și E. susțin faptul că prin sentința civilă nr. 3983 din 8 octombrie 2020 a Tribunalului București, secția a VII-a civilă și decizia civilă nr. 104 din 28 ianuarie 2021 a Curții de Apel București, secția a V-a civilă, ambele pronunțate în dosarul nr. x/2011, s-a încălcat autoritatea de lucru judecat a deciziei penale nr. 713/A din 22 mai 2019, pronunțate în dosarul nr. x/2012 de Curtea de Apel București, secția a II-a penală și a considerentelor acesteia, respectiv a principiului ne bis in idem și a principiului securității raporturilor juridice.

La originea litigiului ce a format obiectul dosarului nr. x/2011, înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VII-a civilă, se află cererea formulată de lichidatorul judiciar C.., în temeiul dispozițiilor art. 138 alin. (1) lit. b), d) și e) din Legea nr. 85/2006, prin care s-a solicitat obligarea pârâților D. și E., în calitate de administratori ai debitoarei S.C. KAPODOPERA B. S.R.L., la suportarea pasivului societății.

Prin decizia penală nr. 713/A din 22 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2012, s-a admis în parte acțiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, iar inculpații D. și E. au fost obligați, în solidar între ei și cu părțile responsabile civilmente, după cum urmează:

- inculpații, în solidar, la plata sumei de 4.655,22 RON (aferentă activității S.C. F. S.R.L., societate radiată)

- inculpații, în solidar, la plata către partea civilă a sumei de 159.230,74 RON (aferentă activității S.C. G. S.R.L., societate radiată);

- în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. KAPODOPERA B. S.R.L. la plata către partea civilă a sumei de 862.262,29 RON;

- în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. H. S.R.L. la plata către partea civilă a sumei de 4.655,22 RON;

- în solidar cu partea responsabilă civilmente S.C. I. S.R.L. la plata către partea civilă a sumei de 15.744 RON, precum și la plata obligațiilor fiscale accesorii aferente sumelor de mai sus, de la data producerii prejudiciilor și până la data achitării lor integrale;

Prin aceeași decizie penală, s-a înlăturat dispoziția referitoare la obligarea inculpaților, în solidar, la plata sumei de 100.232 RON către S.C. KAPODOPERA B. S.R.L. și dispoziția referitoare la desființarea a 35 contracte individuale de muncă; s-au menținut măsurile asigurătorii dispuse în cauză până la concurența sumelor mai sus stabilite, inclusiv a obligațiilor fiscale accesorii; s-au menținut restul dispozițiilor sentinței penale apelate în măsura în care nu sunt contrare deciziei.

Pentru a exista identitate de obiect, este necesar ca obiectul din cea de-a doua acțiune să fie identic cu cel din prima acțiune.

Instanța supremă observă că nu poate fi reținută identitatea de obiect între dosarul nr. x/2012 și dosarul nr. x/2011.

Astfel, se constată că prin decizia penală nr. 713/A din 22 mai 2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a II-a penală, în dosarul nr. x/2012, s-a admis acțiunea formulată de către partea civilă - Agenția Națională de Administrare Fiscală și au fost obligați pârâții, în solidar cu partea responsabilă civilmente, S.C. B. S.R.L., la plata sumei de 862.262,29 RON și la plata obligațiilor fiscale de la data producerii până la data achitării lor. Totodată, s-a reținut săvârșirea faptei de evaziune fiscală în formă continuată, în sarcina pârâților D. și E..

În dosarul nr. x/2011 s-a soluționat cererea formulată de lichidatorul judiciar C.., întemeiată pe dispozițiile art. 138 alin. (1) lit. b), d) și e) din Legea nr. 85/2006, instanța civilă reținând că sunt îndeplinite în persoana pârâților D. și E. condițiile răspunderii civile delictuale și anume: existența faptei, constatată prin hotărâre a instanței penale, prejudiciul constând în creanțele înscrise în tabelul definitiv consolidat, existența legăturii de cauzalitate între faptă și prejudiciu, precum și culpa pârâților.

Decizia penală nr. 713/A din 22 mai 2019 a Curții de Apel București, secția a II-a penală se referă doar la prejudiciul produs părții civile Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală, iar nu la acoperirea întregii mase credale.

Tribunalul București, secția a VII-a civilă, prin sentința civilă nr. 3983 din 8 octombrie 2020, devenită irevocabilă prin respingerea recursului formulat de recurenții-pârâți E. și D., a reținut că pentru o parte din prejudiciu există deja un titlu ce poate fi pus în executare de către creditorul bugetar Ministerul Finanțelor Publice - Agenția Națională de Administrare Fiscală - Direcția Generală a Finanțelor Publice București - Administrația Finanțelor Publice Sector 2 (semnatarul deciziei de eșalonare nr. x din 16 septembrie 2019) și anume decizia penală anterior menționată, acesta fiind motivul pentru care a admis în parte acțiunea pentru pasivul reprezentând diferența dintre cel înscris în tabelul definitiv consolidat - 1.437.163,17 RON și suma de 862.262,29 RON, stabilită prin decizia penală pronunțată în dosarul nr. x/2012.

Înalta Curte constată că nu se poate reține contrarietatea de hotărâri, câtă vreme nu sunt îndeplinite, în mod cumulativ, cerințele art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, lipsa identității de obiect făcând de prisos analizarea celorlalte condiții impuse de norma legală.

În contextul în care chestiunile examinate în cele două litigii s-au analizat prin raportare la obiecte distincte, nu se poate pune problema existenței unor hotărâri contradictorii sau a imposibilității executării lor, astfel încât să fie posibilă admiterea unei căi extraordinare de atac și repunerea în discuție a unor aspecte tranșate prin hotărâre definitivă.

Din modul de redactare a cererii de revizuire, se constată că revizuenții încearcă reluarea judecății acțiunii ce a format obiectul dosarului nr. x/2011, prevalându-se de calea de atac formulată.

În mod constant, în jurisprudența sa, Curtea Europeană a Drepturilor Omului a reamintit faptul că nicio parte a unui proces soluționat definitiv și irevocabil nu poate determina redeschiderea acestuia, numai în scopul de a obține o rejudecare a cauzei; revizuirea nu poate avea semnificația unui "apel deghizat", ci trebuie să fie justificată numai de circumstanțe esențiale și imperative.

De altfel, unul din elementele fundamentale ale preeminenței dreptului este principiul securității raporturilor juridice, care înseamnă, între altele, că o soluție definitivă a oricărui litigiu nu trebuie rediscutată (Cauza Brumărescu contra României, paragraful 61).

Pentru rațiunile înfățișate, constatând că nu sunt întrunite condițiile de admisibilitate prevăzute de art. 322 alin. (1) pct. 7 din C. proc. civ. de la 1865, ținând cont și de prevederile art. 326 alin. (3) din același cod, Înalta Curte va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții D. și E. împotriva deciziei civile nr. 104 din 28 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenții D. și E. împotriva deciziei civile nr. 104 din 28 ianuarie 2021, pronunțate de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă, în dosarul nr. x/2011.

Irevocabilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 16 septembrie 2021.