ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1695/2021

Ședința publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea de ordonanță președințială înregistrată la data de 22 februarie 2021 pe rolul Curții de Apel Cluj, secția a II-a civilă, petenta S.C. A. S.R.L., prin administrator special B., a solicitat suspendarea provizorie a executării sentinței civile nr. 135/08.02.2021 pronunță de Tribunalul Sălaj în dosarul x/2019, prin care s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei S.C. A. S.R.L., pana la soluționarea cererii de suspendare a executării hotărârii formulata în cadrul apelului declarat împotriva acestei sentințe.

Prin decizia civilă nr. 137 din 16 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, a fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant al administratorului special B. al petentei S.C. A. S.R.L. și drept consecință a fost anulată cererea de ordonanță președințială formulată de petenta S.C. A. S.R.L..

Împotriva acestei decizii, petenta S.C. A. S.R.L. a declarat recurs.

Recurenta critică măsura de anulare a cererii prin care a fost admisă excepția lipsei calității de reprezentant, invocând îngrădirea dreptului la apărare.

Potrivit recurentei, raționamentul juridic al instanței de apel este eronat, reținându-se nerecunoașterea reprezentării legale de către administratorul special în formularea apelului împotriva sentinței de intrare în faliment.

Recurenta arată că prin reglementarea prevăzută la art. 56 alin. (2) din Legea nr. 85/2014, legiuitorul nu înțelege să aducă atingere dreptului administratorului special în formularea apelului, a cererii de suspendare sau a cererii de ordonanță președințială.

Totodată, recurenta face trimiteri la situația de fapt, la înscrisurile depuse la dosarul cauzei, precum și la jurisprudența Curții de Apel Cluj și a Curții de Apel Târgu Mureș.

În concluzie, recurenta a solicitat admiterea recursului, casarea sentinței recurate și în rejudecare, admiterea cererii de suspendare provizorie.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile C. proc. civ. și Legea nr. 85/2014.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea recursului ca nefondat.

Analizând recursul declarat de recurenta A. - PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL B., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție reține că potrivit dispozițiilor art. 56 alin. (2) din Legea nr. 85/2014; " după ridicarea dreptului de administrare, debitorul este reprezentat de administratorul judiciar/lichidatorul judiciar, care îi conduce și activitatea de afaceri, iar mandatul administratorului special va fi redus la a reprezenta interesele acționarilor/asociaților/membrilor."

Instanța supremă constată că prin sentința civilă nr. 135 pronunțată la 08 februarie 2021 de Tribunalul Sălaj, s-a dispus intrarea în faliment a debitoarei A., iar dreptul de administrare al administratorului special a încetat de la data pronunțării sentinței.

În speță, evocând în mod formal dispoziții legale, respectiv art. 141 alin. (2) și art. 56 din Legea nr. 85/2014, recurenta urmărește, prin argumentele expuse, să schimbe hotărârea atacată.

Faptul că recurenta nu este mulțumită de soluția pronunțată, nu are relevanță juridică din perspectiva aplicării dispozițiilor art. 56 alin. (2) din Legea nr. 85/2014 și în consecință, critica recurentei, în sensul că prin admiterea excepției lipsei calității de reprezentant i-a fost îngrădit dreptul la apărare, nu poate fi primită.

De asemenea, Înalta Curte de Casație și Justiție constată că argumentele expuse în susținerea recursului reprezintă trimiteri la situația de fapt și la înscrisurile depuse la dosarul cauzei. Ca atare, acestea nu pot face obiectul analizei în recurs, în această cale extraordinară de atac verificându-se exclusiv legalitatea hotărârii.

Contrar opiniei recurentei, Înalta Curte constată că, în mod corect, Curtea de Apel Cluj a reținut că, cererea de ordonanță președințială este formulată de către societatea debitoare A. S.R.L., prin administrator B. care, nu mai reprezintă societatea aflată în faliment, față de prevederile art. 56 alin. (2) din Legea nr. 85/2014.

Totodată, Înalta Curte reține că la 27 aprilie 2021 Curtea de Apel Cluj a respins apelul declarat de A. S.R.L. împotriva sentinței nr. 135/08.02.2021, sens în care în mod definitiv a fost ridicat dreptul de administrare al administratorului special B..

Având în vedere cele reținute mai sus, Înalta Curte de Casație și Justiție, în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge recursul declarat de A. - PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL B. împotriva deciziei nr. 137/2021 din 16 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurenta A. - PRIN ADMINISTRATOR SPECIAL B. împotriva deciziei nr. 137/2021 din 16 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Cluj, secția a II-a civilă, ca nefondat.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 septembrie 2021.