ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 169/2022

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată, inițial la Tribunalul Suceava sub dosar nr. x/2015, reclamanta A. S.R.L. Volovăț, în contradictoriu cu pârâții Societatea B. S.R.L. Timișoara și C. a solicitat, în principal, obligarea pârâtului C. la plata sumei de 215.286,02 RON, reprezentând echivalentul prejudiciului cauzat prin fapta sa culpabilă, iar în subsidiar, obligarea pârâtei Societatea B. S.R.L. Timișoara la plata de daune interese compensatorii în sumă de 215.286,02 RON, reprezentând echivalentul prejudiciului cauzat prin neexecutarea totală a obligației contractuale asumate, la care se adaugă dobânda legală aferentă, precum și cheltuielile de judecată.

Prin sentința civilă nr. 95 din 25 martie 2016, Tribunalul Suceava a admis excepția necompetenței teritoriale și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Timiș.

Aceeași cerere de chemare în judecată a fost înregistrată la Tribunalul Suceava și sub dosar nr. x/2016, iar prin încheierea nr. 162 din 9 mai 2016, instanța a admis excepția litispendenței, dispunând scoaterea cauzei de pe rolul acestui tribunal cu consecința înaintării dosarului la Tribunalul Timiș în vederea atașării la dosarul nr. x/2015.

Prin sentința civilă nr. 387 din 30 iunie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Timiș a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a reclamantei, dispunând anularea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A. S.R.L. Volovăț, în contradictoriu cu pârâții Societatea B. S.R.L. Timișoara și C., obligând, totodată, reclamanta la plata către pârâtul C. a sumei de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamanta A. S.R.L. Volovăț, solicitând anularea ei, respingerea excepției lipsei calității de reprezentant și trimiterea cauzei spre rejudecare aceleiași instanțe.

Prin decizia civilă nr. 602/A din 15 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a Ii-a Civilă a fost respinsă excepția de netimbrare a cererii de apel.

A fost admis apelul declarat de reclamanta A. S.R.L. Volovă împotriva sentinței civile nr. 387 din 30 iunie 2020 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2015, pe care a anulat-o și a trimis cauza spre rejudecare primei instanțe, fiind respinsă cererea intimatului C. de acordare a cheltuielilor de judecată.

Împotriva acestei decizii, pârâta D. a declarat recurs, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate și trimiterea cauzei spre rejudecare instanței de apel.

În susținerea memoriului de recurs, recurenta arată că sunt incidente următoarele prevederi:

Conform prevederilor art. 84 alin. (1) C. proc. civ.: Persoanele juridice pot fi reprezentate convențional în fața instanțelor de judecată numai prin consilier juridic sau avocat, în condițiile legii.

Conform prevederilor art. 85 alin. (3) C. proc. civ.: împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedește prin înscris, potrivit legilor de organizare și exercitare a profesiei. Iar, conform prevederilor art. 126 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat: Contractul de asistentă juridică prevede, în mod expres, întinderea puterilor pe care clientul le conferă avocatului. în baza acestuia, avocatul se legitimează față de terți prin împuternicirea avocațială întocmită conform anexei nr. II. Prevederile art. 122 alin. (4) se aplică în mod corespunzător și formularului împuternicirii avocațiale.

Deși intimata A. S.R.L. a fost citată la sediile ambilor avocați cât și la sediul său social, de către prima instanță, în mod expres cu mențiunea de a depune la dosar delegație de reprezentare și contract de asistență juridică emise pe numele dl. avocat E., sub sancțiunea invocării excepției lipsei calității de reprezentant și anularea cererii de chemare în judecată, aceasta nu s-a conformat dispozițiilor instanței.

Ori, chiar dacă instanța de apel are în vedere că la dosarul cauzei se găsește împuternicirea avocațială pentru Tribunalul Suceava, intimata-reclamantă a stat în pasivitate, respectiv nu și-a îndeplinit obligația de depunere a contractului de asistență juridică în termenul indicat de instanță, sens în care soluția primei instanțe este legală.

Chiar dacă prin apelul formulat, reclamanta-intimată depune contractul de asistență juridică, acest aspect nu poate să acopere de o manieră pură și simplă neconformarea la dispozițiile instanței, ci poate doar să conducă la o conduită culpabilă de ignoranță și de dispreț față de dispozițiile instanței. Trebuie avut în vedere și faptul că prin aceeași încheiere de ședință din 21 ianuarie 2020, reclamanta-intimată a fost citată și cu mențiunea de a depune la dosar facturile fiscale anexate cererii de chemare în judecată, în copie lizibilă, precum și a înscrisurilor doveditoare a relațiilor comerciale sau de reprezentare ale reclamantei cu F. S.R.L., sub sancțiunea suspendării judecării cauzei, prevăzură de art. 242 C. proc. civ., lucru pe care de asemenea nu 1-a realizat.

Astfel, se observă o atitudine de ignorare totală a dispozițiilor instanței, pasivitate care nu se poate acoperi prin intermediul căilor de atac. Ba mai mult, apelanta-intimată însăși nu invocă faptul că nu ar fi fost citată în sensul menționat, respectiv nu invocă nici un motiv temeinic pentru neîndeplinirea obligațiilor stabilite în mod expres de către instanță.

Așadar, îndeplinirea obligațiilor prin intermediul căii de atac, este contrară legii, chiar dacă apelul este cale devolutivă de atac, raportat la faptul că reclamanta-intimată își invocă propria culpă, așa încât soluția primei instanțe este pronunțată raportat la neîndeplinirea obligațiilor de către reclamantă.

După cum rezultă în mod expres din hotărârea primei instanțe, reclamanta nu s-a conformat solicitării primei instanțe de a depune împuternicire avocațială pentru a face dovada reprezentării în fața Tribunalului Timiș, respectiv, nu a depus contractul de asistență juridică solicitat de instanță, sens în care în fața primei instanțe nu a avut loc o ratificare a mandatului de către reclamantă, conform prevederilor art. 1311 C. civ.

Astfel, instanța de apel a pronunțat hotărârea cu aplicarea greșită a art. 126 din Statutul profesiei de avocat și încălcarea art. 1301, 1302 și 1311 C. civ.

Conform art. 85 alin. (3) C. proc. civ., împuternicirea de a reprezenta o persoană fizică sau persoană juridică dată unui avocat ori consilier juridic se dovedește prin înscris, potrivit legilor de organizare și exercitare a profesiei.

Astfel, din conținutul normei de procedură mai sus menționată, reiese cu certitudine că dovada calității de avocat se face cu împuternicirea avocațială completată în mod corect și cu contractul de asistență juridică.

Astfel, prin faptul că reclamanta-intimată nu și-a îndeplinit obligațiile stabilite de către prima instanță, pronunțându-se o soluție în raport cu pasivitatea acesteia, instanța de apel validând conduita culpabilă a reclamantei, instanța de apel a încălcat prevederile art. 7 alin. (2) C. proc. civ.,

Prin întâmpinarea depusă la data de 4 ianuarie 2021, intimata solicită respingerea recursului ca nefondat și menținerea deciziei atacate ca fiind legală.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 1 iulie 2021, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului.

Prin încheierea din 11 noiembrie 2021, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 602/A din 15 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă și a acordat termen la data de 27 ianuarie 2022, cu citarea părților.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține că recursul declarat de C. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., casarea unei hotărârii se poate cere atunci când hotărârea a fost dată cu încălcarea sau aplicarea greșită a normelor de drept material, context în care, recurentul susține nelegalitatea decizie din apel, întrucât împuternicirea avocațială depusă de dl. avocat E. - seria x nr. x din 5 ianuarie 2015, emisă de Cabinet Individual de Avocat E., conferă acestuia drept de reprezentare numai în fața Tribunalului Suceava, nu și a Tribunalului Timiș.

Prin sentința civilă nr. 387 din 30 iunie 2020 pronunțată în dosarul nr. x/2015, Tribunalul Timiș a admis excepția lipsei dovezii calității de reprezentant a reclamantei, dispunând anularea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanta A. S.R.L. Volovăț, în contradictoriu cu pârâții Societatea B. S.R.L. Timișoara și C., obligând, totodată, reclamanta la plata către pârâtul C. a sumei de 2.500 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

În acest context, se constată că aceste critici sunt nefondate, întrucât în mod greșit tribunalul a făcut aplicarea prevederilor art. 82 alin. (1) din C. proc. civ., având în vedere că în dosarul nr. x/2015, care a fost înaintat Tribunalului Timiș ca urmare a declinării de competență dispuse prin sentința nr. 95 din 25 martie 2016 de către Tribunalul Suceava, se regăsește, în original, împuternicirea avocațială seria x nr. x din 5 ianuarie 2015 emisă de Cabinetul Individual de Avocat E., din cadrul Baroului Suceava - dosar de fond.

Într-o altă critică, recurentul susține că reclamanta nu s-a conformat dispoziției instanței de fond în sensul de a depune la dosar contractul de asistență juridică, conform dispozițiilor art. 85 alin. (3) din C. proc. civ., precum și a prevederilor art. 126 alin. (1) din Statutul profesiei de avocat.

Această susținere este nefondată, întrucât dovada mandatului dl. avocat E. se face cu împuternicirea avocațială, aflată la dosarul cauzei, iar nu cu contractul de asistență juridică, aspect corect reținut de către instanța de apel.

În ceea ce privește susținerea recurentului, potrivit căreia, reclamanta nu s-a conformat dispoziției instanței de fond, în sensul de a depune la dosar anumite înscrisuri doveditoare, cu referire expresă la facturi fiscale, se constată că este nefondată, având în vedere că obiectul cererii de recurs l-a constituit decizia din apel, iar nu sentința primei instanțe.

Prin urmare, criticile susținute doar în mod formal și circumscrise prevederilor art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., nu corespund exigențelor căii de atac a recursului în reglementarea sa legală, ce a fost concepută ca un mijloc procesual menit să asigure un control în legalitate asupra hotărârilor instanței de apel.

Pentru aceste considerente, Înalta Curte în temeiul dispozițiilor art. 496 alin. (1) C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 602/A din 15 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurentul-pârât C. împotriva deciziei civile nr. 602/A din 15 decembrie 2020 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, în contradictoriu cu intimata-reclamantă A. S.R.L. și intimata-pârâtă B. S.R.L..

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2022.