ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 167/2022

Ședința publică din data de 27 ianuarie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Caraș-Severin la 29 iulie 2020 sub nr. x/2020, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâtul Muzeul Banatului Montan Reșița, a solicitat obligarea pârâtului la calculul și plata drepturilor salariale neacordate, constând în sporul pentru condiții vătămătoare de muncă în cuantum de 10% din salariul de bază, începând cu data de 3 octombrie 2018 (data raportului de analiză a morbidității) și până la data de 2 septembrie 2019 (data emiterii deciziei de acordare a sporului), actualizat cu rata inflației la data plății efective.

În motivarea cererii formulate, reclamanta arată că este încadrată în unitatea pârâtă, potrivit contractului de muncă și actelor adiționale anexate, în familia ocupațională de funcții bugetare "cultură", iar până la data de 25 septembrie 2019 nu i-a fost emisă decizia cu privire la sporul pentru condiții vătămătoare de muncă și nici nu a fost remunerată în acest sens, deși prevederile legale și buletinul de măsurători acordau acest drept.

Prin sentința civilă nr. 1060 din 22 octombrie 2020, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, secția I civilă - Complet Specializat - Conflicte de Muncă și de Asigurări Sociale în dosarul nr. x/2020 a fost admisă acțiunea formulată de reclamanta A., fiind obligat pârâtul Muzeul Banatului Montan la calculul și plata sporului pentru condiții vătămătoare de muncă în procent de 10% din salariul de bază al reclamantei, începând cu data de 3 octombrie 2018 și până la data de 2 septembrie 2019, sumă actualizată cu rata inflației la data plății efective.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel de pârâtul Muzeul Banatului Montan, criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.

Prin decizia civilă nr. 269 din 26 martie 2021 pronunțată în dosarul nr. x/2020, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul formulat de pârâtul Muzeul Banatului Montan împotriva sentinței civile nr. 1060 din 22 octombrie 2020 pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin în dosarul nr. x/2020, pe care a schimbat-o în tot, în sensul că a respins acțiunea civilă formulată de reclamanta A. în contradictoriu cu pârâta Muzeul Banatului Montan.

Împotriva acestei decizii a formulat cerere de revizuire revizuienta A., solicitând schimbarea în tot a deciziei civile atacate și admiterea acțiunii civilă formulată de aceasta.

Prin decizia civilă nr. 718 din 15 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a fost respinsă cererea de revizuire formulată de revizuienta A. împotriva deciziei civile nr. 269 din 26 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimatul Muzeul Banatului Montan.

Împotriva acestei decizii, revizuenta A. a declarat recurs, solicitând ca prin hotărârea ce se va pronunța să se dispună schimbarea în tot a deciziei civile atacate și admiterea recursului, în sensul admiterii acțiunii astfel cum a fost formulată în scris.

În argumentarea memoriului de recurs, recurenta susține că în cererea de revizuire a invocat art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., întrucât există hotărâri definitive potrivnice, date de către instanțe de același grad, respectiv Curtea de Apel Timișoara.

În acest sens, se arată că există o discriminare între acordarea sporului anumitor colegi încadrați în familia ocupațională de funcții bugetare "cultură" și reclamantă, discriminare care persistă și în prezent.

Astfel, pentru anumiți angajați se acordă acest spor, iar pentru alții nu se poate acorda, pentru că nu era prevăzut în bugetul pe anul 2019, așa cum se afirmă de către pârâtă, deși recurenta lucrează în aceleași condiții ca și colegii săi care au primit acest spor pe anul 2018 și 2019, tot în baza unei hotărâri judecătorești pronunțată de aceiași Curtea de Apel Timișoara.

În acest context, recurenta consideră că apărările pârâtei care vizează necuprinderea drepturilor salariate în bugetul de venituri și cheltuieli al instituției nu o exonerează de obligația de a plăti retroactiv sporurile pentru condiții de muncă recunoscute salariaților de la momentul emiterii buletinelor de expertizare a condițiilor de muncă, același regim avându-1 și drepturile accesorii care s-au născut ca urmare a neîndeplinirii acestei obligații.

În continuare, se arată motivul pentru care a fost respinsă acțiunea, și anume faptul că ordonatorul principal de credite, respectiv Consiliul Județean CS ar fi aprobat o sumă mai mică, astfel din suma solicitată estimată de 1.700.000 RON, aprobându-se doar suma de 1.600.000 RON, însă pârâtul a omis să precizeze faptul că la sfârșitul anului a returnat suma de 148.919 RON către Consiliu] Județean CS, deci existau bani pentru achitarea acestui spor pentru condiții vătămătoare, însă recurenta nu a reușit să dovedească acest lucru, deoarece nu a avut acces la datele contabile ale instituției.

În această situație s-a adresat pârâtei, iar din răspunsul nr. x/06.04.2021 emis de Muzeul Banatului Montan Reșița rezultă faptul că cheltuielile cu personalul aprobate pe anul 2019 de către Consiliul Județean CS au fost în sumă de 1.600.000 RON, din care suma cheltuielilor cu personalul de la data de 31 decembrie 2019 a fost în cuantum de 1.451.081 RON și s-a restituit ordonatorului principal de credit Consiliul Județean CS suma de 148.919 RON.

În acest sens, pârâtul a susținut că din cei 148.919 RON restituiți, 135.170 RON erau compuși din 47.535 RON aferenți postului vacant de restaurator tr. I propus pentru a fi ocupat în anul 2019, însă acest post nici nu a fost scos la concurs pe tot parcursul anului 2019, iar suma de 87.635 RON s-a susținut de către pârât că au fost neutilizați în urma încetării a două contracte individuale de muncă și a suspendării unui contract individual de muncă pe o perioadă de 4 ani.

Așadar, din bugetul estimat rezultă faptul că sporurile tuturor angajaților pentru condiții vătămătoare de muncă ar fi în cuantum de aproximativ 59.270 RON, iar dacă se calculează suma postului vacant, post ce nu a fost scos la concurs niciodată în anul 2019, respectiv 47.535 RON și diferența din alte sume neutilizate, respectiv suma de 13.749 RON, pârâtul ar fi putut achita aceste sporuri rezultând astfel o sumă de 61.284 RON, deci mult peste suma estimată.

Pentru aceste aspecte, recurenta se consideră îndreptățită să solicite admiterea recursului astfel cum a fost formulat.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține că recursul declarat de revizuenta A. este nefondat, urmând a fi respins, pentru următoarele considerente:

Într-o primă critică, recurenta susține greșita respingere a cererii de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ. de către Curtea de Apel Timișoara.

Prin critica întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ., revizuenta a susținut că după darea hotărârii s-au descoperit înscrisuri doveditoare ce nu au putut fi prezentate instanței, cu referire la răspunsul nr. x/06.04.2021 emis de Muzeul Banatului Montan Reșița privind cheltuielile cu personalul aprobate pe anul 2019 de către Consiliul Județean CS, însă această critică a fost corect respinsă, întrucât decizia ce a făcut obiectul cererii de revizuire a fost pronunțată de Curtea de Apel Timișoara la data de 2 martie 2021, iar înscrisul la care s-a făcut referire a apărut după pronunțarea acesteia, respectiv la 6 aprilie 2021.

Această critică se impune a fi respinsă și din perspectiva dispozițiilor art. 513 alin. (5) C. proc. civ., potrivit cărora, "hotărârea dată asupra revizuirii este supusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită", având în vedere că decizia civilă nr. 269 din 26 martie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2020, prin care s-a admis apelul pârâtei împotriva sentinței civile nr. 1060 din 22 octombrie 2020, pronunțată de Tribunalul Caraș-Severin, era o hotărâre definitivă, care nu mai era supusă niciunei căi de atac.

În ceea ce privește critica întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., care vizează cazul de revizuire când există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei instanțe, revizuenta a susținut că în cauză există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de grade diferite, respectiv Tribunalul Caraș-Severin și Curtea de Apel Timișoara, prin care s-au recunoscut sporuri salariale revendicate unor colegi, aspect ce este de natură să genereze o discriminare între aceștia și revizuentă.

Critica întemeiată pe aceste dispoziții a fost în mod corect respinsă, întrucât revizuenta a invocat existența unor soluții diferite pronunțate în contradictoriu cu persoane fizice diferite, aspect ce exclude premisa încălcării autorității de lucru judecat, nefiind întrunită tripla identitate de elemente specifică instituției autorității de lucru judecat, respectiv obiect, părți și cauză, pe care se fundamentează acest motiv de revizuire.

În acest context, s-a reținut că motivele care justifică exercitarea căii de atac a revizuirii sunt expres și limitativ prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1-11 C. proc. civ., sens în care se constată că Curtea de Apel Timișoara a apreciat în mod corect că motivele invocate de revizuientă nu se circumscriu dispozițiilor art. 509 alin. (1) pct. 5 și 8 C. proc. civ., deși această instanță nu era competentă să soluționeze cererea de revizuire întemeiată pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., raportat la dispozițiile art. 513 alin. (6) din același Cod.

În considerarea celor ce preced, Înalta Curte, în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., va respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei civile nr. 718 din 15 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondat recursul declarat de recurenta-revizuentă A. împotriva deciziei civile nr. 718 din 15 iunie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimatul-pârât MUZEUL BANATULUI MONTAN.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 27 ianuarie 2022.