ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2499/2021

Ședința publică din data de 18 noiembrie 2021

Asupra cererii de revizuire de față;

Din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Hotărârea atacată

Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, prin decizia civilă nr. 880 din 8 iulie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2020, a admis apelul declarat de către pârâtul Muzeul Banatului Montan împotriva sentinței civile nr. 304, pronunțată la 5 martie 2021 de către Tribunalul Timiș, în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu reclamanta A., și a schimbat în tot sentința civilă menționată, în sensul că: a respins acțiunea formulată de reclamanta A. împotriva pârâtului Muzeul Banatului Montan.

II. Calea de atac exercitată

Împotriva acestei decizii, a formulat cerere de revizuire, reclamanta A., solicitând, admiterea cererii de revizuire și schimbarea în tot a deciziei civile atacate, în sensul admiterii acțiunii reclamantei, astfel cum a fost formulată.

Întemeindu-și calea de atac pe prevederile art. 509 alin. (1) pct. 5 și pct. 8 C. proc. civ.., revizuenta a relevat, pe scurt, situația în fapt a cauzei și, în ceea ce privește invocarea art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., a arătat că există hotărâri definitive potrivnice date de către instanțe de grad diferit, respectiv, Tribunalul Caraș- Severin și Curtea de Apel Timișoara.

Mai mult, a arătat revizuenta că există o discriminare clară între acordarea sporului anumitor colegi încadrați în familia ocupațională de funcții bugetare "cultură" și reclamantă, discriminare care persistă și în prezent.

Revizuenta a solicitat a se observa faptul că prin ultimele înscrisuri depuse la dosarul cauzei de către pârâtul din acest dosar, s-a încercat inducerea instanței în eroare, prin faptul că, reprezentanții săi, prezintă un fapt nereal, în sensul că în bugetul pe 2019 cheltuieli personal 1.600.000 RON, era prevăzut și acest spor, obiect care vizează în realitate discriminarea salarială.

Pentru anumiți angajați se acordă acest spor, iar pentru alții nu se poate acorda, că nu era prevăzut în bugetul pe anul 2019, așa cum se afirmă în adresa către instanță. Precizează revizuenta că lucrează în aceleași condiții ca și colegii săi, care au primit acest spor pe anul 2018 și 2019, tot în baza unei hotărâri judecătorești pronunțate de Curtea de Apel Timișoara.

De asemenea, revizuenta consideră că apărările intimatului care vizează necuprinderea drepturilor salariate în bugetul de venituri și cheltuieli al instituției, nu îl exonerează de obligația de a plăti retroactiv sporurile pentru condiții de muncă recunoscute salariaților de la momentul emiterii buletinelor de expertizare a condițiilor de muncă, același regim avându-1 și drepturile accesorii care s-au născut ca urmare a neîndeplinirii acestei obligații.

Mai precizează faptul că nu există o practică unitară a Curții de Apel Timișoara, având în vedere faptul că, prin decizia civilă nr. 1184 pronunțată în dosar nr. x/2019 și prin decizia civilă nr. 93/09.02.2021 pronunțată în dosar nr. x/2020 au fost acordate aceste sporuri unor colegi care lucrează în aceleași condiții, motiv pentru care, solicită revizuirea hotărârii date.

În fine, menționează revizuenta că acest spor i se poate acorda retroactiv doar printr-o hotărâre judecătorească, în cazul în care instanța a constatat că a lucrat în condiții periculoase sau vătămătoare de muncă, recursul find înregistrat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, la data de 01.09.2021, sub nr. x/2020.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Curții de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, sub nr. x/2021, care, prin decizia civilă nr. 1156 din 27 septembrie 2021, s-a pronunțat pe cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 5 C. proc. civ.. și a declinat soluționarea cauzei având ca obiect cererea de revizuire întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

III. Considerentele Înaltei Curți de Casație și Justiție

Analizând cererea de revizuire cu care a fost astfel învestită, Înalta Curte urmează a o respinge, având în vedere următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 509 alin. (1) C. proc. civ.., "Revizuirea unei hotărâri pronunțate asupra fondului sau care evocă fondul poate fi cerută dacă: există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri".

În sensul ipotezei reglementate de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.., autoritatea de lucru judecat presupune existența triplei identități: de cauză, de obiect și de părți, așa cum prevăd dispozițiile art. 431 alin. (1) C. proc. civ., conform cărora "Nimeni nu poate fi chemat în judecată de două ori în aceeași calitate, în temeiul aceleiași cauze și pentru același obiect".

Înalta Curte, în ce privește cererea de revizuire de față, analizând condițiile autorității de lucru judecat, reține că, în ceea ce privește hotărârile potențial potrivnice în opinia revizuentei, nu este îndeplinită condiția identității de părți.

Se observă, astfel, faptul că hotărârile potențial potrivnice au fost pronunțate în cauze privind părți diferite, deși cuprind aspecte cu privire la dezlegarea diferită dată problemei de drept vizând acordarea sporurilor salariale în litigiu.

Astfel, Înalta Curte reține, că, în litigiile soluționate prin hotărârile potențial potrivnice în opinia revizuentei, nu este îndeplinită tripla identitate cerută de art. 431 alin. (1) C. proc. civ., practic, revizuenta invocând practica judiciară a instanțelor, pronunțată în alte dosare.

Analiza pe fond a problemei de drept care a primit o dezlegare diferită prin hotărârile menționate de revizuentă excedează cadrul procesual al cererii de revizuire, cale de atac de retractare în cadrul căreia se analizează admisibilitatea cererii și faptele pe care se întemeiază, nefiind permisă o examinare a legalității ori a temeiniciei modului în care instanțele au soluționat o anumită problemă de drept cu scopul de a stabili care este soluția corectă.

Cu alte cuvinte, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., instanța de revizuire nu efectuează o analiză de legalitate și temeinicie a hotărârii atacate, ca un corolar al principiului res judicata, specific hotărârilor judecătorești definitive.

Faptul că, în opinia revizuentei, aceeași problemă de drept a primit o dezlegare diferită în litigii similare, dar nu identice, în care părțile sunt diferite, nu atrage incidența motivului de revizuire prevăzut de art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., ci poate reprezenta eventual o problemă de practică judiciară neunitară, în privința căreia există alte remedii procesuale.

În sensul celor expuse, Înalta Curte are în vedere și jurisprudența Curții Europene a Drepturilor Omului, în care s-a reținut, cu referire la cererea de revizuire, că "în conformitate cu jurisprudența sa constantă, dreptul la un proces echitabil garantat de art. 6

trebuie interpretat în lumina preambulului Convenției, care consacră, printre altele, preeminența dreptului ca parte a moștenirii comune a părților contractante. Unul dintre aspectele fundamentale ale supremației dreptului este principiul securității juridice, care impune, inter alia, ca, atunci când instanțele au pronunțat o soluție definitivă, soluția lor să nu poată fi repusă în discuție (Brumărescu, citată mai sus, § 61). Securitatea juridică implică respectul pentru principiul res judicata, care constituie principiul caracterului definitiv al hotărârilor judecătorești. Acest principiu subliniază că nicio parte nu poate solicita revizuirea unei hotărâri definitive și obligatorii doar pentru a obține o nouă rejudecare a cauzei. Puterea de revizuire a instanțelor superioare ar trebui utilizată pentru a corecta erorile judiciare, și nu pentru a se ajunge la o nouă examinare a cauzei. Revizuirea nu ar trebui tratată ca un apel deghizat (...). O îndepărtare de la acest principiu este justificată doar când devine necesară ca urmare a unor circumstanțe având un caracter substanțial și obligatoriu (Cauza Mitrea împotriva României, Hotărârea din 29 iulie 2008, definitivă la 1 decembrie 2008, §23-24, publicată în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 855/21.12.2010)".

Pentru aceste considerente, Înalta Curte constată că acest motiv de revizuire nu poate fi reținut.

Pentru toate considerentele arătate, în temeiul art. 513 alin. (3) din C. proc. civ., Înalta Curte va respinge cererea de revizuire.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 880 din 8 iulie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2020.

Cu recurs.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 18 noiembrie 2021.