ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1705/2021

Ședința publică din data de 15 septembrie 2021

Asupra cererii de revizuire de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021 pe rolul Curții de Apel Timișoara, revizuenta A. a solicitat schimbarea în tot a deciziei civile nr. 235 din 23 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020 și admiterea acțiunii civile.

În motivarea cererii, A. susține că decizia atacată este contrară deciziei civile nr. 1184 din 27.11.2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2019 și deciziei civile nr. 93 din 09 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2020.

Revizuenta arată că există hotărâri definitive potrivnice date de către instanțe de grad diferit, respectiv Tribunalul Caraș-Severin și Curtea de Apel Timișoara cu privire la acordarea sporului pentru condiții vătămătoare de muncă peroanelor încadrate în familia ocupațională de funcții bugetare "Administrație" plătite din fonduri publice.

Astfel, revizuenta susține că există o discriminare clară privind acordarea acestui spor, în sensul că pentru unii angajați a fost acordat, însă pentru alții, nu.

Cererea de revizuire a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Intimata a formulat întâmpinare prin care a solicitat respingerea cererii de revizuire.

Prin decizia civilă nr. 638 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2021, a fost declinată competența de soluționare a cererii de revizuire în favoarea Înaltei Curți de Casație și Justiție.

Cererea de revizuire a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție la 30.06.2021.

Examinând cererea de revizuire dedusă judecății, prin raportare la dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 și art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție reține următoarele:

Potrivit art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., invocat de revizuentă ca temei al demersului judiciar, revizuirea unei hotărâri poate fi cerută dacă există hotărâri definitive potrivnice, date de instanțe de același grad sau de grade diferite, care încalcă autoritatea de lucru judecat a primei hotărâri.

Prin reglementarea cuprinsă la art. 509 pct. 8 C. proc. civ. s-a urmărit crearea unei căi de rezolvare a situațiilor în care, judecându-se separat două sau mai multe cauze și neobservându-se existența lucrului judecat, s-ar ajunge la hotărâri potrivnice, aceste prevederi reprezentând un remediu procesual pentru situația nesocotirii autorității de lucru judecat a unei hotărâri.

Pentru a se putea invoca acest motiv de revizuire, trebuie îndeplinite cumulativ următoarele condiții, care nu se verifică în cauză: să fie vorba despre hotărâri definitive potrivnice; hotărârile să fie pronunțate în aceeași pricină, deci să fi existat tripla identitate de elemente: părți, obiect, cauză; hotărârile să fie pronunțate în dosare diferite; în al doilea proces să nu se fi invocat excepția autorității de lucru judecat sau, dacă a fost ridicată, să nu se fi discutat excepția; să se ceară anularea celei de a doua hotărâri, care s-a pronunțat cu încălcarea autorității de lucru judecat.

Condițiile anterior menționate trebuie îndeplinite cumulativ, neîndeplinirea unei dintre aceste cerințe conducând la respingerea cererii de revizuire.

Analizând comparativ litigiile, în temeiul art. 513 alin. (3) raportat la art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție constată că nu se verifică tripla identitate de părți, obiect și cauză.

În cauza de față, revizuenta a invocat contrarietatea dintre decizia nr. 235 din 23 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020 și deciziile nr. 1184 din 27.11.2019 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2019 și nr. 93 din 09 martie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2020.

Se observă astfel că prin decizia nr. 1184 din 27.11.2019, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul declarat de B. și C. împotriva sentinței civile nr. 911/2019 a Tribunalului Caraș-Severin, părți care nu figurează în dosarul în care s-a pronunțat decizia ce se cere revizuită.

Totodată, prin decizia nr. 93 din 09 martie 202, Curtea de Apel Timișoara a admis apelul formulat de Muzeul Banatului Montan împotriva sentinței civile nr. 1061/2020 a Tribunalului Caraș-Severin, în contradictoriu cu D., parte care nu figurează de asemenea în dosarul în care s-a pronunțat decizia ce se cere revizuită.

Astfel, contrarietatea susținută de revizuentă constă în maniera diferită de soluționare a unor cereri similare.

Contrar însă acestor susțineri, condiția contrarietății nu este îndeplinită întrucât ea presupune ca soluțiile diferite să fie pronunțate în una și aceeași pricină.

Or, deciziile a căror contrarietate se invocă au fost date în pricini și între părți diferite astfel încât nu se poate reține că a fost încălcată autoritatea de lucru judecat.

Cum judecata în dosarele în care s-au pronunțat hotărârile pretins potrivnice s-a purtat în privința unui drept, e adevărat, similar, dar aparținând unor reclamanți distincți, chiar dacă pârâta în contradictoriu cu care au fost pronunțate hotărârile a fost aceeași, se constată că nu sunt întrunite condițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Împrejurarea că instanța de judecată, în economia specifică, distinctă, a fiecărei cauze cu obiect similar, pronunță soluții diferite, nu reprezintă un caz de contrarietate, ci eventual de jurisprudență neunitară ce nu poate fi însă valorificat prin intermediul revizuirii. Aceasta, întrucât scopul reglementării cazului de revizuire întemeiat pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ. este acela de a înlătura situațiile de încălcare a autorității de lucru judecat, iar nu de a uniformiza practica judiciară într-o anumită materie, pentru care există alte mecanisme judiciare.

Ca atare, în temeiul dispozițiilor art. 513 alin. (3) C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 235 din 23 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge cererea de revizuire formulată de revizuenta A. împotriva deciziei civile nr. 235 din 23 martie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, ca nefondată.

Cu recurs în 30 de zile de la comunicare la Completul de 5 Judecători.

Recursul se va depune la Înalta Curte de Casație și Justiție

Pronunțată în ședință publică astăzi, 15 septembrie 2021.