ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1616/2022

Ședința publică din data de 23 iunie 2022

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Bihor, secția a II-a civilă, la 08.08.2019 și precizată la 19.09.2019 și la 05.03.2020, reclamanții A. și B., în nume propriu și în reprezentarea minorilor C. și D., au solicitat obligarea pârâtei E. S.A. la plata următoarelor sume: 500.000 euro în RON la cursul BNR de la data plății pentru fiecare reclamant, cu titlu de daune morale, 28.923,63 RON și 926,23 RON daune materiale, 5.000 euro daune materiale pentru reclamantă, 20.000 euro despăgubiri provizorii, conform art. 1387 alin. (3) C. civ., cu penalități de întârziere de 0,2%/zi începând cu a 11-a zi de la data rămânerii definitive a hotărârii, și 37.890 RON reprezentând câștigurile din muncă de care au păgubiți reclamanții majori și contravaloarea întreținerii acestora. Cu cheltuieli de judecată.

Prin sentința nr. 31/LP din 25 februarie 2021, pronunțată de Tribunalul Bihor, secția a II-a civilă, s-a admis în parte cererea de chemare în judecată precizată, formulată de reclamanții A. și B., în nume propriu și în reprezentarea minorilor C. și D., în contradictoriu cu pârâta E. S.A..

A fost obligată pârâta să achite următoarele sume ca urmare a accidentului rutier din 09.05.2019: 165.000 RON daune morale pentru reclamantul B.; 195.000 RON daune morale pentru reclamanta A.; 112.000 RON daune morale pentru reclamantul minor C.; 170.000 RON daune morale pentru reclamantul minor D.; 12.366,61 RON daune materiale în solidar pentru reclamanții A. și B..

A fost obligată pârâta să achite reclamanților penalități de întârziere de 0,2%/zi calculate la sumele de mai sus, începând cu a 11-a zi de la comunicarea hotărârii definitive până la data plății efective.

A fost respins restul pretențiilor referitoare la daunele morale și materiale.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel reclamanții B., A. în nume propriu și pentru minorii C. și D..

Împotriva aceleași hotărâri, precum și împotriva încheierii de ședință din data de 31.10.2019, a declarat apel și pârâta S.C. E. S.A.

Prin decizia nr. 406/C/2021-A din 5 noiembrie 2021, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta E. S.A.; a admis apelul declarat de apelanții A. și B., C. și D., în contradictoriu cu intimata E. S.A., împotriva sentinței nr. 31/LP din 25 februarie 2021 pronunțată de Tribunalul Bihor, pe care a schimbat-o în parte, în sensul că a obligat pârâta să achite reclamanților, cu titlu de daune morale, suma de câte 100.000 Euro în favoarea fiecărui reclamant, în echivalent RON la data plății, sens în care a majorat cuantumul daunelor morale acordate de instanța de fond, la această sumă; a menținut celelalte dispoziții ale sentinței; fără cheltuieli de judecată în apel.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs principal pârâta E. S.A., întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., solicitând admiterea căii extraordinare de atac, casarea deciziei recurate și trimiterea cauzei spre rejudecare la curtea de apel.

Referitor la motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurenta-pârâtă a susținut, în esență, lipsa motivării acordării daunelor morale în raport de prevederile art. 22 alin. (6) din Legea nr. 132/2017 respectiv legislația și practica judiciară în domeniu, motivare care nu îndeplinește criteriile obligatorii prevăzute de art. 13 și art. 425 alin. (1) lit. b) din C. proc. civ. și art. 6 CEDO.

Reclamanții C. prin reprezentant legal, B., D. prin reprezentant legal și A. au formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția tardivității recursului principal și recurs incident.

Prin recursul incident, întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ., recurenții-reclamanți au solicitat casarea în parte a hotărârii instanței de apel și trimiterea cauzei spre o nouă judecată, susținând că decizia recurată a fost dată cu încălcarea și aplicarea greșită a dispozițiilor art. 1385 C. civ. care dispun în sensul că prejudiciul se repară integral, cuantumul daunelor morale acordate recurenților-reclamanți nefiind în măsură să le asigure o satisfacție echitabilă pentru suferințele fizice și psihice reținute de instanță.

Prin întâmpinarea depusă de către recurenta-pârâtă E. S.A. la recursul incident s-a invocat excepția nulității și pe fond s-a solicitat respingerea ca nefondat.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 248 C. proc. civ., excepția inadmisibilității recursului principal declarat de recurenta-pârâtă E. S.A., care primează în fața excepțiilor nulității și tardivității, întrucât vizează principiul legalității căilor de atac, Înalta Curte constată că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale care guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, de alte mijloace procedurale în afară de cele prevăzute de lege.

Principiul enunțat este consacrat în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ., adoptat prin Legea nr. 134/2010, în art. 457.

Potrivit art. 457 alin. (1) din C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

În conformitate cu dispozițiile art. 483 alin. (2) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, "Nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a)-j

3

), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului".

Recursul are ca obiect decizia nr. 406/C/2021-A din 5 noiembrie 2021, prin care Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a soluționat, cu caracter definitiv, acțiunea promovată de reclamanții A. și B., în nume propriu și în reprezentarea minorilor C. și D., având ca obiect pretenții izvorâte dintr-un contract de asigurare, fiind astfel dedusă judecății o cerere privitoare la despăgubiri în materie de asigurări.

Așadar, prin Legea nr. 310/2018, care a intrat în vigoare la data de 21 decembrie 2018, anterior înregistrării cererii de chemare în judecată, respectiv 9 august 2019, legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele din materia asigurărilor.

Prin urmare, raportat la dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I din C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Instanța nu are posibilitatea de a considera ca admisibilă orice cale de atac promovată, chiar dacă hotărârea atacată ar fi considerată de părți netemeinică sau nelegală, ci are obligația de a analiza căile de atac în limitele și cu respectarea condițiilor impuse de lege în respectarea principiului preeminenței dreptului, recunoscut în preambulul Convenției pentru Apărarea Drepturilor Omului și a Libertăților Fundamentale și, implicit, a principiului securității raporturilor juridice, conform căruia o hotărâre definitivă nu mai poate forma obiectul controlului de legalitate, în afara căilor extraordinare de atac expres și limitativ stabilite de lege.

În ceea ce privește recursul incident formulat de recurenții-reclamanți C. prin reprezentant legal, B., D. prin reprezentant legal și A. împotriva aceleiași decizii, Înalta Curte urmează să constate că acesta a rămas fără efect pentru considerentele ce vor fi expuse în continuare:

Dispozițiile art. 491 alin. (1) din C. proc. civ. stabilesc că "recursul incident și recursul provocat se pot exercita, în cazurile prevăzute la art. 472 și 473, care se aplică în mod corespunzător. Dispozițiile art. 488 rămân aplicabile", la alin. (2) din același cod stabilindu-se că "prevederile art. 474 se aplică în mod corespunzător".

Totodată, se reține că în conformitate cu prevederile art. 472 alin. (2) C. proc. civ. dacă apelantul principal își retrage apelul sau dacă acesta este respins ca tardiv, ca inadmisibil ori pentru alte motive care nu implică cercetarea fondului, apelul incident prevăzut la alin. (1) rămâne fără efect.

Prin urmare, având în vedere caracterul accesoriu al recursului incident în raport cu recursul principal și faptul că recursului principal promovat de pârâta E. S.A. urmează să i se aplice sancțiunea inadmisibilității, Înalta Curte constată că recursul incident promovat de recurenții-reclamanți C. prin reprezentant legal, B., D. prin reprezentant legal și A. a rămas fără efect.

Față de cele anterior expuse, Înalta Curte, raportat la dispozițiile art. 496 alin. (1) teza a II-a C. proc. civ., urmează să respingă ca inadmisibil recursul principal declarat de recurenta-pârâtă E. S.A. împotriva deciziei nr. 406/C/2021-A din 5 noiembrie 2021, pronunțate de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal și să constate că a rămas fără efect recursul incident formulat de recurenții-reclamanți C. prin reprezentant legal, B., D. prin reprezentant legal și A. împotriva aceleiași decizii, conform art. 472 alin. (2) din același cod.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul principal declarat de recurenta-pârâtă E. S.A. împotriva deciziei nr. 406/C/2021- A din 5 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Constată ca rămas fără efect recursul incident declarat de recurenții-reclamanți C. prin reprezentant legal, B., D. prin reprezentant legal și A. împotriva deciziei nr. 406/C/2021- A din 5 noiembrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 23 iunie 2022.