ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1596/2021

Ședința publică din data de 22 iunie 2021

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Sector 1 București, la 29 octombrie 2018, reclamantul A. a solicitat instanței, în contradictoriu cu pârâta B. S.A.:

- să constate caracterul abuziv al clauzei contractuale prevăzute la art. 8, teza I, din contractul de credit nr. x/05.04.2011, cu privire la comisionul de administrare a creditului de 0,40% lunar, calculat la soldul creditului și să dispună eliminarea acestei clauze abuzive din contract și restituirea sumelor achitate cu acest titlu;

- să constate caracterul abuziv al clauzei contractuale prevăzute de art. 8 teza a III-a din contractul de credit nr. x/05.04.2011, cu privire la dobânda penalizatoare egală cu dobânda curentă+2p.p./zi de întârziere (7% pe an +2p.p./zi de întârziere) și să dispună eliminarea acestei clauze abuzive din contract și restituirea sumelor achitate cu acest titlu;

- să constate caracterul abuziv al clauzei privind cesiunea de creanță și prelucrarea datelor personale;

- să oblige pârâta la plata dobânzii legale aferente sumelor achitate în baza clauzelor abuzive, calculată pentru sumele ce urmează a fi restituite, de la data plății lor și până la data achitării efective a debitului;

- să oblige pârâta la plata cheltuielilor de judecată, în baza art. 453 C. proc. civ.

În drept, acțiunea a fost întemeiată pe art. 1 și 4 din Legea nr. 193/2000, art. 1 lit. a) și b) din Anexa la Legea nr. 193/2000, art. 6 alin. (1) din Legea nr. 363/2007.

Prin sentința civilă nr. 1806/2019 din 3 aprilie 2019, Judecătoria Sector 1 a admis excepția necompetenței materiale a acestei instanțe, invocată din oficiu, și a declinat în favoarea Tribunalului București competența de soluționare a cauzei.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, la 7 mai 2019, sub nr. x/2018.

Prin sentința civilă nr. 2585/2019 din 18 septembrie 2019, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a anulat capătul de cerere având ca obiect constatarea caracterului abuziv al clauzei referitoare la prelucrarea datelor personale și a respins, în rest, acțiunea ca nefondată.

Împotriva acestei sentințe, reclamantul a formulat apel principal, iar pârâta a formulat apel incident, care au fost înregistrate pe rolul Curții de Apel București, secția a V-a civilă.

Prin decizia civilă nr. 665/A din 24 iunie 2020, Curtea de Apel București, secția a V-a civilă a respins, ca nefondat, apelul principal formulat de reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 2585/2019 din 18 septembrie 2019; a admis apelul incident formulat de pârâta B. S.A. împotriva considerentelor sentinței civile nr. 2585/18.09.2019, pronunțată de Tribunalul București, secția a VI-a civilă, a înlăturat considerentele cuprinse în paragrafele 2 și 5 din pagina 14 a sentinței și le-a înlocuit cu propriile considerente, cu menținerea soluției cuprinse în dispozitivul sentinței apelate.

Împotriva deciziei civile nr. 665/A din 24 iunie 2020, a declarat recurs reclamantul A., solicitând admiterea recursului, casarea deciziei atacate și, pe fondul cauzei, admiterea cererii de chemare în judecată, așa cum a fost formulată.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., decizia nr. 369/2017 a Curții Constituționale, coroborată cu decizia nr. 874/2018 a Curții Constituționale.

În dezvoltarea motivelor de recurs, subsumat cazului de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 6 C. proc. civ., recurentul-reclamant a susținut că decizia atacată este nemotivată cu privire la comisionul de administrare și dobânda penalizatoare, întrucât, instanța, menținând soluția din primă instanță, a înlocuit doar unele considerente, fără a motiva prin propria optică juridică soluția, bazându-se pe motivarea instanței inferioare în grad, și fără a răspunde aspectelor invocate, referitoare la comisionul de administrare și dobânda penalizatoare.

Se solicită, astfel, instanței de recurs, să observe că soluția instanței de fond este nelegală și netemeinică în ceea ce privește soluția cu privire la clauzele referitoare la comisionul de administrare lunară și dobânda penalizatoare, dată cu încălcarea legii, față de faptul că aceste clauze defăimate sunt abuzive în raport de dispozițiile art. 4 din Legea nr. 193/2000, fiind îndeplinite cumulativ condițiile prevăzute, respectiv, în speță, este vorba despre un contract de adeziune ale cărui clauze nu au fost negociate, fiind astfel creat un dezechilibru semnificativ între drepturile și obligațiile părților.

Totodată, apreciază recurentul că se impune ca instanța de recurs să observe că instanța de apel a eludat dispozițiile legale prevăzute de Legea nr. 193/2000, reținând aspecte vădit contradictorii cu legea privind protecția consumatorului, întrucât motivarea hotărârii judecătorești expusă de către instanța de judecată este total eronată și nelegală. Arată că instanța a reținut că, în speță, este îndeplinită condiția nenegocierii contractului de credit, întrucât semnarea acestuia nu echivalează cu negocierea, aceasta presupunând posibilitatea reală, efectivă a recurentului de a influența cuprinsul și conținutul clauzelor, însă ulterior, analizând clauzele defăimate, a constatat în mod eronat aceste clauze ca fiind legale.

Mai departe, recurentul reia integral motivele de apel cu privire la nelegalitatea sentinței pronunțate în primă instanță asupra comisionului de administrare și dobânzii penalizatoare.

Prin adresa din 12.10.2020, recurentul a menționat că este de acord ca recursul să fie soluționat în completul de filtru prevăzut de art. 493 alin. (6) C. proc. civ., în situația în care se va constata că este admisibil.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte B. S.A. la 5 octombrie 2020 .

Intimata-pârâtă a depus întâmpinare la 4 noiembrie 2020, cu respectarea termenului legal, prin care a invocat excepția nulității recursului pentru neîncadrarea în cazurile de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ., precum și pentru neindicarea hotărârii atacate cu recurs, iar, în subsidiar respingerea recursului ca nefondat.

Intimata-pârâtă a menționat în cuprinsul întâmpinării că este de acord ca recursul să fie soluționat în completul de filtru prevăzut de art. 493 alin. (6) C. proc. civ., în situația în care se va constata că este admisibil.

Întâmpinarea a fost comunicată recurentului la 13 noiembrie 2020, care nu a depus răspuns la întâmpinare.

În temeiul art. 493 C. proc. civ., a fost întocmit raportul asupra admisibilității în principiu a recursului, iar, prin încheierea din 9 martie 2021, Înalta Curte a dispus comunicarea raportului către părți.

Intimata-pârâtă B. S.A. a formulat punct de vedere, în scris, la raport, prin care a arătat că își însușește concluziile raportului, în sensul că recursul declarat în cauză este nul.

Înalta Curte, constituită în complet de filtru, luând în analiză cu prioritate, în temeiul art. 248 alin. (1) din C. proc. civ., excepția nulității recursului, constată următoarele:

Potrivit art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., "cererea de recurs va cuprinde următoarele mențiuni: motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat", iar potrivit art. 486 alin. (3) teza I din același act normativ, "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c)-e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității".

Totodată, potrivit art. 489 alin. (2) C. proc. civ., "aceeași sancțiune intervine în cazul în care motivele invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488".

Din analiza coroborată a dispozițiilor legale anterior evocate rezultă că, cererea de recurs trebuie să cuprindă motivele de nelegalitate pe care se întemeiază și dezvoltarea acestora, astfel încât să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Așadar, neîncadrarea criticilor în motivele de casare prevăzute limitativ de legea procesual civilă, precum și formularea acestora cu depășirea termenului legal sunt sancționate cu anularea recursului.

Soluția la care s-a oprit legiuitorul se explică prin aceea că recursul este o cale extraordinară de atac, de reformare, în care se examinează numai conformitatea hotărârii atacate cu normele de drept aplicabile, astfel cum rezultă din art. 483 alin. (3) C. proc. civ.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că, prin cererea de recurs de față, nu au fost dezvoltate critici de nelegalitate care să poată fi încadrate în motivele de casare prevăzute limitativ de art. 488 alin. (1) C. proc. civ.

Astfel, instanța supremă constată că, într-adevăr, recurentul a indicat ca temei de drept al cererii dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ., însă, în expunerea motivelor de recurs, a reluat, integral, criticile exprimate în cererea de apel, fără să dezvolte motive de nelegalitate ce privesc hotărârea atacată.

Susținerile recurentului prezentate de acesta drept motive de recurs nu conțin critici, în sens propriu, împotriva deciziei recurate, din moment ce nu sunt altceva decât afirmațiile aceleiași părți făcute în fața instanței de apel, dar care și-au primit deja o rezolvare prin hotărârea atacată.

Or, motivarea recursului presupune expunerea tuturor motivelor pentru care, din punctul de vedere al părții, instanța a pronunțat o hotărâre nelegală, motive structurate juridic, astfel încât să poată fi încadrate în cazurile limitativ prevăzute de art. 488 alin. (1) din C. proc. civ.

Prezentarea, din nou, a argumentelor expuse în cererea de apel nu răspunde exigențelor cerute de art. 486 alin. (1) lit. d) C. proc. civ., care impun invocarea unor critici susceptibile de a fi încadrate în motivele de nelegalitate prevăzute de art. 488 C. proc. civ., iar modul de redactare a cererii de recurs nu îngăduie determinarea limitelor sesizării Înaltei Curți, învestite cu verificarea legalității hotărârii instanței de apel.

Totodată, instanța supremă reține că, prin reluarea criticilor deja cenzurate de instanța de apel, recurentul tinde să obțină o nouă verificare a susținerilor lui, cu toate că legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, iar nu și al treilea grad devolutiv.

De aceea, chiar dacă prin decizia de apel se menține hotărârea primei instanțe, al cărei raționament este astfel confirmat, motivele de recurs trebuie să vizeze exclusiv obiectul căii de atac, care este constituit de decizia instanței de prim control judiciar.

Astfel, nu se poate considera că afirmațiile recurentului-reclamant din cuprinsul cererii de recurs reprezintă o motivare a căii de atac exercitate, în sensul exigențelor prevăzute de art. 486 alin. (1) C. proc. civ., care impun formularea unei argumentații juridice a nelegalității invocate, prin indicarea dispozițiilor legale pretins încălcate ori greșit aplicate de instanță și prin precizarea eventualelor greșeli săvârșite de instanță în legătură cu dispozițiile legale menționate, instanța de recurs neputându-se substitui părții, în sensul de a completa deductiv argumentația căii de atac.

Față de considerentele expuse, întrucât accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea căii de atac, dând eficiență prevederilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3), coroborate cu art. 489 alin. (2) C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (5) din același cod, va admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare, și va anula recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 665/A din 24 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția nulității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Anulează recursul declarat de recurentul-reclamant A. împotriva deciziei civile nr. 665/A din 24 iunie 2020, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a V-a civilă.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 22 iunie 2021.