ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1437/2022

Ședința publică din data de 9 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Judecătoriei Râmnicu Vâlcea la 9 septembrie 2021 sub dosar nr. x/2021 reclamanta A. S.R.L., în contradictoriu cu pârâta B. S.R.L. a formulat cerere de pretenții cu valoare redusă solicitând instanței pronunțarea unei hotărâri prin care să dispună obligarea pârâtei la plata sumei de 4.689,27 RON reprezentând contravaloarea serviciilor de transport prestate, precum și la plata dobânzii legale aferentă calculată de la scadența facturii și până la achitarea integrală a debitului, cu cheltuieli de judecată.

În drept, reclamanta a invocat dispozițiile art. 1350, art. 1535 C. civ., art. 1026 și urm. C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 5673 din 13 decembrie 2021, Judecătoria Râmnicu Vâlcea, secția Civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a instanței,invocată din oficiu și a declinat competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Sectorului 1-București.

Pentru a hotărî astfel, instanța a reținut din modalitatea de formulare a clauzei atributive de competență, opțiunea părților de soluționare a cauzei de către instanța de la sediul societății pârâte, acesta fiind singura instanță competentă să soluționeze pricina, doar că la momentul formulării prezentei cereri societatea pârâtă era radiată, ca urmare a schimbării sediului în alt județ, fiind înscrisă în evidențele ONRC cu sediul în municipiul București, context în care s-a apreciat că Judecătoriei Sectorului 1-București îi aparține competența de soluționare a cauzei.

Pe rolul Judecătoriei Sectorului 1-București, cauza a fost înregistrată la data de 2 februarie 2022, sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 1592/2022 din 18 februarie 2022, Judecătoria Sectorului 1-București, secția a II-a civilă a admis excepția de necompetență teritorială a instanței, declinându-se în consecință competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea, reținându-se incidența dispozițiilor art. 130 alin. (3) C. proc. civ., ce vizează necompetența de ordine privată în cauză.

Constatându-se intervenit conflictul negativ de competență între Judecătoria Sectorului 1-București și Judecătoria Râmnicu Vâlcea s-a înaintat dosarul Înaltei Curți de Casație și Justiție, la data de 17 mai 2022, pentru soluționarea conflictului de competență.

Înalta Curte, constatând că în cauză există un conflict negativ de competență în sensul art. 133 pct. 2 C. proc. civ. ivit între instanțele care s-au declarat deopotrivă necompetente să judece pricina, va pronunța regulatorul de competență, stabilind competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Delimitarea atribuțiilor instanțelor se realizează în cadrul celor două forme ale competenței, materială și teritorială.

Din perspectiva conflictului de competență ivit în soluționarea cererii formulate de reclamantă, Înalta Curte constată că în prezenta cauză instanța a fost învestită cu soluționarea unui litigiu având ca obiect pretenții civile pe calea procedurii privind cererile de valoare redusă.

Potrivit regulilor de drept comun, prevăzute la art. 129 alin. (2) și alin. (3) C. proc. civ., necompetența este de ordine publică în cazul încălcării competenței generale, când procesul nu este de competența instanțelor judecătorești, în cazul încălcării competenței materiale, când procesul este de competența unei instanțe de alt grad și în cazul încălcării competenței teritoriale exclusive, când procesul este de competența unei alte instanțe de același grad și părțile nu o pot înlătura, în toate celelalte cazuri, necompetența fiind de ordine privată.

În conformitate cu art. 130 alin. (3) C. proc. civ., necompetența de ordine privată poate fi invocată doar de către pârât prin întâmpinare sau, dacă întâmpinarea nu este obligatorie, cel mai târziu la primul termen de judecată la care părțile sunt legal citate în fața primei instanțe.

În prezenta cauză, necompetența este ordine privată, având în vedere că cererea are ca obiect pretenții civile pe calea procedurii privind cererile de valoare redusă.

Se reține totodată, că o clauză atributivă de competență este obligatorie pentru părțile contractante, dar nu are valoarea unei competențe teritoriale absolute în accepțiunea conferită de legiuitor în art. 129 alin. (2) pct. 3 C. proc. civ.. Textul legal are în vedere doar acea competență teritorială stabilită în mod imperativ de legiuitor și pe care părțile nu o pot înlătura.

Prin clauza atributivă de competență părțile unui contract stabilesc care anume dintre instanțele deopotrivă competente teritorial va fi învestită cu soluționarea unor eventuale litigii. În consecință, prin acest tip de clauză părțile determină anticipat o anume instanță, făcând o alegere obligatorie doar pentru acestea.

Prin urmare, fiind un caz de competență teritorială relativă, de ordine privată, excepția necompetenței teritoriale putea fi invocată doar de pârâtă prin întâmpinare sau formularul de răspuns completat depus în termenul legal, însă această excepție nu a fost însă invocată de pârâtă, ci de Judecătoria Râmnicu Vâlcea din oficiu.

În acest context, se reține că dispozițiile art. 131 din C. proc. civ. trebuie interpretate în sensul că, dacă pârâta nu a invocat excepția necompetenței teritoriale, Judecătoria Râmnicu Vâlcea trebuia să constate că este competentă tocmai pentru acest motiv, întrucât prin lege s-a urmărit ca excepția necompetenței teritoriale relative să fie lăsată doar la îndemâna pârâtului, nu și la aprecierea instanței, soluție ce a fost stabilită și în jurisprudența Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 2224 din 12 iunie 2014.

Având în vedere că pârâta nu a invocat prin întâmpinare, în termenul legal, excepția necompetenței teritoriale, se constată că instanța sesizată inițial cu prezenta acțiune în pretenții pe calea procedurii privind cererile de valoare redusă a rămas competentă din punct de vedere teritorial să soluționeze cauza, după împlinirea termenului de decădere, prevăzut de art. 208 alin. (2) din C. proc. civ. nemaiputând fi invocată nici de către părți excepția necompetenței teritoriale de ordine privată.

Așa fiind, în raport cu dispozițiile art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei, în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Stabilește competența de soluționare a cauzei în favoarea Judecătoriei Râmnicu Vâlcea.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2022.