ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1428/2022

Ședința publică din data de 9 iunie 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, secția I civilă la 26 august 2020, reclamantul A. a solicitat anularea hotărârii nr. 34453/03.08.2020 emisă de Comisia de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice și obligarea acesteia la emiterea unei noi hotărâri prin care să valorifice orele de gardă.

Prin sentința civilă nr. 369 din 4 martie 2021 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția I civilă în dosarul nr. x/2020 a respins acțiunea formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații.

Împotriva acestei sentințe a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 1367 din 14 octombrie 2021 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2020 a fost admisă excepția autorității de lucru judecat, invocată din oficiu de instanță, fiind respins apelul declarat de către reclamantul A. împotriva sentinței civile nr. 369 din 4 martie 2021 pronunțată de Tribunalul Timiș în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu pârâta Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații.

Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a formulat cerere de revizuire, întemeiată pe dispozițiile art. 509 alin. (1) pct. 1 C. proc. civ., susținând că instanța de apel nu s-a pronunțat asupra unui lucru cerut.

Prin decizia civilă nr. 6 din 11 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a fost admisă excepția nulității și în consecință anulează pentru lipsa motivării revizuirea formulată de către revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 1367/14.10.2021, pronunțată de către Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2020, în contradictoriu cu intimata Casa Națională de Pensii Publice - Comisia Centrală de Contestații, reținându-se neîndeplinirea dispozițiilor art. 511 alin. (4) C. proc. civ.

Împotriva acestei decizii, revizuentul A. a formulat recurs, susținând că decizia atacată este nelegală și temeinică, context în care solicită admiterea recursului, anularea deciziei nr. 34453/03.08.2020 emisă de Comisia de Contestații din cadrul Casei Naționale de Pensii Publice și emiterea unei noi decizii care să conțină punctajul corect calculat, întrucât nu s-au avut în vedere probele administrate de acesta.

În cauză nu s-a formulat întâmpinare de intimata Casa Județeană de Pensii Timiș.

La termenul din 9 iunie 2022, în Completul de filtru, în temeiul dispozițiilor art. 248 alin. (1) C. proc. civ., potrivit cărora, instanța se va pronunța cu prioritate asupra excepțiilor de fond sau de procedură, care fac de prisos în tot sau în parte cercetarea fondului pricinii, Înalta Curte a luat în examinare excepția inadmisibilității recursului și, analizând actele dosarului din perspectiva normelor legale incidente, urmează să anuleze calea extraordinară de atac, în considerarea următoarelor:

Recursul are ca obiect decizia civilă nr. 6 din 11 ianuarie 2022, prin care Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a anulat pentru lipsa motivării, revizuirea formulată de revizuentul A. împotriva deciziei civile nr. 6 din 11 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara în dosarul nr. x/2020.

Decizia ce formează obiectul prezentului recurs nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, hotărârea atacată neînscriindu-se în ipoteza legală reglementată de art. 483 alin. (2) C. proc. civ.

In cauză, hotărârea atacată cu recurs are caracter definitiv, fiind dată în soluționarea unui litigiu privind asigurări sociale, având în vedere că prin cererea de chemare în judecată reclamantul A. a solicitat obligarea pârâtei Casa Județeană de Pensii Timiș la calcularea corectă a punctajului anual aferent anului 2010.

Față de natura pretenției deduse judecății, respectiv litigiu de asigurări sociale, se reține incidența în speță a dispozițiilor art. 483 alin. (2) C. proc. civ., potrivit cărora, nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile privitoare la conflictele de muncă și de asigurări sociale.

Referitor la aceste litigii, nu sunt supuse recursului deciziile pronunțate de instanțele de apel, acestea fiind hotărâri definitive, așa cum prevăd dispozițiile art. 274 Codul muncii.

Coroborând dispozițiile art. 634 alin. (1) pct. 4 C. proc. civ., care stipulează că sunt hotărâri definitive cele date în apel, fără drept de recurs, precum și cele ale art. 483 alin. (2) C. proc. civ., conform cărora nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile având ca obiect conflictele de muncă și asigurări sociale, rezultă că decizia nr. 6 din 11 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara este definitivă, nefiind supusă căii de atac a recursului.

Totodată, se constată că obiectul cererii de recurs îl constituie decizia Curții de Apel Timișoara prin care a fost anulată cererea de revizuire formulată de revizuent, în temeiul art. 509 alin. (1) pct. (1) C. proc. civ., reținând că aceste dispoziții au fost invocate în mod formal, întrucât nemulțumirile revizuentului nu constituie veritabile critici în legătură cu dezlegarea fondului raportului juridic litigios, astfel cum sunt prevăzute de art. 509 alin. (1) pct. 1-11 C. proc. civ.

În acest context, se reține că sunt incidente dispozițiile art. 513 alin. (5) din același Cod, potrivit cărora, "hotărârea dată asupra revizuirii este suspusă căilor de atac prevăzute de lege pentru hotărârea revizuită".

Conform art. 457 alin. (1) C. proc. civ. "Hotărârea judecătorească este supusă numai căilor de atac prevăzute de lege, în condițiile și termenele stabilite de aceasta, indiferent de mențiunile din dispozitivul ei".

Legalitatea căilor de atac presupune faptul că o hotărâre judecătorească nu poate fi supusă decât căilor de atac prevăzute de lege. Prin urmare, în afară de căile de atac prevăzute de lege nu se pot folosi alte mijloace procedurale în scopul de a se obține reformarea sau retractarea unei hotărâri judecătorești.

Această regulă are valoare de principiu constituțional, dispozițiile art. 129 din Constituție arătând că mijloacele procesuale prin care a fost atacată o hotărâre judecătorească sunt cele prevăzute de lege, dar și că exercitarea acestora trebuie făcută în condițiile legii.

Dreptul de a exercita o cale de atac este unic și se epuizează prin chiar exercițiul lui. Partea interesată nu poate folosi de mai multe ori o cale de atac împotriva aceleiași hotărâri, deci nu se poate judeca de mai multe ori în aceeași cale de atac.

Așadar, decizia ce formează obiectul prezentului recurs are caracter definitiv de la pronunțarea sa, astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs, în speță fiind operant principiul legalității căii de atac consacrat de art. 457 C. proc. civ.

Așa fiind, Înalta Curte constată că cererea de recurs formulată de recurentul A. nu poate fi primită și nici supusă vreunei analize, având în vedere caracterul inadmisibil al căii de atac cu care este învestită și ca urmare se va respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 6 din 11 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca inadmisibil recursul declarat de recurentul A. împotriva deciziei civile nr. 6 din 11 ianuarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în contradictoriu cu intimata CASA NAȚIONALĂ DE PENSII PUBLICE - COMISIA CENTRALĂ DE CONTESTAȚII.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 9 iunie 2022.