ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1409/2022

HOTĂRÂRE

08.06.2022

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2022
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1409/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)

Ședința publică din data de 8 iunie 2022

Asupra conflictului negativ de competență de față;

Prin cererea înregistrată sub nr. x/2021, dosar format în urma disjungerii, reclamanții A., B. și C. au chemat în judecată pârâții Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, precum și Consiliul Național pentru Combaterea Discriminării, solicitând stabilirea în alți parametrii a drepturilor salariale ale acestora.

Prin sentința civilă nr. 2910 din 23 noiembrie 2021, Tribunalul Prahova, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Prahova, invocată din oficiu de instanță și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.

În motivare, s-a reținut că funcțiilor deținute de reclamanții în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați - specialiști IT - nu li se aplică dispozițiile legale cu caracter de excepție statuate la art. 127 din C. proc. civ., ci prevederile de drept comun, respectiv art. 269 Codul Muncii.

Ca urmare a declinării, cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Galați, secția I civilă, sub același număr de dosar.

Prin sentința civilă nr. 491/2022 din 23 martie 2022, Tribunalul Galați, secția I civilă a admis excepția necompetenței teritoriale a Tribunalului Galați, secția I civilă, invocată de către instanță din oficiu, a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, a constatat existența unui conflict negativ de competență teritorială între Tribunalul Galați, secția I civilă și Tribunalul Prahova, secția I civilă și a dispus înaintarea dosarului la Înalta Curte de Casație și Justiție pentru soluționarea conflictului de competență.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție sub același număr de dosar.

Analizând actele dosarului în vederea emiterii regulatorului de competență, Înalta Curte reține următoarele:

Potrivit art. 133 pct. 2 teza I din C. proc. civ., există conflict negativ de competență când două sau mai multe instanțe și-au declinat reciproc competența de a judeca același proces.

Verificând dacă sunt întrunite cerințele acestui text de lege, Înalta Curte constată că cele două instanțe - Tribunalul Galați și Tribunalul Prahova - s-au declarat deopotrivă necompetente să judece aceeași cauză, declinările de competență între instanțele sesizate sunt reciproce și cel puțin una dintre ele este competentă să soluționeze cauza.

Fiind îndeplinite condițiile anterior evocate, Înalta Curte va proceda la emiterea regulatorului de competență.

Se constată că litigiul vizează un conflict de muncă declanșat de către reclamanți ce au calitatea de specialiști IT.

Potrivit art. 127 alin. (1) din C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018:

"dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea", iar conform alin. (2), "în cazul în care cererea se introduce împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care își acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii."

Totodată, potrivit art. 127 alin. (3) din C. proc. civ., dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

Norma legală este de strictă interpretare, astfel că nu poate fi extinsă, prin analogie în raport cu raza de desfășurare a activității, la alte categorii de salariați, nevizate în mod expres prin lege.

Reclamanții din prezenta cauză nu intră în sfera de aplicare a art. 127 din C. proc. civ., întrucât, pentru a fi incident alin. (3) raportat la alin. (1) al articolului, este necesar ca judecătorul/procurorul/grefierul (nu și specialiștii IT), care are calitatea de reclamant, să funcționeze în cadrul instanței (unității de parchet corespunzătoare) care este competentă să soluționeze cauza sau în cadrul instanței (unității de parchet corespunzătoare) superioare celei competente.

În cauză, nu pot fi reținute nici prevederile art. 127 alin. (2) și alin. (2)

din C. proc. civ., întrucât acestea se referă la cereri introduse împotriva unei instanțe de judecată, iar nu împotriva unei unități de parchet de pe lângă o instanță.

Astfel, competența revine în primă instanță tribunalului, în temeiul art. 266 și art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, precum și al art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social.

Potrivit art. 266 din Codul muncii:

"Jurisdicția muncii are ca obiect soluționarea conflictelor de muncă cu privire la încheierea, executarea, modificarea, suspendarea și încetarea contractelor individuale sau, după caz, colective de muncă prevăzute de prezentul cod, precum și a cererilor privind raporturile juridice dintre partenerii sociali, stabilite potrivit prezentului cod", iar conform art. 269 din Codul muncii:

"Judecarea conflictelor de muncă este de competența instanțelor judecătorești, stabilite potrivit legii. (2) Cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința ori, după caz, sediul".

Conform prevederilor art. 210 din Legea nr. 62/2011 a dialogului social, care completează art. 269 alin. (2) Codul muncii, cererile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul.

Așadar, la determinarea instanței competente este necesar a se avea în vedere domiciliul reclamanților sau locul de muncă al acestora.

În speță, așa cum rezultă din înscrisurile dosarului, locul de muncă al reclamanților se află în municipiul Galați .

Față de aceste considerente, în aplicarea art. 135 alin. (1) și (4) din C. proc. civ., Înalta Curte va stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Galați.