ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2032/2021

HOTĂRÂRE

06.10.2021

CAMERĂ

civil_2

RĂSFOIEȘTE: Înalta Curte de Casație și Justiție · 2021
DESCARCĂ: PDF · DOCX 🔒 Pro

Citează această cauză

ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2032/2021 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2021)

Ședința publică din data de 6 octombrie 2021

Deliberând asupra conflictului negativ de competență, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin cererea de chemare în judecată înregistrată la 20 octombrie 2020 pe rolul Tribunalului Prahova, secția I civilă, sub număr de dosar x/2020, reclamanții Hem Ionica, A., B., C., D., E., F., G., H., I., J., K., L., M., N., O., P., în contradictoriu cu pârâtele Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, au solicitat obligarea acestora la recunoașterea stării de discriminare în care se află reclamanții din punct de vedere salarial în raport cu alți angajați din cadrul Ministerului Justiției și repararea prejudiciului creat prin neaplicarea dispozițiilor legale reprezentat de diferența salarială rezultată dintre noua indemnizație de încadrare și indemnizația actuală de încadrare începând cu 10.01.2017 până la zi, și în continuare.

La termenul de judecată din 25 ianuarie 2021, Tribunalul Prahova a invocat din oficiu excepția necompetenței sale teritoriale, iar, prin sentința civilă nr. 131 din 25 ianuarie 2021, a admis această excepție, declinând cauza spre competentă soluționare Tribunalului Galați.

Pentru a pronunța această hotărâre, Tribunalul Prahova a reținut, în esență, că reclamanții au domiciliul în Galați, iar potrivit art. 269 alin. (2) din Codul Muncii, cererile referitoare la cauzele prevăzute la alin. (1) (conflictele de muncă) se adresează instanței competente în a cărei circumscripție reclamantul își are domiciliul sau reședința.

Art. 210 din Legea dialogului social prevede că acțiunile referitoare la soluționarea conflictelor individuale de muncă se adresează tribunalului în a cărui circumscripție își are domiciliul sau locul de muncă reclamantul, însă din interpretarea gramaticală a textului rezultă că reclamantul trebuie să aibă și la momentul sesizării instanței locul de muncă în raza tribunalului Prahova.

În privința caracterului de ordine publică al competenței teritoriale în cadrul litigiilor de muncă, acesta nu poate fi contestat, din ansamblul reglementărilor amintite rezultând că normele care reglementează competența teritorială în materia jurisdicției muncii sunt norme de ordine publică, aspect derivat din formularea imperativă a legii.

Or, prin acțiune deși se susține, că, în cauză, ar fi incidente dispozițiile art. 127, alin. (1) și (2) C. proc. civ., reclamanții nu au făcut nicio dovadă în acest sens.

Mai mult decât atât, pe cale de întâmpinare se susține că parte din reclamanți ar fi personal conex, aceștia neintrând sub incidența dispoziției legale mai sus amintite.

Dosarul a fost înregistrat pe rolul Tribunalului Galați, iar la termenul de judecată din 10 mai 2021, s-a invocat din oficiu excepția necompetenței teritoriale în ceea ce privește cererea formulată de reclamanții grefieri.

La termenul de judecată din 10 iunie 2021, s-a dispus disjungerea cererii de chemare în judecată formulate de reclamanții Hem Ionica, A., B., C., Nițoi Cecilia, E., F., G., H., I., care au funcția de grefier, conform adeverinței nr. x/2020 din 17.05.2021, cu consecința formării prezentului dosar, nr. x/2021, instanța urmând a se pronunța asupra excepției necompetenței teritoriale.

Tribunalul Galați a reținut că, potrivit dispozițiilor art. 127 alin. (1) C. proc. civ., dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea.(3) Dispozițiile alin. (1) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor.

S-a arătat că prevederile art. 127 C. proc. civ. se referă la o categorie specială de cereri, respectiv cele în care un judecător, procuror, asistent judiciar sau grefier care are calitatea de reclamant într-o cerere de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, cum este și situația din speță, rațiunea normei fiind aceea de a înlătura orice suspiciune de soluționare părtinitoare a cauzei din pricina calității părții.

Textul de lege se aplică întocmai și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor și vizează două situații, respectiv, când una dintre aceste persoane are legitimare procesuală activă (este reclamant) - cazul în speță - și când are legitimare procesuală pasivă (este pârât).

În aceste condiții, Tribunalul Galați a apreciat că nu este competent teritorial să soluționeze cererea dedusă judecății de către reclamanții grefieri, motiv pentru care, prin sentința civilă nr. 1154/2021 din 2 iulie 2021 a admis excepția necompetenței sale teritoriale, invocată din oficiu, și a declinat competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova.

Constatându-se ivit conflictul negativ de competență, dosarul a fost înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție pentru pronunțarea regulatorului de competență.

Înalta Curte, constatând existența unui conflict negativ de competență între cele două instanțe, care se declară deopotrivă necompetente de a judeca aceeași pricină, în temeiul dispozițiilor art. 135 alin. (1) C. proc. civ., va pronunța regulatorul de competență, stabilind în favoarea Tribunalului Prahova competența teritorială de soluționare a cauzei, pentru următoarele considerente:

Cu titlu prealabil, instanța supremă reține că în prezenta cauză este aplicabil C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, întrucât acțiunea a fost promovată ulterior intrării în vigoare a acestei legi.

În cauza dedusă judecății, instanța a fost învestită să se pronunțe asupra cererii reclamanților privind unele drepturi de natură salarială.

Potrivit art. 127 C. proc. civ., astfel cum a fost modificat prin Legea nr. 310/2018, publicată în Monitorul Oficial, Partea I nr. 1074 din 18.12.2018, aplicabil litigiului având în vedere data începerii procesului (20 octombrie 2020):

"(1) Dacă un judecător are calitatea de reclamant într-o cauză de competența instanței la care își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, va sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța la care își desfășoară activitatea. (2) În cazul cererii introduse împotriva unui judecător care ar fi de competența instanței la care acesta își desfășoară activitatea sau a unei instanțe inferioare acesteia, reclamantul poate sesiza una dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu curtea de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi fost competentă, potrivit legii.

) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau de pârât, după caz.

(3) Dispozițiile alin. (1) și (2) se aplică în mod corespunzător și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor."

Pornind de la aceste texte legale, Înalta Curte de Casație și Justiție reține că reclamanții au calitatea de grefieri în cadrul Parchetului pe de lângă Tribunalul Galați, iar pârâții chemați în judecată sunt Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casație și Justiție, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Gați, Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați.

În aplicarea prevederilor art. 127 C. proc. civ. se reține că interesul ocrotit prin această normă legală este unul general, anume apărarea prestigiului și imparțialității justiției, garanție instituțională a dreptului la un proces echitabil, prin care sunt oferite pârghiile necesare pentru înlăturarea oricăror suspiciuni care ar plana asupra imparțialității instanței la care își desfășoară activitatea judecătorul, procurorul, asistentul judiciar sau grefierul.

Având în vedere că dispozițiile art. 127 alin. (1) și (2) C. proc. civ. sunt aplicabile atât în ipoteza în care o instanță de judecată are calitatea de reclamant sau pârât, cât și în cazul procurorilor, asistenților judiciari și grefierilor, rezultă că atunci când parchetul de pe lângă instanța competentă, potrivit legii, are calitatea de parte în proces devine incident unul dintre cazurile de competență teritorială facultativă.

Trebuie amintit și că, prin decizia nr. 7/2016 pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție în recurs în interesul legii, s-a stabilit că art. 127 alin. (1) și (3) trebuie interpretat, sub aspectul noțiunii de "grefier", în sensul că este aplicabil și în cazul reclamanților care fac parte din personalul auxiliar de specialitate la parchetele de pe lângă instanțele judecătorești.

Reclamanții își desfășoară efectiv activitatea în cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Galați, creându-se astfel premisele unor suspiciuni de soluționare cu părtinire a cauzei, din pricina calității părților.

Or, așa cum a reținut și instanța de contencios constituțional prin decizia nr. 290/26.04.2018, rațiunea reglementării cuprinse în art. 127 C. proc. civ. constă tocmai în evitarea nașterii unor astfel de suspiciuni.

În aceste condiții, competența revine uneia dintre instanțele judecătorești de același grad aflate în circumscripția oricăreia dintre curțile de apel învecinate cu respectiva curte de apel în a cărei circumscripție se află instanța care ar fi competentă, potrivit legii.

Curtea de Apel Ploiești, în circumscripția căreia se află Tribunalul Prahova, este una dintre curțile de apel aflate în vecinătatea Curții de Apel Galați, în circumscripția căreia se află atât Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Galați, cât și Parchetul de pe lângă Tribunalul Galați, pârâți în prezenta cauză.

Pentru aceste motive, în aplicarea dispozițiilor art. 127 alin. (2), (2)

și 3 raportat la art. 135 alin. (4) C. proc. civ., Înalta Curte urmează a stabili competența de soluționare a cauzei în favoarea Tribunalului Prahova, secția I civilă.