ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1340/2022

Ședința publică din data de 7 iunie 2022

Asupra recursului de față, din examinarea lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată pe rolul Tribunalului Ilfov, secția Civilă la data de 3 mai 2019, sub nr. x/2019, reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A., a solicitat obligarea pârâtei la plata sumei de 600.000 euro cu titlu de daune morale; obligarea pârâtei la plata sumei de 15.000 lire sterline, echivalent în RON la data plății, cu titlu de daune materiale reprezentând cheltuieli medicale pentru ameliorarea sănătății; obligarea pârâtei la plata sumei de 1200 lire sterline, echivalent în RON la data plății, reprezentând prestație periodică lunară (venit nerealizat) începând cu data de 01.09.2018 și până la încetarea stării de nevoie, precum și obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

În drept, au fost invocate dispozițiile art. 194 C. proc. civ., Norma C.S.A. nr. 20/2017, art. 1357 și următoarele din C. civ.

Prin întâmpinare, pârâta B. S.A. a solicitat admiterea în parte a acțiunii, diminuarea pretențiilor pretinse de reclamantă, respectiv a daunelor materiale în limita cuantumului dovedit prin documentele justificative depuse și a daunelor morale potrivit practicii, jurisprudenței și echității în România, a dispozițiilor Ghidului pentru soluționarea daunelor morale, elaborat de Fondul de Protecție a Victimelor Străzii, diminuarea cuantumului cheltuielilor de judecată, precum și respingerea solicitării privind prestația periodică.

În ceea ce privește daunele morale, a menționat că stabilirea valorii acestora trebuie să facă în mod echitabil și proporțional cu urmările accidentului, având în vedere că ele au rolul de a compensa pierderea produsă, fără să poată constitui o sursă de îmbogățire.

În drept, au fost invocate Legea 132/2017 și Norma A.S.F. nr. 20/2017.

Prin sentința civilă nr. 2340 din 8 iulie 2021, Tribunalul Ilfov, secția Civilă a admis în parte cererea de chemare în judecată formulată de reclamanta A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 3.480 GBP - lire sterline, echivalent în RON la data plății, cu titlu de daune materiale.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 100.000 euro echivalent în RON la data plății, cu titlu de daune morale.

A obligat pârâta să plătească reclamantei suma de 6.000 RON cu titlu de cheltuieli de judecată.

Împotriva acestei sentințe, reclamanta A. a declarat apel, solicitând admiterea apelului și schimbarea în parte a hotărârii apelate, în sensul majorării până la cuantumul sumei de 600.000 euro, cu titlu de daune morale și la plata cheltuielilor de judecată de 5000 de RON, în apel, cu titlu de onorariu de avocat.

Prin decizia civilă nr. 1726 din 1 noiembrie 2021, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a respins, ca nefondat, apelul formulat de apelanta-reclamantă A. împotriva sentinței civile nr. 2340 din 08.07.2021, pronunțată de Tribunalul Ilfov, secția Civilă, în dosarul nr. x/2019, în contradictoriu cu intimata-pârâtă B. S.A.

Împotriva acestei decizii a formulat recurs reclamanta A., solicitând, în temeiul art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 C. proc. civ., casarea deciziei recurate și restituirea cauzei la instanța de apel pentru rejudecare, cu obligarea intimatei-pârâte la plata cheltuielilor de judecată, arătând, în esență, că instanța de apel a pronunțat decizia cu aplicarea greșită a normelor de drept material, respectiv, nu a dat eficiență dispozițiilor art. 22 alin. (6) din Legea nr. 132/2017 și că nu a indicat motivele pentru care a decis să lipsească de eficiență juridică hotărârile judecătorești indicate de recurentă în apel.

Cererea de recurs a fost comunicată intimatei-pârâte la 31 ianuarie 2022.

La 24 februarie 2022, intimata-pârâtă B. S.A. a depus, în termen legal, întâmpinare, prin care a invocat excepția inadmisibilității căii de atac declarate față de dispozițiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum acestea au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea 310/2018, iar în subsidiar a solicitat anularea recursului pentru neîncadrarea criticilor în motivele de nelegalitate expres și limitativ prevăzute de lege. În ceea ce privește cheltuielile de judecată, intimata-pârâtă a arătat că le va solicita pe cale separată.

Întrucât prezentul proces este guvernat de dispozițiile C. proc. civ., în forma modificată prin Legea nr. 310/2018, nefiind supus procedurii de filtru, prin rezoluția din 21 martie 2022 s-a fixat termen de judecată la 7 iunie 2022 pentru soluționarea recursului în ședință publică, cu citarea părților.

Examinând cu prioritate, potrivit art. 494 din C. proc. civ., raportat la art. 482 și la art. 248 din același cod, excepția inadmisibilității recursului invocată de intimata-pârâtă, Înalta Curte constată că se impune a fi admisă pentru următoarele considerente:

Unul dintre principiile fundamentale ce guvernează procesul civil este acela al legalității căilor de atac și acesta presupune că părțile nu pot uza, în scopul apărării drepturilor și intereselor lor legitime, decât de mijloacele procedurale prevăzute de lege, astfel că nu pot exercita decât acele căi de atac reglementate legal.

Principiul enunțat este consacrat la nivel constituțional în art. 129 din Constituția României, iar în C. proc. civ. la art. 457.

Potrivit art. 24 C. proc. civ., dispozițiile legii noi de procedură se aplică numai proceselor începute după intrarea acesteia în vigoare, iar în conformitate cu art. 27 din același cod, hotărârile rămân supuse căilor de atac prevăzute de legea sub care a început procesul.

În speță, reclamanta a învestit Tribunalul Ilfov, secția Civilă la data de 3 mai 2019 cu o cerere în materia asigurărilor, întemeiată pe dispozițiile noului C. civ., respectiv art. 1357 și următoarele din C. civ., Norma C.S.A. nr. 20/2017 privind asigurările auto din România, solicitând obligarea pârâtei B. S.A. la plata de daune materiale și morale pentru prejudiciul cauzat în urma producerii accidentului rutier din data de 23.03.2018, în urma căruia reclamanta A. a suferit leziuni traumatice.

Având în vedere că procesul a început ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 310/2018, respectiv la 3 mai 2019, în speță, sunt incidente dispozițiile art. 483 C. proc. civ., astfel cum au fost modificate prin art. I pct. 49 din Legea nr. 310/2018 pentru modificarea și completarea Legii nr. 134/2010 privind C. proc. civ., precum și pentru modificarea și completarea altor acte normative.

Potrivit art. 483 alin. (2) C. proc. civ., în forma în vigoare la data începerii procesului, "nu sunt supuse recursului hotărârile pronunțate în cererile prevăzute la art. 94 pct. 1 lit. a) -j3), în cele privind navigația civilă și activitatea în porturi, conflictele de muncă și de asigurări sociale, în materie de expropriere, în cererile pronunțate în materia protecției consumatorilor, a asigurărilor, precum și în cele ce decurg din aplicarea Legii nr. 77/2016 privind darea în plată a unor bunuri imobile în vederea stingerii obligațiilor asumate prin credite. De asemenea nu sunt supuse recursului hotărârile date de instanțele de apel în cazurile în care legea prevede că hotărârile de primă instanță sunt supuse numai apelului."

Totodată, potrivit art. XVIII alin. (1) din Legea nr. 2/2013, cu modificările și completările ulterioare, "dispozițiile art. 483 alin. (2) din Legea nr. 134/2010 privind C. proc. civ., republicată, se aplică proceselor pornite începând cu data de 01 ianuarie 2019".

Așadar, prin Legea nr. 310/2018 legiuitorul a suprimat calea de atac a recursului în ceea ce privește anumite categorii de litigii, printre care se regăsesc și cele izvorând din asigurări.

Având în vedere că, în speță, recursul are ca obiect decizia civilă nr. 1726 din 1 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă în apel, într-o cerere pronunțată în materia asigurărilor, în raport de dispozițiile legale citate mai sus, decizia atacată este una definitivă de la pronunțare, în accepțiunea art. 634 alin. (1) pct. 4 teza I C. proc. civ., astfel că nu este susceptibilă de a fi atacată cu recurs.

Dând eficiență textelor de lege sus-menționate, Înalta Curte, în temeiul 496 alin. (1) teza a II-a raportat la art. 499 teza a II-a C. proc. civ., va admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare și va respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1726 din 1 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite excepția inadmisibilității recursului, invocată de intimata-pârâtă prin întâmpinare.

Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva deciziei civile nr. 1726 din 1 noiembrie 2021, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 7 iunie 2022.