ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1235/2022

Ședința publică din data de 19 mai 2022

Asupra recursurilor de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 06.08.2014 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator judiciar B.., a chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.807.265,20 RON, reprezentând despăgubiri stabilite prin clauza penală inserată în contractul intitulat "Pact Cambial" din 06.09.2013, precum și să oblige pârâta la plata dobânzii legale aferente, calculată de la data de 23.04.2014 până la plata efectivă a debitului principal.

La data de 24 octombrie 2014, reclamanta și-a modificat obiectul acțiunii, solicitând constatarea intervenirii compensației între creanța sa în valoare de 4.807.265,20 RON și creanța pârâtei în valoare de 3.526.745,21 RON, reprezentând contravaloarea furniturii și serviciilor, conform contractului-cadru de furnizare și execuție nr. 929/03.09.2013, până la concurența sumei celei mai mici; obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 1.280.519,69 RON, reprezentând diferența dintre cele două creanțe, precum și a dobânzilor legale aferente sumei de 4.807.265,20 RON, calculate de la 23.04.2014 până la 19.05.2014, respectiv suma de 41.092,24 RON și a celei aferente sumei de 1.280.519,69 RON, calculate de la 19.05.2014 până la 23.10.2014, respectiv suma de 63.675,17 RON, și în continuare până la plata efectivă a debitului.

Pârâta a formulat cerere reconvențională în contradictoriu cu reclamanta, dar și cu S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator judiciar D.., solicitând constatarea nulității pactului cambial, în principal pentru lipsa consimțământului, în subsidiar pentru dol sau eroare, lipsa mandatului și pentru lipsa cauzei, precum și reducerea cuantumului penalităților, conform art. 1.541 alin. (1) lit. a) C. civ.

Prin încheierea din 27.04.2015, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a dispus citarea S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar D.., în calitate de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 1220/29.02.2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis cererea principală, astfel cum a fost modificată, a constatat că a intervenit compensația între creanța reclamantei în valoare de 4.807.265,2 RON, reprezentând prejudiciul stabilit prin clauza penală inserată în contractul intitulat "pact cambial" din 06.09.2013 și creanța pârâtei în valoare de 3.526.745,51 RON, reprezentând contravaloare furnitură și servicii, conform contractului-cadru de furnizare și execuție nr. 929/03.09.2013, până la concurența sumei de 3.526.745,51 RON; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.280.519,69 RON, reprezentând diferența dintre cele două creanțe; a obligat pârâta la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumei de 4.807.265,20 RON, calculată de la 23.09.2014 până la 19.05.2014, respectiv suma de 41.092,24 RON; a obligat pârâta la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumei de 1.280.519,69 RON pentru perioada 19.05.2014-23.10.2014, respectiv suma de 63.675,17 RON, precum și în continuare până la plata efectivă a debitului și a respins cererea reconvențională, ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia nr. 2022A/05.12.2016, a admis apelul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins cererea principală, astfel cum a fost modificată; a menținut soluția dată cererii reconvenționale.

Totodată, prin decizia nr. 56 A/16.01.2017, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis cererea de completare a deciziei mai sus arătate, în sensul că a obligat intimata-pârâtă la plata către apelanta-pârâtă a sumei de 60.456,11 RON, reprezentând cheltuieli de judecată și a luat act de solicitarea apelantei-pârâte de plată a onorariului avocațial pe cale separată.

Prin decizia nr. 1647/09.11.2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursurile declarate de ambele părți, a casat decizia din apel și a trimis cauza spre rejudecare, dosarul fiind reînregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă la data de 26.02.2018, sub nr. x/2014*.

La termenul din 20 septembrie 2019, S.C. C. S.R.L. a formulat o cerere de suspendare a judecății cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la rămânerea definitivă a soluției ce se va pronunța în dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 București.

Prin încheierea din 20.09.2019, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a suspendat judecata apelului până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București.

Prin decizia civilă nr. 896 din 21 mai 2021, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis apelul formulat de apelanta C. S.R.L., împotriva sentinței civile nr. 1220 din 29 februarie 2016, pronunțate de Tribunalul București, secția a VI-a civilă în dosarul nr. x/2014, în contradictoriu cu intimatele A. S.R.L., prin administrator special E. și prin administrator judiciar D.., și A. S.R.L., prin administrator special E. și prin administrator judiciar B..

A schimbat în tot sentința apelată, în sensul că:

A admis cererea reconvențională.

A anulat actul juridic denumit "Pact cambial încheiat astăzi, 06.09.2013" și, în consecință, respinge, ca neîntemeiată, cererea de chemare în judecată.

A obligat intimatele la plata către apelantă a sumei de 86.295,15 RON, reprezentând cheltuieli de judecată.

Împotriva deciziei civile nr. 896 din 21 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă au declarat recurs principal reclamantele A. S.R.L. prin administrator judiciar B. și A. S.R.L. și recurs incident pârâta C. S.R.L..

Motive de casare formulate de recurentele-reclamante A. S.R.L. prin administrator judiciar B. și A. S.R.L..

Cererea de recurs a fost întemeiată în drept pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 5, 6 și 8 C. proc. civ.

Prima critică adusă deciziei recurate se referă la încălcarea regulilor de procedură a căror neresepectare atrage sancțiunea nulității, respectiv a dispozițiilor art. 478 C. proc. civ., motiv de casare prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ.

Se susține că prin hotărârea recurată, instanța de apel a analizat și admis un motiv de anulare a actului care nu a fost invocat prin cererea reconvențională, dolul în forma prevăzută de art. 1214 alin. (1) teza a II-a, omisiunea frauduloasă de a-l informa asupra unor împrejurări.

Prin cererea reconvențională, pârâta a invocat dolul ca viciu de consimțământ însă în forma manoperelor dolosive pretins folosite de martora E., adică teza I din art. 1214. Aceste manopere dolosive sunt prezentate sub forma "strecurării între documentele care urmau a fi semnate".

Potrivit art. 478 C. civ. prin apel nu se poate schimba cadrul procesual stabilit în fața primei instanțe, iar nesocotirea acestor dispoziții legale, atrage, în opinia recurentelor, sancțiunea nulității deoarece constituie o încălcare a principiului respectării dreptului la apărare și a principiului contradictorialității, principii fundamentale ale procesului civil.

Instanța trebuia să procedeze la înlăturarea motivului de nulitate întemeiat pe dol, la fel cum a procedat și cu lipsa de capacitate civilă a reclamantei, invocată direct în apel.

A doua critică adusă deciziei recurate a fost întemeiată pe dispozițiile art. 488 pct. 6 C. proc. civ., teza privind existența motivelor contradictorii.

Motivarea instanței de apel este contradictorie din perspectiva înlăturării motivului de nulitate privitor la eroare, dar a reținerii unei erori provocate, așa cum este dolul.

Aceeași contradicție se regăsește și în soluția instanței de suspendare a soluționării cauzei în temeiul art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ. și înlăturarea considerentelor soluției de clasare, soluție menținută prin respingerea plângerii de către judecătorul de drepturi și libertăți, prin încheierea din 03.08.2020, pronunțată în dosar penal nr. x/2020

Recurentele menționează că pârâta își invocă propria culpă prin invocarea faptului că documentul a fost semnat fără a fi citit și faptul că semnătura este rezultatul unor manopere dolosive.

Eșecul pârâtei de a dovedi manoperele dolosive a fost suplinit prin schimbarea de către instanța de apel a temeiului de drept și de fapt al cererii, omisiune de a informa.

Revenind la contradicția în ceea ce privește soluția de suspendare a soluționării cauzei, recurentele arată că instanța de apel a încălcat dispozițiile art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., invocând faptul că temeiul soluției de clasare a fost articolul 16 alin. (1) lit. b) teza I - fapta nu era prevăzută de legea penală. Autoritatea de lucru judecat cu privire la existența faptei se impune cu privire la toate aspectele reținute de organul de urmărire penală în legătură cu fapta și confirmată de instanța de judecată.

Fapta în materialitatea sa a constat în încheierea contractului dar se reține, cu autoritate de lucru judecat că nu au existat acte de inducere în eroare sau a crea o altă aparență nu are semnificație penală.

În consecință, aceste aspecte încalcă art. 28 C. proc. pen.

În raport de motivul de casare prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurentele susțin greșita aplicare a prevederilor art. 1182 C. civ., în condițiile în care se acordă semnificație lipsei de negociere a contractului.

Situația de fapt în cauză este necontestată, reclamanta este cea care a făcut oferta pentru încheierea contractului intitulat pact cambial, plecând de la dispozițiile Contractului de furnizare și de execuție nr. 929/03.09.2013. Acceptarea ofertei a fost urmată de executare, respectiv păstrarea biletului la ordin.

Prin aplicarea corectă a dispozițiilor art. 1182 și art. 1197 C. civ., se ajunge la concluzia potrivit căreia lipsa negocierii nu poate constitui o dovadă a vicierii consimțământului.

Sub un alt aspect, se mai invocă greșita aplicare a dispozițiilor art. 1214 alin. (1) și (4) C. civ.

În interpretarea corectă a acestor dispoziții, se constată că împrejurările ascunse trebuie să se refere la alte aspecte decât la conținutul actului, în sens de instrumentum probationes.

Instanța de apel face o greșită aplicare a textului și din perspectiva lipsei indicării modului fraudulos prin care reclamanta a ascuns pârâtei conținutul actului.

Recurentele apreciază că s-a făcut o greșită aplicare a alin. (4) al art. 1214 C. civ. coroborate cu prevederile art. 329 C. proc. civ.. Aceste dispoziții stabilesc o prezumție legală de validitate a consimțământului, aceasta putând fi răsturnată doar prin probe și nu prin prezumții simple.

Considerentele instanței se bazează pe prezumții simple și nu pe probe.

În aceeași manieră s-a procedat și în ceea ce privește prezumția de bună credință.

În concluzie, probele administrate în cauză și concluziile dosarului penal exclud existența oricăror manopere dolosive sau frauduloase, deci a dolului.

În al treilea rând, recurentele susțin că instanța a făcut o greșită aplicare a dispozițiilor art. 1203 C. civ., întrucât în motivarea soluției instanța reține că două dintre clauzele contractului ar avea caracter neuzual. Noțiunea de clauze neuzuale trebuie apreciată în raport de un contract cu clauze standard, ceea nu se regăsește în cauză.

Sancțiunea stabilită de text este condiționată de lipsa asumării scrise a clauzei, ori în situația noastră s-a stabilit inclusiv printr-o expertiză grafoscopică că actul a fost însușit prin semnătură.

Sub un ultim aspect, recurentele invocă nelegalitatea deciziei instanței de apel în raport de greșita aplicare a dispozițiilor art. 1235, art. 1236 alin. (1), art. 1239 C. civ.

În esență, se susține că instanța de apel a confundat cauza contractului cu efectele sale, însă ambele părți au avut un motiv determinant pentru a încheia contractul, deci a existat cauza.

Instanța răstoarnă prezumția legală de existență a cauzei contractului, fără a respecta condițiile art. 329 C. proc. civ.

Cauza încheierii contractului de către pârâtă era obținerea unui titlu executoriu și a unui nou debitor.

În concluzie, solicită admiterea recursului, și în rejudecare menținerea soluției pronunțată de prima instanță.

Motive de recurs formulate de pârâta C. S.R.L..

Recurenta-pârâta C. S.R.L. a formulat recurs incident prin care a arătat că înțelege să declare calea de atac în subsidiar, numai în situația în care s-ar admite vreunul dintre motivele de recurs evocate de recurente în recursul principal.

Sub aspectul criticilor efective prezentate prin memoriul de recurs se arată că își găsesc aplicabilitatea dispozițiile art. 488 pct. 5 C. proc. civ., în sensul că instanța de fond ar fi omis să se pronunțe cu privire la excepția inadmisibilității capătului de cerere din acțiunea principală privind constatarea compensării.

În mod greșit se reține că această excepție a fost analizată și respinsă prin încheierea de ședință din data de 28.09.2013, în realitate, instanța a unit excepția cu fondul cauzei.

Recurenta citează dispozițiile art. 35 C. proc. civ., pentru a susține inadmisibilitatea acțiunii în constatarea compensării, atât timp cât nu a fost promovată o acțiune în realizare.

În raport de acest motiv de casare, recurenta invocă faptul că excepția inadmisibilității a fost susținută și prin raportare la art. 1616 C. civ.. Întrucât existența acestei creanțe a fost contestată de pârâtă, iar actul din care izvorăște nu conține un pact comisoriu de ultim grad care să confere certitudine creanței fără intervenția instanței în stabilirea acestui prejudiciu, era necesar ca înainte de a se invoca compensația, să se stabilească certitudinea creanței.

De asemenea, se invocă dispozițiile art. 1618 lit. a) C. civ., creanța cu care se solicită a fi compensată rezultă dintr-un act făcut cu intenția de a păgubi, cu consecința neproducerii efectelor compensației invocate de debitoare.

Actul cambial a fost edictat cu intenția de a păgubi pârâta, de a obliga remiterea unei datorii într-un asemenea cuantum și prin urmare înțelege să invoce excepția de la compensația legală.

Față de motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta susține interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor legale din materia compensației.

Temeiul compensației solicitată de fidejusor poate fi reprezentat de art. 1621 alin. (1) C. civ., situație în care se impune respingerea ca inadmisibil a capătului 1 al cererii de chemare în judecată, astfel cum a fost modificată, și implicit a întregii acțiuni, restul capetelor cererii fiind accesorii acestuia.

Recurenta arată că și din perspectiva dispozițiilor art. 90 din Legea nr. 85/2014 recurenta este titularul dreptului de a invoca compensația legală, având în vedere calitatea sa de debitor în procedura insolvenței.

Potrivit art. 90 alin. (1) recurenta în calitate de creditor al debitorului aflat în insolvență putea invoca compensarea.

În ceea ce privește motivul de apel referitor la capătul de cerere privind realizarea sumei de 1,2 milioane de RON, recurenta susține că nu rezultă motivele de fapt și de drept pentru care prima instanță a ajuns la concluzia că sunt îndeplinite condițiile prevăzute în pactul cambial pentru activarea clauzei penale.

În al doilea rând rezultă omisiunea primei instanțe, care în mod greșit a reținut prin sentință că pârâta nu a solicitat pe calea cererii reconvenționale ca un capăt de cerere distinct și reducerea clauzei penale datorită caracterului său excesiv.

Se reiterează capătul de cerere subsidiar privind diminuarea clauzei penale, motiv de casare reglementat de art. 488 alin. (1) pct. 8 C. proc. civ.

Subsumat motivului de casare reglementat de art. 488 pct. 8 C. proc. civ., recurenta critică decizia instanței de apel sub aspectul nedovedirii prejudiciului în patrimoniul reclamantei, pentru activarea clauzei penale.

Pretinsul prejudiciu cauzat la începerea executării, pornită la expirarea celor 180 de zile de la efectuarea lucrărilor, nu există, recurenta respectând cu prisosință termenii contractuali, executarea începând cu 3 zile înainte de intrarea în insolvență.

Intrarea în insolvență nu numai că nu a prejudiciat-o pe reclamanta A., ci i-a profitat, aceasta încasând de la beneficiarul final suma de 4 milioane de RON la mai puțin de o lună de la începerea procedurii, fără ca subscrisa să își poată realiza drepturile.

În susținerea lipsei prejudiciului, pârâta mai arată că la data de 03.06.2014 era refuzat un alt instrument emis de A., motivul de refuz fiind poprirea existentă din partea unei autorități.

În încheiere, susține că intrarea în insolvență a A. nu este din cauza executării subscrisei, ci a fost determinată de managementul defectuos și de datoriile acumulate de aceasta față de diverși creditori publici sau privați.

Se mai invocă motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 5 C. proc. civ. pentru a susține lipsa de motivare în ceea ce privește apărările formulate în întâmpinarea și cererea reconvențională, precum și probele administrate de pârâtă.

Pârâta contrazice concluziile instanței și arată că a făcut apărări cu privire la întinderea creanțelor a căror compensare se solicită, apărări legate de creanțele declarate la masa credală a celor două intimate și a invocat art. 1671 alin. (2) și art. 1618 lit. a) și art. 1617 alin. (3) C. civ., apărări cu privire la care instanța nu s-a pronunțat.

Recurenta face trimitere și la dispozițiile art. 108 alin. (1) din Legea nr. 85/2014 potrivit cărora creanțele creditoarei C. S.R.L. trebuiau înscrise atât în tabelul creanțelor debitoarei A. S.R.L. cât și în tabelul de creanțe al fidejusorilor.

Se mai invocă lipsa mandatului Directorului general raportat la valoarea remiterii de datorie cuprinsă în pactul cambial.

Anularea pactului cambial se impunea și raportat la interpretarea și aplicarea greșită a dispozițiilor referitoare la eroare și lipsa consimțământului.

Prima instanță a ignorat cu desăvârșire calificarea juridică a procesului-verbal de predare-primire, realizată prin prisma dispozițiilor art. IV.2 lit. c) din contractul cadru, ceea ce a condus la pronunțarea unei soluții netemeinice.

Ulterior încheierii contractului de furnizare și execuție și având ca temei tocmai contractul, înscrisul intitulat pact cambial nu poate ava decât valoarea unui proces-verbal de predare primire a biletelor la ordin, așa cum prevede contractul.

Procesul-verbal de predare primire este un înscris constatator al unei situații de fapt, respectiv predarea primirea biletelor la ordon, el neputând conține condiții suplimentare în ce privește introducerea la plată a biletelor la ordin. El nu poate conține un nou acord de voință al părților asupra unor aspecte suplimentare față de contract, ci doar constată situații de fapt sau reia clauze contractuale deja agreate.

Recurenta învederează instanței că în cauză nu s-a făcut dovada că ar fi existat o eventuală discuție și negociere între părți referitoare la un eventual pact cambial, la condiția notificării prealabile a introducerii biletelor la ordin sau și mai grav decât atât cu privire la clauza penală.

În ceea ce privește lipsa consimțământului pârâtei la încheierea pactului cambial, se arată că decurge din reprezentarea că înscrisul semnat de dl. Aurel Vlaicu nu aduce nimic nou față de contractul de furnizare și execuție din 03.09.2013, pentru că prin semnarea contractului, negocierea dintre părți s-a încheiat și acordul de voință a devenit definitiv sub toate aspectele.

În al doilea rând se arată că nu a existat niciodată consimțământul pârâtei în sensul de voință internă, cu privire la condițiile notificării și mai grav a clauzei penale. Pactul cambial fiind ulterior contractului nu a fost negociat, iar condiția notificării prealabile sunt elemente esențiale cu privire la care nu s-a realizat acordul de voințe, pentru că ele nu se regăsesc în contract.

Prin urmare este vorba de lipsa consimțământului cu privire la toate condițiile din pactul cambial, condiții care nu se regăsesc în contract.

În al treilea rând, potrivit art. 1204 C. civ., consimțământul trebuie să fie serios, liber și exprimat în deplină cunoștință de cauză, această condiție nefiind îndeplinită în cauză.

Sub un ultim aspect, se susține că pactul cambial este nul și pentru eroare esențială în care s-a aflat pârâta în ce privește natura actului juridic încheiat, în timp ce C. avea credința legitimă, bazată pe contract, că părțile ar urma să încheie un proces-verbal de predare-primire, cu consecințele deja analizate, i s-a adus spre semnare un înscris intitulat pact cambial, ce conținea condiții suplimentare față de contract care nu fuseseră negociate.

Sunt neîntemeiate considerentele instanțelor de fond, potrivit cărora conform art. 1208 C. civ., contractul nu poate fi anulat dacă faptul asupra căruia poartă eroarea putea fi cunoscut cu diligențe rezonabile, având în vedere că atât contractul cadru cât și pactul cambial ar fi fost negociate și încheiate direct prin reprezentant legal al C..

Pentru toate aceste considerente, solicită respingerea recursului reclamantelor și în subsidiar admiterea recursului incident, în condițiile în care vreunul din motivele de recurs din cel principal ar fi considerat întemeiat.

La 26 martie 2021, intimata-pârâtă C. S.R.L. a formulat întâmpinare și recurs incident împotriva deciziei civile nr. 896 din 21 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin care a solicitat în ceea ce privește recursul reclamantelor, în principal respingerea acestuia.

La 14 octombrie 2021, recurentele-reclamante A. S.R.L. prin administrator judiciar B. și A. S.R.L. au formulat întâmpinare la recursul incident, prin care au solicitat înlăturarea tuturor apărărilor formulate de pârâtă, respectiv respingerea recursului incident ca nefondat.

Înalta Curte, a procedat la întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor, în temeiul art. 493 alin. (2) din C. proc. civ.

Prin încheierea din Camera de consiliu din 9 decembrie 2021, potrivit dispozițiilor art. 494 alin. (4) C. proc. civ., în unanimitate, s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursurilor.

Prin încheierea din 3 martie 2022, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis în principiu recursul declarat de declarat de recurentele-reclamante A. S.R.L. prin administrator judiciar D. și prin administrator special E. și A. S.R.L. prin administrator judiciar B. și recursul incident declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 896 din 21 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă și a acordat termen la data de 5 mai 2022, cu citarea părților.

Analizând decizia recurată prin prisma criticilor formulate și a dispozițiilor legale aplicabile cauzei, Înalta Curte reține că recursul declarat de recurentele A. S.R.L. și A. S.R.L. este nefondat și urmează a fi respins, cu consecința respingerii și a recursului incident pe care recurenta-pârâtă C. S.R.L. l-a declarat în subsidiar, respectiv numai în situația în care s-ar admite recursul principal, pentru următoarele considerente:

Primul motiv de recurs, întemeiat pe dispozițiile art. 488 pct. 5 din C. proc. civ. este neîntemeiat deoarece recurentele invocă nesocotirea de către instanța de apel, în rejudecare, a unor reguli de procedură a căror nerespectare atrage sancțiunea nulității, ocazie cu care dezvoltă ideea analizării de către instanță a unui motiv de anulare act juridic contestat în speță (pact cambial) care nu se regăsește în cuprinsul cererii reconvenționale admisă prin decizia atacată.

Așadar, recurentele nu invocă nulitatea vreunui act de procedură cu consecințe asupra hotărârii judecătorești adoptate ci critică soluția instanței de apel care ar fi examinat cererea reconvențională formulată de pârâta apelantă, fără a se rezuma la motivele cererii reconvenționale. În acest sens s-a susținut de către recurente că examinarea pretențiilor C. S.R.L.. din perspectiva unei alte teze a art. 1214 din C. civ., invocat prin cererea reconvențională, ar echivala cu încălcarea unor reguli de procedură, context în care nu se poate reține ca fiind incident motivul de recurs arătat.

Recurentele au mai invocat și dispozițiile art. 488 pct. 6 din C. proc. civ., considerând că motivarea instanței de apel care a înlăturat motivul de nulitate privitor la eroare dar a reținut, în schimb, o eroare provocată, așa cum este dolul, ambele purtând asupra aceleiași împrejurări - conținutul pactului cambial, este contradictorie.

Motivul de casare în discuție este neîntemeiat întrucât decizia atacată cuprinde motivele de fapt și de drept care au format convingerea instanței de apel iar împrejurările care au determinat-o să admită cererea reconvențională nu sunt străine de natura pricinii, de motivele de nulitate invocate prin cererea reconvențională ori de mijloacele de apărare pe care s-a sprijinit demersul părții în justiție.

În sensul menționat, se reține că printre motivele de nulitate pact cambial invocate de C. S.R.L.. prin cererea reconvențională se află și dolul, că partea a invocat prevederile art. 1214 din C. civ. și că a susținut că prin modul în care a fost strecurat acest act, nenegociat în aceeași manieră în care fuseseră negociate contractele generatoare propriu-zis de drepturi și obligații în sarcina cocontractanților, denotă intenția reclamantei de viciere a consimțământului pârâtei.

Plecând de la aceste aspecte și pe baza unui amplu material probator administrat în dosar, instanța de apel a concluzionat că manevrele reprezentantului A. S.R.L.. au urmărit tocmai neverificarea cu atenție a pactului cambial care n-ar fi trebuit decât să concretizeze prevederile art. 2 lit. c) din contractul de furnizare și de executare nr. 929/3.09.2013 în forma unui proces-verbal de predare-primire bilete la ordin în alb, avalizate de SC. A. și Edilitare; bilete la ordin care veneau să asigure tocmai plata prețului bunurilor pe care pârâta-reclamantă le livra emitentului, obligat la plată în temeiul convenției de furnizare.

Din această perspectivă instanța de apel a constatat că sunt întrunite condițiile viciului de consimțământ al dolului (art. 1214 alin. (1) teza a II-a din C. civ.) in ceea ce privește clauza inserată în procesul-verbal de predare-primire bilete la ordin care stabilea că "în cazul în care beneficiarul va introduce biletele la ordin cu încălcarea prevederilor prezentului pact cambial datorează emitentului daune interese egale cu suma înscrisă în bilet" iar motivarea hotărârii judecătorești sprijină soluția pronunțată care a atras nemulțumirea recurentelor A. S.R.L.. și A. S.R.L..

De asemenea, instanța de apel a arătat pe larg motivele pentru care ordonanța de clasare nr. 7121/P/2016 din 5.11.2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București nu împiedică instanța civilă de a efectua propria analiză în speța dedusă judecății și de a constata că sunt îndeplinite condițiile dolului.

Judecătorul de cameră preliminară și organele de urmărire penală nu au avut a se pronunța asupra "caracterului echitabil al raporturilor contractuale stabilite între părți", cum se arată în încheierea din 3.08.2020 pronunțată în dosar nr. x/2020 de Judecătoria Sectorului 6 București, secția Penală prin care s-a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta C. S.R.L.. împotriva ordonanței de clasare cu nr. 7121/P/2016 din 5.11.2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București prin care procurorul a dispus, în temeiul art. 16 alin. (1) lit. b) teza I din C. proc. pen., clasarea cauzei sub aspectul săvârșirii infracțiunilor de înșelăciune prev. de art. 244 alin. (1)-(2) din C. pen. și fals în înscrisuri sub semnătură privată prev. de art. 322 alin. (1) din C. pen., cu aplicarea art. 5 din C. pen., astfel că nu se poate reține încălcarea prevederilor art. 28 din C. proc. pen. prin decizia recurată, cum susțin recurentele prin recursul principal.

Nici motivul de recurs prevăzut de art. 488 pct. 8 din C. proc. civ. nu poate fi reținut, instanța de apel dând o corectă interpretare și aplicare prevederilor legale incidente în cauză.

Astfel cum s-a reținut mai sus, instanța de apel a avut în vedere contractul de furnizare și execuție nr. 929/3.09.2013 care s-a negociat între părți, cum a reieșit din materialul probator administrat în dosar, în care s-a prevăzut printre altele și că plata bunurilor pe care le furnizează apelanta C. S.R.L.. este garantată prin emiterea de către fidejusorul SC. A. și Edilitare a două bilete la ordin în alb, avalizate de administratorul societății, stipulate fără protest.

A mai reținut instanța de apel că apelanta C. se afla în poziția în care să impună garantarea executării obligațiilor de plată prin emiterea unor instrumente eficiente, precum biletele la ordin în alb, precum și avalizarea acestora de către administratorul societății și stipularea fără protest, așa încât, în mod corect, a făcut aplicarea în cauză a prevederilor art. 1214 alin. (2), respectiv a art. 1238 alin. (1) din C. civ. atunci când a concluzionat asupra intenției reclamantei de a vicia consimțământul pârâtei-reclamante prin sustragerea actului juridic contestat de la o examinare corespunzătoare, lui nefiindu-i aplicați aceiași termeni ai negocierii care caracterizaseră contractul de furnizare, lipsind în acest fel și de cauză pactul cambial pe care apelanta-pârâtă nu avea motiv să îl accepte în mod conștient.

Dispozițiile art. 1182 și art. 1197 din C. civ. pe care recurentele le invocă pentru a susține că lipsa negocierii nu poate constitui o dovadă a vicierii consimțământului nu exclud cele reținute de instanța de apel care s-a referit la art. 1214 alin. (1) teza a II-a din C. civ. și care a decis anularea pactului cambial tocmai pentru că reclamanta nu a înștiințat pârâta despre inserarea unui pact cambial într-un proces-verbal de predare-primire bilete la ordin; proces-verbal agreat de cocontractanți în condițiile și termenii negocierii care au vizat strict contractul de furnizare nr. x/2013.

Criticile invocate prin memoriul de recurs, sub aspectul caracterului neuzual al pactului cambial reținut în mod greșit de instanța de apel ori cu privire la cauza pactului cambial, și susținerea recurentelor cum că s-au încălcat dispozițiile art. 1203, art. 1235, art. 1236 alin. (1) și art. 1239 din C. civ. prin decizia atacată sunt nefondate.

Ceea ce a reținut instanța de apel se referă la pactul cambial iar nu la contractul de furnizare în baza căruia părțile au decis întocmirea unui proces-verbal de predare-primire bilete la ordin, astfel că, în realitate, nefiind adusă în discuție nicio clauză neuzuală dintr-un contract cu clauze standard, cum pretind recurentele în dezvoltarea motivului de recurs întemeiat pe art. 488 pct. 8 din C. proc. civ., nu se poate reține că ar fi fost nesocotite prevederile art. 1203 C. civ.

Sub aspectul chestiunilor referitoare la cauza pactului cambial, instanța de apel s-a pronunțat în mod legal și a stabilit în mod corespunzător că vicierea consimțământului reprezentantului pârâtei a avut loc prin dol, lipsind de asemenea și cauza pactului cambial, în condițiile reținute în dosar.

Față de cele expuse, având în vedere și dispozițiile legale invocate, Înalta Curte în temeiul art. 496 alin. (1) din C. proc. civ. va respinge ca nefondat recursul declarat de A. S.R.L. și A. S.R.L..

În ceea ce privește recursul incident declarat de recurenta C. S.R.L. se reține că el a fost formulat in subsidiar, numai în situația în care s-ar admite vreunul dintre motivele de recurs evocate de recurente prin recursul principal, așa încât, în raport de cele învederate, Înalta Curte urmează să respingă recursul amintit, cu consecința menținerii deciziei atacate pe care o apreciază ca fiind legală.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge ca nefondate recursul declarat de recurentele-reclamante A. S.R.L. prin administrator judiciar D. și prin administrator special E. și A. S.R.L. prin administrator judiciar B. și recursul incident declarat de recurenta-pârâtă C. S.R.L. împotriva deciziei civile nr. 896 din 21 mai 2021 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică, astăzi 19 mai 2022.