ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 2032/2020

Ședința publică din data de 21 octombrie 2020

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la 06.08.2014 pe rolul Tribunalului București, secția a VI-a civilă, reclamanta S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator judiciar B.., a chemat în judecată pe pârâta S.C. C. S.R.L., solicitând instanței ca prin hotărârea pe care o va pronunța să oblige pârâta la plata către reclamantă a sumei de 4.807.265,20 RON, reprezentând despăgubiri stabilite prin clauza penală inserată în contractul intitulat "D." din 06.09.2013, precum și să oblige pârâta la plata dobânzii legale aferente, calculată de la data de 23.04.2014 până la plata efectivă a debitului principal.

La 24.10.2014 reclamanta și-a modificat obiectul acțiunii, solicitând constatarea intervenirii compensației între creanța sa în valoare de 4.807.265,20 RON și creanța pârâtei în valoare de 3.526.745,21 RON, reprezentând contravaloarea furniturii și serviciilor, conform contractului-cadru de furnizare și execuție nr. 929/03.09.2013, până la concurența sumei celei mai mici; obligarea pârâtei la plata către reclamantă a sumei de 1.280.519,69 RON, reprezentând diferența dintre cele două creanțe, precum și a dobânzilor legale aferente sumei de 4.807.265,20 RON, calculate de la 23.04.2014 până la 19.05.2014, respectiv suma de 41.092,24 RON și a celei aferente sumei de 1.280.519,69 RON, calculate de la 19.05.2014 până la 23.10.2014, respectiv suma de 63.675,17 RON, și în continuare până la plata efectivă a debitului.

Pârâta a formulat cerere reconvențională în contradictoriu cu reclamanta, dar și cu S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator judiciar E.., solicitând constatarea nulității pactului cambial, în principal pentru lipsa consimțământului, în subsidiar pentru dol sau eroare, lipsa mandatului și pentru lipsa cauzei, precum și reducerea cuantumului penalităților, conform art. 1.541 alin. (1) lit. a) C. civ.

Prin încheierea din 27.04.2015, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a dispus citarea S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar E.., în calitate de pârâtă.

Prin sentința civilă nr. 1220/29.02.2016, Tribunalul București, secția a VI-a civilă a admis cererea principală, astfel cum a fost modificată, a constatat că a intervenit compensația între creanța reclamantei în valoare de 4.807.265,2 RON, reprezentând prejudiciul stabilit prin clauza penală inserată în contractul intitulat "D." din 06.09.2013 și creanța pârâtei în valoare de 3.526.745,51 RON, reprezentând contravaloare furnitură și servicii, conform contractului-cadru de furnizare și execuție nr. 929/03.09.2013, până la concurența sumei de 3.526.745,51 RON; a obligat pârâta la plata către reclamantă a sumei de 1.280.519,69 RON, reprezentând diferența dintre cele două creanțe; a obligat pârâta la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumei de 4.807.265,20 RON, calculată de la 23.09.2014 până la 19.05.2014, respectiv suma de 41.092,24 RON; a obligat pârâta la plata către reclamantă a dobânzii legale aferente sumei de 1.280.519,69 RON pentru perioada 19.05.2014-23.10.2014, respectiv suma de 63.675,17 RON, precum și în continuare până la plata efectivă a debitului și a respins cererea reconvențională, ca neîntemeiată.

Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, prin decizia nr. 2022A/05.12.2016, a admis apelul declarat de pârâta S.C. C. S.R.L. și a schimbat în parte sentința apelată, în sensul că a respins cererea principală, astfel cum a fost modificată; a menținut soluția dată cererii reconvenționale.

Totodată, prin decizia nr. 56 A/16.01.2017, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a admis cererea de completare a deciziei mai sus arătate, în sensul că a obligat intimata-pârâtă la plata către apelanta-pârâtă a sumei de 60.456,11 RON, reprezentând cheltuieli de judecată și a luat act de solicitarea apelantei-pârâte de plată a onorariului avocațial pe cale separată.

Prin decizia nr. 1647/09.11.2017, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a admis recursurile declarate de ambele părți, a casat decizia din apel și a trimis cauza spre rejudecare, dosarul fiind reînregistrat pe rolul Curții de Apel București, secția a VI-a civilă la data de 26.02.2018, sub nr. x/2014*.

La termenul din 20.09.2019, S.C. C. S.R.L. a formulat o cerere de suspendare a judecății cauzei, în temeiul dispozițiilor art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., până la rămânerea definitivă a soluției ce se va pronunța în dosarul nr. x/2016 aflat pe rolul Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 București.

Prin încheierea din 20.09.2019, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a suspendat judecata apelului până la soluționarea definitivă a dosarului penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București.

Împotriva acestei încheieri, a declarat recurs S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator judiciar B.., precizând că motivele de recurs vor fi depuse printr-un memoriu separat, după redactarea încheierii recurate.

Memoriul motivelor de recurs a fost depus la dosar la 31.10.2019, iar în cadrul acestuia a fost indicată ca recurentă și S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator judiciar E..

În motivarea căii de atac, recurentele au susținut că instanța de apel a dispus în mod nelegal suspendarea judecății, deoarece deși fusese începută urmărirea penală, aceasta nu le vizează pe S.C. A. S.R.L., pe S.C. A. S.R.L. și nici pe numita F..

Prin urmare, de vreme ce nu a fost începută urmărirea penală împotriva lor, au apreciat că nu se impunea a fi dispusă măsura suspendării, fundamentată pe art. 413 C. proc. civ., fiindu-le lezat interesul în soluționarea litigiului într-un termen rezonabil.

În al doilea rând, recurentele au susținut că plângerea penală a fost formulată de S.C. C. S.R.L. pro causa, respectiv la patru luni după ce Tribunalul București, secția a VI-a civilă pronunțase sentința civilă nr. 1220/29.02.2016, prin care admisese cererea de chemare în judecată.

Au mai apreciat că plângerea penală formulată are ca scop blocarea soluționării definitive a prezentului dosar, cu intenția clară de tergiversare a judecății, deoarece în măsura în care ar fi avut suspiciuni reale cu privire la săvârșirea unor infracțiuni, S.C. C. S.R.L. ar fi formulat plângerea penală imediat după momentul primirii cererii de chemare în judecată, respectiv în luna august 2014, nicidecum după aproape doi ani și după ce acțiunea a fost admisă.

Prin notele scrise depuse la dosar, intimata a invocat excepția nulității cererii de recurs formulate de S.C. A. S.R.L., prin administrator judiciar B.., având în vedere lipsa motivelor de recurs.

Înalta Curte, în temeiul art. 493 alin. (2) C. proc. civ., a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost redactat și prin încheierea din 06.05.2020 s-a dispus comunicarea lui către părți.

Prin încheierea din 29.07.2018, completul de filtru a respins excepția nulității recursului declarat de recurenta S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator judiciar B.. și a admis în principiu recursul.

Astăzi, în ședință publică, recurentele au arătat că având în vedere că motivul care a stat la baza suspendării apelului nu mai subzistă și că deja s-a formulat o cerere de repunere pe rol a dosarului nr. x/2014 al Curții de Apel București, secția a VI-a civilă, care a primit termen la 20.11.2020, nu mai au interes în susținerea recursului declarat împotriva încheierii de suspendare din 20.09.2019.

Analizând încheierea atacată, prin prisma actelor depuse la dosar și a susținerilor recurentelor, Înalta Curte reține următoarele:

Pentru a dispune suspendarea judecății, prin încheierea ce face obiect al recursului de față, Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă a reținut că prin plângerea penală formulată la 10.06.2016 de S.C. C. S.R.L. s-a reclamat săvârșirea de către S.C. A. S.R.L., S.C. A. S.R.L. și de către F. a infracțiunii de înșelăciune, dar și că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 413 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., atât timp cât a început urmărirea penală pentru o infracțiune ce ar avea o înrâurire hotărâtoare asupra hotărârii ce urmează să se dea în cauză.

Mai constată că dosarul penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București a fost soluționat definitiv, întrucât prin încheierea din 03.08.2020, Judecătoria Sector 6 București a respins ca nefondată plângerea formulată de petenta S.C. C. S.R.L. împotriva ordonanței de clasare cu nr. 7121/P/2016/05.11.2019 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Sectorului 6 București.

Totodată, ia act că, urmare a soluționării definitive a dosarului penal, S.C. A. S.R.L. a formulat o cerere de redeschidere a judecății apelului, pentru care la curtea de apel s-a stabilit termen la 20.11.2020.

Una dintre condițiile ce trebuie îndeplinite pentru a pune în mișcare o procedură judiciară este justificarea unui interes, înțeles ca folosul practic pe care o parte îl urmărește prin declanșarea acesteia.

Cum potrivit art. 413 alin. (2) C. proc. civ., suspendarea dispusă în temeiul alin. (1) al aceluiași articol durează până când hotărârea pronunțată în cauza care a provocat suspendarea a devenit definitivă, iar dosarul penal nr. x/2016 al Parchetului de pe lângă Judecătoria Sector 6 București a fost soluționat definitiv la 03.08.2020, Înalta Curte constată că efectele suspendării dispuse prin încheierea atacată nu pot fi extinse dincolo de data indicată mai sus.

De aceea, reținând atât că măsura suspendării nu-și mai produce efectele, cât și că la curtea de apel s-a acordat termen la 20.11.2010, pentru discutarea cererii de redeschidere a judecății, instanța supremă apreciază că în prezent recursul nu mai aduce niciun folos practic recurentelor, motiv pentru care îl va respinge.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge recursul declarat de recurentele S.C. A. ȘI EDILITARE S.R.L., reprezentată prin administrator judiciar B.. și S.C. A. S.R.L., reprezentată prin administrator judiciar E.. și prin administrator special F., împotriva încheierii din 20.09.2019, pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă, în dosarul nr. x/2014.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 21 octombrie 2020.