ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1225/2022

Ședința publică din data de 18 mai 2022

Asupra admisibilității în principiu a recursului de față, constată următoarele:

Prin decizia nr. 119 din 2 aprilie 2021, Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă a admis apelul declarat de reclamanta S.C. A. S.R.L., a schimbat în parte sentința în sensul că a admis în parte acțiunea precizată, a obligat pârâta la plata sumei de 153.100 RON reprezentând contravaloarea extinderii imobilului proprietatea pârâtei și 12600 euro, în echivalent RON, daune interese și a menținut în rest sentința.

Împotriva acestei decizii a declarat recurs pârâta B.; în motivare, autoarea căii de atac a susținut că instanțele de fond nu au fost învestite să constate dreptul de proprietate asupra construcției-extindere, acesta fiind stabilit de părți și exercitat conform contractelor de asociere încheiate, interpretarea instanței de apel este arbitrară și lipsită de temei juridic, iar soluționarea cauzei s-a realizat cu ignorarea de către instanța de prim control judiciar a faptului că imobilul nu a fost intabulat și construcția a fost edificată în lipsa unei autorizații de construire și a raportului de expertiză tehnică contabilă întocmit, prin care s-a reținut că imobilul edificat în extinderea construcției existente inițial este înregistrat în evidențele contabile ale societății intimate. Totodată, s-a arătat că acordarea daunelor-interese încalcă convenția părților, obligația de plată a acestora fiind stabilită doar în situația vânzării construcției, iar culpa nu a fost dovedită.

În drept, recursul a fost întemeiat pe dispozițiile art. 488 alin. (1) pct. 8 din Coduș de procedură civilă.

Recursul, fiind de competența Înaltei Curți, a urmat procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ., prin raportare la data începerii procesului.

Intimata A. S.R.L. a formulat întâmpinare, prin care a invocat excepția nulității recursului și, în subsidiar, a solicitat respingerea recursului ca nefondat, cu cheltuieli de judecată.

Prin încheierea din 26 ianuarie 2022 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.. Recurenta B. a depus punct de vedere la raport, solicitând admiterea recursului.

Înalta Curte, raportat la dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., va analiza excepția nulității recursului, invocată de intimata-reclamantă S.C. A. S.R.L. prin întâmpinare, excepție care va fi admisă pentru următoarele considerente:

Potrivit dispozițiilor art. 486 alin. (1) lit. d) și alin. (3) C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde, sub sancțiunea nulității, motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor, iar conform art. 487 alin. (1) din C. proc. civ., "recursul se va motiva prin însăși cererea de recurs, în afară de cazurile prevăzute la art. 470 alin. (5) din C. proc. civ., aplicabile și în recurs".

Astfel, pentru a se putea considera că recursul este motivat, autorul căii de atac trebuie să arate în ce constă nelegalitatea hotărârii pe care a atacat-o, iar dezvoltarea criticilor de nelegalitate presupune încadrarea lor într-unul dintre motivele limitativ prevăzute de art. 488 din C. proc. civ.

De asemenea, art. 489 alin. (2) din C. proc. civ. prevede expres sancțiunea nulității pentru recursul care cuprinde critici ce nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488 din același act normativ.

Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, ci este necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate, deoarece părțile au avut la dispoziție o judecată în fond în fața primei instanțe și o rejudecare a fondului în apel.

În speță, Înalta Curte constată că, deși prin memoriul de recurs recurenta a indicat art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ., susținerile dezvoltate nu se încadrează în niciunul dintre motivele de recurs de la art. 488.

Astfel, recurenta nu a arătat care sunt normele de drept material care au fost încălcate sau aplicate greșit de instanța de apel.

Așadar, motivul de casare prevăzut de art. 488 alin. (1) pct. 8 din C. proc. civ. a fost invocat formal, urmărindu-se o cenzurare a aprecierii date de instanță mijloacelor de probă și o nouă judecată a fondului, ceea ce este incompatibil cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, respectiv corecta aplicare a legii la situația de fapt stabilită de instanțele de fond, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei.

Argumentele recurentei exprimă nemulțumirea părții cu privire soluția pronunțată de instanța de apel și nu pot face obiectul controlului judiciar în calea de atac a recursului, întrucât reprezintă aspecte de netemeinicie a hotărârii atacate și excedează cazurilor de nelegalitate înscrise strict și limitativ în art. 488 din C. proc. civ., situându-se în afara ariei de competență a Înaltei Curți.

Recurenta tinde în realitate să obțină o nouă verificare a susținerilor sale, deși legea recunoaște doar dublul grad de jurisdicție și căile extraordinare de atac, iar nu și un al treilea grad devolutiv.

Reținând că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, obligație neîndeplinită de către recurentă, Înalta Curte, dând eficiență dispozițiilor textelor de lege evocate mai sus, în temeiul art. 486 alin. (3), coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) din același act normativ, va anula recursul.

Față de prevederile art. 453 alin. (1) din C. proc. civ., reținând culpa procesuală în sarcina recurentei, aceasta va fi obligată la plata către intimata S.C. A. S.RL. a sumei de 595 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată, reprezentând onorariu avocat, justificată cu chitanța aflată la dosar recurs.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Anulează recursul declarat de recurenta B. împotriva deciziei nr. 119 din 2 aprilie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Ploiești, secția a II-a civilă.

Obligă recurenta la plata către intimata S.C. A. S.RL. a sumei de 595 RON, cu titlu de cheltuieli de judecată.

Fără nicio cale de atac.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2022.