ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1224/2022
ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1224/2022 (Înalta Curte de Casație și Justiție, 2022)
Ședința publică din data de 18 mai 2022
Asupra admisibilității în principiu a recursului de față, constată următoarele:
Prin decizia nr. 209/C/2021- A din 22 iunie 2021, Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă a respins ca nefondat apelul declarat de apelanta Unitatea Administrativ - Teritorială Comuna Olcea.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs reclamanta Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Olcea, susținând că motivele de recurs urmează să fie depuse la primul termen de judecată acordat pentru soluționarea acestei căi de atac.
Recursul, fiind de competența Înaltei Curți, a urmat procedura de filtrare reglementată de art. 493 din C. proc. civ., prin raportare la data începerii procesului.
Prin încheierea din 26 ianuarie 2022 s-a dispus comunicarea către părți a raportului asupra admisibilității în principiu a recursului declarat, în temeiul dispozițiilor art. 493 alin. (4) din C. proc. civ.. Recurenta Unitatea Administrativ - Teritorială Comuna Olcea a depus punct de vedere la raport, arătând că a fost în imposibilitate obiectivă de a motiva recursul.
Înalta Curte, raportat la dispozițiile art. 248 alin. (1) C. proc. civ., va analiza excepția nulității recursului, care va fi admisă pentru următoarele considerente:
Potrivit dispozițiilor imperative ale art. 486 alin. (1) lit. d) din C. proc. civ., cererea de recurs va cuprinde motivele de nelegalitate pe care se întemeiază recursul și dezvoltarea lor sau, după caz, mențiunea că motivele vor fi depuse printr-un memoriu separat, aceste obligații nefiind îndeplinite de către recurentă.
Conform art. 486 alin. (3) din C. proc. civ., "mențiunile prevăzute la alin. (1) lit. a) și c) - e), precum și cerințele menționate la alin. (2) sunt prevăzute sub sancțiunea nulității", art. 489 alin. (2) din același act normativ instituind sancțiunea nulității pentru ipoteza în care criticile invocate nu se încadrează în motivele de casare prevăzute la art. 488.
Din dispozițiile imperative ale art. 489 alin. (2) din C. proc. civ., se reține că instanțele au obligația de a verifica dacă motivele invocate de recurent se încadrează în cazurile de casare prevăzute de art. 488, iar, dacă această cerință nu este îndeplinită, operează sancțiunea nulității recursului.
Simpla nemulțumire a părții cu privire la hotărârea pronunțată nu este suficientă, fiind necesar ca recursul să fie întemeiat pe cel puțin unul din motivele prevăzute expres și limitativ de lege, fiind o cale de atac de reformare prin care se realizează exclusiv controlul de legalitate a hotărârii atacate.
Înalta Curte constată că recurenta-reclamantă nu a indicat niciun temei de drept și nu a expus argumente de nelegalitate în susținerea cererii de recurs formulate; or, această situație este incompatibilă cu calea de atac extraordinară a recursului, în cadrul căreia se verifică exclusiv legalitatea hotărârii, neputându-se realiza o verificare a temeiniciei și a elementelor de fapt ale cauzei.
Reținând că accesul la justiție presupune respectarea cerințelor formale în legătură cu promovarea unei căi extraordinare de atac, care nu au fost respectate de către recurenta-reclamantă, Înalta Curte, dând eficiență dispozițiilor textelor de lege evocate mai sus, în temeiul art. 486 alin. (3), coroborat cu art. 496 alin. (1) din C. proc. civ., cu aplicarea art. 493 alin. (5) din același act normativ, va anula recursul.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I D E
Anulează recursul declarat de recurenta-reclamantă Unitatea Administrativ Teritorială Comuna Olcea împotriva deciziei civile nr. 209/C/2021-A din 22 iunie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Oradea, secția a II-a civilă.
Fără nicio cale de atac.
Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2022.