ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1213/2022

Ședința publică din data de 18 mai 2022

Analizând actele de la dosar, reține următoarele:

Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, prin decizia nr. 699 din 24 martie 2022, a respins excepția inadmisibilității recursului declarat de recurentul A. și excepția nulității recursului declarat de recurenta All About Offshore (Seychelles), a admis excepția lipsei de interes a recursului declarat de recurentul A., a respins ca lipsit de interes recursul declarat de recurentul A. împotriva încheierii din 14 februarie 2022 pronunțată de Curtea de Apel București, secția a VI-a civilă și a respins ca nefondat recursul declarat de recurenta All about Offshore (Seychelles) împotriva aceleiași încheierii.

În motivare, cu privire la recursul declarat de A., s-a reținut că acesta nu justifică un interes personal pentru a interveni în prezenta cauză și nu au fost identificate consecințele pe care le-ar avea soluția ce va fi pronunțată în cauză în ceea ce privește drepturile personale ale acestuia, însuși recurentul afirmând că cererea de intervenție se impunea a fi respinsă ca inadmisibilă, iar nu ca tardivă. În acest context, demersul judiciar de față apare ca lipsit de interes, nefiind urmărită o finalitate practică, de vreme ce soluția propusă ar fi fost tot de respingere a cererii de intervenție.

În consecință, interesul promovării recursului de către recurentul A. nu îndeplinește condițiile prevăzute de lege, în sensul că nu este actual, acesta nejustificând un interes în exercitarea căii extraordinare de atac.

Împotriva acestei decizii, recurentul A. a formulat contestație în anulare, în temeiul art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., solicitând admiterea acesteia, anularea hotărârii atacate și admiterea recursului formulat împotriva încheierii prin care a fost respinsă ca tardivă cererea de intervenție principală formulată de contestator, cu consecința trimiterii cauzei spre rejudecare.

În susținere, s-a arătat că instanța supremă a omis să se pronunțe asupra celui de-al doilea motiv de recurs privind încălcarea art. 64 alin. (2) din C. proc. civ., având în vedere că intervenientul A. nu a fost ascultat.

Intimații B.. și C. au depus întâmpinare, prin care au invocat excepția inadmisibilității contestației în anulare, iar pe fond, au solicitat respingerea contestației în anulare ca nefondată.

Examinând cu prioritate excepția inadmisibilității contestației în anulare și a lipsei de interes, Înalta Curte constată că, de lege lata, contestația în anulare este o cale extraordinară de atac de retractare admisibilă numai în cazurile expres și limitativ prevăzute de dispozițiile art. 503 din C. proc. civ.

Astfel, potrivit art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., invocat de contestator drept temei al prezentei cereri:

"(2) Hotărârile instanțelor de recurs mai pot fi atacate cu contestație în anulare atunci când:[…]

Alineatul 2 (pct. 3, în speță) al art. 503 din C. proc. civ. reglementează motivele pentru care se poate exercita calea de atac a contestației în anulare împotriva hotărârilor instanțelor de recurs; astfel, omisiunea cercetării unui motiv de casare privește exclusiv hotărârile instanțelor de recurs și contestația în anulare pentru acest motiv poate fi promovată doar de recurent; cum prezenta contestație privește o hotărâre a unei instanțe de recurs, în care contestatorul a avut calitatea de recurent, se vor respinge excepțiile inadmisibilității și a lipsei de interes, invocate de intimați.

Examinând decizia atacată prin prisma criticilor formulate, Înalta Curte urmează a respinge contestația în anulare pentru următoarele considerente:

Din dispozițiile legale anterior menționate rezultă, cu claritate, că admisibilitatea unei contestații în anulare este condiționată de omisiunea instanței de a se pronunța asupra unuia din motivele recursului și, prin urmare, doar nepronunțarea instanței de recurs asupra unui asemenea motiv, presupunând completa lui ignorare și, deci, neabordarea lui în cuprinsul deciziei, este de natură a face admisibilă această cale extraordinară de atac.

Nu poate constitui motiv de contestație în anulare necercetarea deliberată și nici neînsușirea motivului de casare de către instanța de recurs, dacă aceasta l-a analizat, deoarece, în acest caz, instanța nu a omis să examineze motivul de casare. A admite soluția contrară ar însemna la transformarea contestației în anulare într-o cale ordinară de atac, îndreptată împotriva deciziilor instanțelor de recurs.

Pentru o apreciere completă a motivului de contestație în anulare prevăzut de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., este necesar să se facă distincție între motive și argumente, căci textul legal are în vedere numai omisiunea de a examina unul dintre motivele de casare invocate de recurent în termen, iar nu argumentele de fapt sau de drept indicate de parte, care, oricât de larg ar fi dezvoltate, sunt subsumate întotdeauna motivului de casare pe care îl sprijină.

Instanța de recurs este îndreptățită, așadar, să răspundă la motivele de recurs și printr-un considerent comun, scop în care poate grupa diferitele argumente, neputând fi confundate criticile de nelegalitate cu argumentele aduse în sprijinul acestora.

Or, analizând decizia atacată, Înalta Curte constată că instanța într-adevăr nu a răspuns motivelor de recurs cu care a fost învestită, împrejurare care nu se constituie într-o omisiune în sensul textului legal citat, ci într-o conduită deliberată, în condițiile în care analiza criticilor de nelegalitate apărea ca fiind inutilă față de cercetarea cu prioritate și reținerea excepției lipsei interesului recurentului în promovarea căii extraordinare de atac, arătând explicit prin argumente de sinteză, care sunt considerentele pentru care a găsit întemeiată această excepție.

Așa fiind, argumentele contestatoarei nu îndeplinesc cerințele prevăzute de art. 503 alin. (2) pct. 3 din C. proc. civ., astfel că Înalta Curte va respinge contestația în anulare.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Respinge excepțiile inadmisibilității și lipsei de interes.

Respinge contestația în anulare formulată de contestatorul A. împotriva deciziei nr. 699 din 24 martie 2022, pronunțată de Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, în dosarul nr. x/2022.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2022.