ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1210/2021

Ședința publică din data de 18 mai 2021

Asupra recursului de față, din examinarea actelor și lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin încheierea de ședință pronunțată la 12 februarie 2020 în dosarul nr. x/2019, Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale a anulat ca netimbrată cererea de recuzare formulată în dosarul nr. x/2019 al Curții de Apel Timișoara de contestatoarea A., privind pe judecătorul B..

Împotriva încheierii din 12 februarie 2020 a Curții de Apel Timișoara, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, pronunțată în dosarul nr. x/2019, a formulat recurs recurenta-reclamantă A., solicitând admiterea recursului, casarea încheierii de cameră de consiliu din 12 februarie 2020 emisă de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale în dosarul nr. x/2019 cu privire la respingerea trimiterii spre soluționare la Curtea Constituțională a excepției de neconstituționalitate a art. 42 C. proc. civ. și trimiterea acestei excepții spre soluționare la Curtea Constituțională.

În drept, cererea de recurs a fost întemeiată pe dispozițiile art. 486, art. 487 și art. 488 alin. (1) pct. 5, pct. 6 și pct. 8 C. proc. civ. și art. 29 din Legea nr. 47/1992.

Prin încheierea din 7 aprilie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a constatat suspendarea judecății de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial nr. 212 din 16 martie 2020.

Ulterior, prin rezoluția din 18 mai 2020, în cauză, s-a fixat termen de judecată la 2 iunie 2020, cu citarea părților.

Prin încheierea din 2 iunie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2020, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a amânat judecata cauzei la 14 iulie 2020 pentru legala îndeplinire a procedurii de citare.

La 8 iulie 2020, recurenta a transmis prin mijloace electronice (e-mail) o cerere de amânare a judecării cauzei și stabilirea unui nou termen de judecată întrucât se află în imposibilitate de a se prezenta la termen din motive medicale, sens în care a depus dovezi.

Prin încheierea din 14 iulie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă a încuviințat cererea de amânare a judecății cauzei pentru imposibilitatea de prezentare din motive medicale, formulată de recurenta-reclamantă și a acordat termen de judecată la 6 octombrie 2020 ora 11

00

, cu citarea părților.

Prin încheierea din 6 octombrie 2020, pronunțată în dosarul nr. x/2019, Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă, constatând că părțile nu au solicitat judecarea cauzei în lipsă și că, deși legal citate pentru acest termen, nu s-au înfățișat la strigarea pricinii, în temeiul dispozițiilor art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ., a suspendat judecata recursului declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 12 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția de litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.

La 6 aprilie 2021, recurenta-reclamantă a depus la dosar, prin mijloace electronice (e-mail), o cerere de repunere pe rol a cauzei.

Prin rezoluția din 12 aprilie 2021, în cauză, s-a stabilit termen de judecată la 18 mai 2021, ora 11, cu citarea părților, în vederea discutării cererii de repunere a cauzei pe rol și, subsecvent, pentru discutarea recursului.

La termenul din 18 mai 2021, în ședință publică, Înalta Curte, după deliberare, în temeiul art. 148 alin. (1) și (2) C. proc. civ., coroborat cu art. 196 alin. (1) din același Cod, a anulat cererea formulată de petenta A. privind repunerea pe rol a cauzei, având în vedere că cererea nu cuprinde semnătura olografă a părții, care trebuie aplicată în original pe actele procesuale depuse la instanțele de judecată, neavând atașată nici semnătura electronică, conform Legii nr. 455/2001.

În temeiul dispozițiilor art. 416 alin. (1), raportat la art. 420 alin. (1) C. proc. civ., Înalta Curte a luat în examinare excepția perimării recursului, invocată din oficiu, reținând următoarele:

Potrivit art. 416 alin. (1) C. proc. civ., "orice cerere de chemare în judecată, contestație, apel, recurs, revizuire și orice altă cerere de reformare sau de retractare se perimă de drept, chiar împotriva incapabililor, dacă a rămas în nelucrare din motive imputabile părții, timp de 6 luni".

Perimarea reprezintă atât o sancțiune procedurală care conduce la stingerea procesului în faza în care se găsește, cât și o prezumție de desistare, dedusă din faptul nestăruinței părților în proces.

Conform textului de lege anterior evocat, perimarea poate opera atât în etapa judecății în primă instanță, cât și în etapa judecății în căile de atac.

Reglementată ca excepție de procedură, în strânsă legătură cu respectarea regulilor privind judecata, excepția de perimare este peremptorie, întrucât admiterea acesteia conduce la stingerea procesului în faza în care se găsește și absolută, întrucât este instituită prin norme de ordine publică, fiind prevăzută în interesul unei bune administrări a justiției.

Prin raportare la aceste considerații, instanța supremă constată că, prin încheierea din 6 octombrie 2020, judecata recursului a fost suspendată în temeiul art. 411 alin. (1) pct. 2 C. proc. civ.

După suspendarea judecății, dispusă prin încheierea anterior evocată, recurenta nu a solicitat repunerea cauzei pe rol în mod valabil, motiv pentru care instanța supremă a anulat cererea formulată în acest sens de recurentă.

Având în vedere că sancțiunea aplicată echivalează cu inexistența unei astfel de cereri, Înalta Curte constată că, deși justifica un interes în continuarea judecății, pricina a rămas în nelucrare din vina recurentei începând cu data de 6 octombrie 2020 și până la 18 mai 2021, când a fost luată în examinare excepția perimării recursului.

Constatând, așadar, că pricina a rămas în nelucrare din vina recurentei mai mult de 6 luni, fără ca în acest termen să intervină o cauză de suspendare sau de întrerupere a termenului de perimare, conform art. 417-418 C. proc. civ., Înalta Curte, în temeiul art. 416 alin. (1) și art. 420 alin. (1) din același act normativ, va constata perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 12 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Constată perimat recursul declarat de recurenta-reclamantă A. împotriva încheierii din 12 februarie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția litigii de muncă și asigurări sociale, în dosarul nr. x/2019.

Cu recurs în termen de 5 zile de la pronunțare.

Recursul se depune la Înalta Curte de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2021.