ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1088/2020

Ședința publică din data de 23 iunie 2020

Deliberând asupra cererii de renunțare la judecată, din examinarea actelor și lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin acțiunea înregistrată pe rolul Tribunalului Timiș, la 18.05.2017, sub nr. x/2017, reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A. a solicitat instanței:

- constatarea caracterul abuziv al clauzelor privind dobânda de la art. 3 lit. a) și art. 3 lit. d) din Contractul de Credit nr. x/01.07.2008 încheiat între reclamant și C. S.A. și anularea sau înlăturarea acestora din contract;

- constatarea/stabilizarea unei dobânzi al cărui calcul să se raporteze la Euribor la 3 luni + 5,77 puncte procentuale/an, aplicabilă între perioada încheierii contractului și data încheierii Actului Adițional nr. 3/31.03.2015;

- constatarea caracterului abuziv al clauzelor de la art. 5 lit. a) - comisionul de aranjament și art. 5 lit. c) - comisionul de gestiune din Contractul de credit, precum și art. 3.4 și 3.9 din Secțiunea de Condiții generale ale Convenției și anularea/înlăturarea acestora din Contract;

- constatarea caracterului abuziv al clauzelor de la art. 5 lit. a) - comision de acordare și art. 5 lit. d) - comision de administrare garanții din Actul adițional nr. x la Contractul de credit, încheiat la 29.07.2009 cu C. S.A. și anularea sau înlăturarea acestora din actul adițional;

- în subsidiar, constatarea faptului că, în mod abuziv, C. S.A. a refuzat revizuirea dobânzii și obligarea pârâtei B. S.A. să recalculeze dobânda aferentă, în conformitate cu art. 3 lit. d) din Contract privind revizuirea ratei dobânzii curente în cazul intervenirii unor schimbări semnificative pe piața monetară, dobânda corectă urmând a fi determinată după formula Euribor la 3 luni + 5,77 puncte procentuale/an, aplicabilă pentru perioada dintre data încheierii Contractului și data încheierii Actului Adițional nr. 3/31.03.2015;

- obligarea pârâtei la emiterea noilor grafice de rambursare a creditului, pentru dobânda Euribor la 3 luni + 5,77 puncte procentuale/an și cu eliminarea comisioanelor de aranjament și de gestiune din contract, respectiv comisionul de acordare și comisionul de administrare garanții din Actul adițional nr. x din 29.07.2009;

- obligarea pârâtei la restituirea diferenței dintre cuantumul sumelor efectiv plătite de reclamant în baza Contractului și cuantumul sumelor efectiv datorate conform capetelor de cerere nr. x, după caz, diferență la care să se adauge și dobânda legală calculată de la momentul efectuării fiecărei plăți nedatorate și până la data restituirii efective;

- obligarea pârâtei la plata cheltuielilor de judecată.

La data 30 decembrie 2015, C. S.A. a fost preluată de B. S.A. (fuziune prin absorbție), care a preluat toate drepturile și obligațiile contractuale ale C. S.A., inclusiv obligațiile și răspunderea aferentă, subrogându-se în calitate de creditor în toate contractele de creditare.

Prin sentința civilă nr. 622/PI din 12 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, a fost respinsă cererea de chemare în judecată formulată de reclamantul A., în contradictoriu cu pârâta B. S.A.

La 27 iulie 2018, reclamantul A. a formulat cerere de completare a sentinței civile nr. 622/PI din 12 iunie 2018 pronunțate de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă, solicitând instanței să se pronunțe asupra capetelor de cerere, respectiv:

- capetele de cerere nr. x din acțiunea introductivă privind comisioanele, coroborate cu completarea de acțiune din 3 octombrie 2017;

- capătul de cerere subsidiar nr. 5 privind refuzul băncii de a revizui dobânda, coroborat și cu completarea de acțiune din 3 octombrie 2017, privit strict prin prisma obligației băncii de respectare a clauzelor contractuale;

- de soluția asupra capetelor de cerere menționate mai sus se leagă și soluția asupra capetelor de cerere nr. 6-8.

În drept, au fost invocate prevederile art. 444 din C. proc. civ.

Prin sentința civilă nr. 849/PI din 18 septembrie 2018 pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă a fost respinsă cererea de completare a sentinței civile nr. 622/PI din 12 iunie 2018, pronunțată de Tribunalului Timiș, în dosarul nr. x/2017, formulată de reclamantul A..

Împotriva sentințelor civile nr. 622 din 12 iunie 2018 și nr. 849/PI din 18 septembrie 2018, pronunțate de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă a declarat apel reclamantul A..

Prin decizia civilă nr. 839/A din 11 decembrie 2018 pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă au fost respinse ca nefondate apelurile declarate de reclamantul A. împotriva sentințelor civile nr. 622 din 12 iunie 2018 și nr. 849/PI din 18 septembrie 2018 pronunțate de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă.

Împotriva deciziei civile nr. 839/A din 11 decembrie 2018 pronunțate de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă a declarat recurs reclamantul A., în temeiul dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ., solicitând admiterea recursului și casarea deciziei atacate.

Intimata-pârâtă B. S.A., prin întâmpinarea depusă la dosar, a solicitat respingerea recursului reclamantului A., relevând legalitatea deciziei recurate din perspectiva criticilor formulate.

Prin răspunsul la întâmpinare, recurentul-reclamant A. a învederat că întâmpinarea formulată de intimata-pârâtă este doar o apărare formală, care nu răspunde concret și punctual criticilor aduse deciziei atacate.

Prin încheierea din 1 octombrie 2019 Înalta Curte a dispus comunicarea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului, iar prin încheierea din 28 ianuarie 2020 a admis în principiu recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 839/A din 11 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Prin încheierea din 17 martie 2020 Înalta Curte a constatat că judecata este suspendată de plin drept, în temeiul art. 42 alin. (6) din Capitolul V al Anexei nr. 1 cuprinse în Decretul privind instituirea stării de urgență pe teritoriul României nr. 195 din 16 martie 2020, publicat în Monitorul Oficial al României, Partea I, nr. 212 din 16 martie 2020.

Potrivit rezoluției existente la dosar, s-a fixat termen pentru soluționarea recursului la data de 23 iunie 2020, când a fost pronunțată prezenta hotărâre.

Prin adresa înregistrată la dosarul cauzei la data de 18 iunie 2020, intimata B. S.A. a depus declarația autentificată de SPN D. sub nr. x/21.05.2020, prin care recurentul A. a renunțat la toate litigiile de pe rolul instanțelor de judecată avute cu B. S.A. și a oricăror pretenții, inclusiv la judecata prezentului litigiu, ca urmare a unei tranzacții încheiate între părți.

Intimata a solicitat să se ia act de renunțarea la judecata prezentului litigiu.

Prin declarația autentificată de SPN D. sub nr. x/21.05.2020, se face precizarea că această declarație constituie, totodată, o cerere scrisă de renunțare la judecată și la pretenții în dosarele nr. x/2017, aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, nr. 33151/325/2017 al Judecătoriei Timișoara, nr. 123/59/2019 al Înaltei Curți de Casație și Justiție, cerere formulată în temeiul art. 406 și 246 din C. proc. civ.

Examinând cu prioritate cererea de renunțare la judecata cererii de chemare în judecată, formulată de recurentul-reclamant E., Înalta Curte reține următoarele:

Conform art. 406 alin. (1) C. proc. civ., "reclamantul poate să renunțe oricând la judecată, în tot sau în parte, fie verbal în ședință de judecată, fie prin cerere scrisă", iar conform art. 406 alin. (2) din același act normativ, "cererea se face personal sau prin mandatar cu procură specială".

Potrivit art. 406 alin. (4) C. proc. civ., "dacă reclamantul renunță la judecată la primul termen la care părțile sunt legal citate sau ulterior acestui moment, renunțarea nu se poate face decât cu acordul expres sau tacit al celeilalte părți. Dacă pârâtul nu este prezent la termenul la care reclamantul declară că renunță la judecată, instanța va acorda pârâtului un termen până la care să își exprime poziția față de cererea de renunțare. Lipsa unui răspuns până la termenul acordat se consideră acord tacit la renunțare".

Totodată, conform art. 406 alin. (5) C. proc. civ., "când renunțarea la judecată se face în apel sau în căile extraordinare de atac, instanța va lua act de renunțare și va dispune și anularea, în tot sau în parte, a hotărârii sau, după caz, a hotărârilor pronunțate în cauză".

Conform art. 405 alin. (6) teza a doua C. proc. civ., "când renunțarea are loc în fața unei secții a Înaltei Curți de Casație și Justiție, hotărârea este definitivă."

În aplicarea acestor texte de lege, instanța supremă constată că intimata a depus la dosar cerere de renunțare la judecata cererii de chemare în judecată, formulată de recurent în cadrul declarației autentificate de SPN D. sub nr. x/21.05.2020, prin care reclamantul a solicitat instanței de recurs să ia act de renunțarea la judecată și în dosarul nr. x/2017 aflat pe rolul Înaltei Curți de Casație și Justiție, secția a II-a civilă.

Așadar, renunțarea la judecata cererii de chemare în judecată a fost făcută personal de către recurentul-reclamant A., sub forma unei cereri scrise și înaintată instanței supreme de către intimata B. S.A., care a solicitat să se ia act de această cerere de renunțare.

Manifestarea de voință, în sensul de a se renunța la judecată reprezintă o desistare, act de dispoziție al părții care nu este supus cenzurii Înaltei Curți, în virtutea principiului disponibilității care guvernează procesul civil.

Constatând că recurentul-reclamant a declarat prin înscris autentic, expres, că renunță la judecata cererii de chemare în judecată potrivit art. 406 C. proc. civ., față de manifestarea de voință a acestuia Înalta Curte, cu respectarea principiului disponibilității părților în procesul civil, instituit de prevederile art. 9 din C. proc. civ., constată că nu se mai impune examinarea motivelor de recurs.

Pentru aceste motive, în temeiul art. 406 alin. (5) și (6) C. proc. civ., Înalta Curte va admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 839/A din 11 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă, va anula decizia instanței de apel precum și sentința civilă nr. 622 din 12 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă în cadrul aceluiași dosar și va lua act de renunțarea reclamantului la judecata acțiunii.

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de reclamantul A. împotriva deciziei civile nr. 839/A din 11 decembrie 2018, pronunțată de Curtea de Apel Timișoara, secția a II-a civilă.

Anulează decizia recurată și sentința civilă nr. 622 din 12 iunie 2018, pronunțată de Tribunalul Timiș, secția a II-a civilă.

Ia act de renunțarea reclamantului la judecata acțiunii.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 23 iunie 2020.