ÎCCJ, Secția a II-a civilă, Decizia nr. 1209/2022

Ședința publică din data de 18 mai 2022

Asupra recursului de față, constată următoarele:

Prin cererea înregistrată la dosar la 19 noiembrie 2020 petenta A. S.A. a solicitat, în contradictoriu cu intimații B. și C., completarea deciziei civile nr. 383/A-COM din 23 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, în sensul obligării acestora la plata cheltuielilor de judecată în sumă de 187 RON, reprezentând taxa judiciară de timbru.

În motivare, petenta a arătat că instanța a omis să analizeze și să se pronunțe asupra cheltuielilor de judecată efectuate în cauză, situație în care apreciază că sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art. 444 din C. proc. civ.

Prin decizia nr. 40/A-COM din 27 ianuarie 2021, Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal a respins ca tardivă cererea de completare a dispozitivului deciziei nr. 383/A-COM din 23 septembrie 2020, pronunțată de aceeași instanță în dosarul nr. x/2018, prin care a fost admis apelul declarat de A. S.A. și schimbată în parte sentința atacată în sensul că s-a respins acțiunea cu privire la comisionul de administrare și restituirea sumelor percepute cu acest titlu, menținându-se în rest sentința, reținându-se incidența art. art. 444 alin. (1) din C. proc. civ. (în forma aplicabilă speței conform art. 3 din Legea nr. 76/2012, procesul fiind pornit anterior modificării aduse prin Legea nr. 310/2018, intrată în vigoare la 21 decembrie 2018).

Împotriva acestei decizii, A. a declarat recurs, solicitând casarea și trimiterea cauzei spre o nouă judecată curții de apel.

În motivarea recursului, autoarea căii de atac a invocat motivele de recurs prevăzute la art. 488 alin. (1) pct. 6 și 8 din C. proc. civ. și a susținut că instanța de apel s-a rezumat la redarea prevederilor art. 444 din C. proc. civ., fără a indica teza din această normă legală care este aplicabilă și fără a arăta modalitatea de calcul a termenului procedural, limitându-se la constatarea împrejurării că cererea a fost formulată cu depășirea termenului legal. Or, termenul în care putea promova cererea de completare a hotărârii este de 30 de zile de la comunicarea hotărârii, iar cererea sa a fost promovată cu respectarea acestuia, având în vedere că a fost formulată la 18 noiembrie 2020 și decizia a cărei completare se solicită a fost comunicată la 2 noiembrie 2020.

Față de data începerii procesului, în temeiul art. 493 din C. proc. civ., Înalta Curte a dispus întocmirea raportului asupra admisibilității în principiu a recursului; acesta a fost depus la dosar și, în urma analizării lui de către completul de filtru, a fost comunicat părților, care au fost înștiințate asupra faptului că în termen de 10 zile de la comunicare puteau să depună puncte de vedere la raport; doar recurenta și-a expus punctul de vedere.

Prin încheierea din 16 martie 2022, recursul a fost admis în principiu și a fost fixat un termen în ședință publică, în vederea soluționării.

Examinând decizia atacată, în limitele controlului de legalitate, în raport cu criticile formulate și cu dispozițiile legale incidente, Înalta Curte de Casație și Justiție constată următoarele:

Potrivit dispozițiilor art. 488 alin. (1) pct. 6 din C. proc. civ., casarea unei hotărâri se poate cere când hotărârea nu cuprinde motivele pe care se întemeiază sau când cuprinde motive contradictorii sau numai motive străine de natura cauzei.

Art. 425 alin. (1) lit. b) C. proc. civ. reglementează în mod imperativ obligația instanței de judecată de a arăta în considerentele hotărârii judecătorești, între altele, motivele de fapt și de drept pe care se întemeiază soluția, indicând atât motivele pentru care s-au admis, cât și cele pentru care s-au înlăturat cererile părților, nerespectarea acestora ducând la nulitatea hotărârii astfel pronunțate, potrivit art. 175 din C. proc. civ.

Nemotivarea, în oricare din ipotezele menționate de art. 488 alin. (1) pct. 6 din același act normativ, constituie un viciu de formă care atrage nulitatea hotărârii, cu consecința casării acesteia și trimiterea cauzei spre o nouă judecată.

Aceste dispozițiile legale au fost prevăzute de legiuitor, atât în interesul unei bune administrări a justiției, cât și pentru a da posibilitatea instanțelor de judecată superioare de a exercita un control efectiv și eficient al modului de desfășurare a procesului civil în etapele procesuale anterioare.

Potrivit prevederilor art. 444 din C. proc. civ., dacă prin hotărârea dată instanța a omis să se pronunțe asupra unui capăt de cerere principal sau accesoriu ori asupra unei cereri conexe sau incidentale, se poate cere completarea hotărârii în același termen în care se poate declara, după caz, apel sau recurs împotriva acelei hotărâri, iar în cazul hotărârilor date în căile extraordinare de atac sau în fond după casarea cu reținere, în termen de 15 zile de la pronunțare.

Dispoziția procedurală mai sus enunțată este clară și lipsită de echivoc, neputând fi supusă niciunei alte interpretări și neputând fi înlăturată de la aplicare.

Procedura reglementată de acest text se declanșează numai la cererea părții, cerere care trebuie formulată în același termen în care se poate declara apel sau recurs, așa cum mai sus s-a arătat.

Decizia nr. 383/A-COM din 23 septembrie 2020, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal în dosarul nr. x/2018, era susceptibilă de a fi atacată cu recurs în termen de 30 de zile de la comunicare, astfel încât și completarea deciziei recurate se putea cere, conform dispozițiilor legale incidente, în același termen, anume 30 de zile de la comunicare.

Din considerentele deciziei recurate nu rezultă modalitatea de calcul a termenului procedural și norma legală în baza căreia s-a reținut că este tardivă cererea de completare a dispozitivului, instanța de apel rezumându-se la o simplă redare a prevederilor art. 444 din C. proc. civ.

Lipsa unui raționament clar și logic din care să reiasă de ce în situația concretă din dosar, cererea petentei este tardivă și simpla menționare a deciziei a cărei completare se solicită, fără a se verifica aplicabilitatea art. 444 din C. proc. civ., echivalează cu nejudecarea fondului.

Pentru aceste considerente, în temeiul art. 496 alin. (1) teza I și al art. 497 din C. proc. civ., Înalta Curte de Casație și Justiție va admite recursul declarat de de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei nr. 40/A-COM din 27 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, pe care o va casa și o va trimite spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Față de efectele casării deciziei atacate în temeiul pct. 5 și 6 al art. 488 alin. (1) C. proc. civ., instanța supremă nu va mai analiza celelalte critici exprimate prin cererea de recurs, subsumate pct. 8 al art. 488 alin. (1) din același cod.

În rejudecare, instanța de apel, cu respectarea tuturor garanțiilor procesuale, din perspectiva cererii de completare a dispozitivului, va stabili dacă recurenta-pârâtă este îndreptățită la a obține cheltuielile de judecată, termenul în care se formulează cererea de completare a dispozitivului în raport cu data comunicării deciziei civile nr. 383/A-COM din 23 septembrie 2020 a Curții de apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal, susceptibilă de a fi atacată cu recurs și va răspunde apărărilor și criticilor formulate de părți într-o formă clară și concisă, care să reflecte un raționament logico-juridic propriu.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursul declarat de recurenta-pârâtă A. S.A. împotriva deciziei nr. 40/A-COM din 27 ianuarie 2021, pronunțată de Curtea de Apel Pitești, secția a II-a civilă, de contencios administrativ și fiscal.

Casează decizia recurată și trimite cauza spre o nouă judecată aceleiași instanțe.

Definitivă.

Pronunțată în ședință publică astăzi, 18 mai 2022.